Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ "Prieteni" vechi

Hogwarts..
Castelul se profila pe imaginea din fata ochilor mei, aducandu'mi o mangaiere de neliniste. Ajunsesem din nou pe taramul magiei, intr'un nou an, intr'un nou inceput..
Vroiam ca de data aceasta sa fie diferit..mai ales ca era si ultimul meu an aici. Cu pasi grabiti m'am indreptat spre intrarea in castel, dat fiind ca trasurile ne lasasera in fata portilor mari, din fier forajat. O patura groasa de nori intuneca cerul, stropindu'ne cu mici picaturi de ploaie. Loveau dureros, rece, nepasator..
Nu gaseam pe nimeni cunoscut. Chiar daca aveam o multime de prieteni, inclusiv o sora geamana, cateodata aveam sentimentul ala, de singuratate. Dar nu intr'un sens rau. Uneori e bine sa fi singura, te ajuta sa iti faci ordine in ganduri, sa'ti limpezesti mintea.
Am pasit la fel de nesigura ca in prima mea zi aici in holul de la intrare, unde McGonagall organiza bobocii. Si atunci, am vazut'o.
La fel cum mi'o aminteam. Cu acelasi zambet diabolic, aceeasi ochi ce aveau in ei o sclipire a raului. Am incercat sa ma furisez pe dupa un grup de elevi din anul meu de la Astropufi, dar era prea tarziu. Se separa de grup si imi iesi ion intampinare
"-Mai, mai, uite pe cine vad eu aici" ranji ea.
"-Atsuko" am zis eu, cu vocea limpede.
"-In persoana" ranji ea.
"-Sincer, eu vad pe cine nu as vrea sa vad" am mormait eu, incercand sa nu o privesc in ochi. Ma calca pe nervi deja, si o intalnisem de mai putin de doua minute.
"-Sa ghicesc, scumpa mea verisoara cu sange semi-pur a intrat la Cercetasi, nu?" intreba ea, sarcastica.
"-Ghicesti bine" i'am taiat'o eu, repede.
"-Macar nu ai fost o Astropufa bleaga, atunci chiar ca imi era rusine ca suntem rude" sopti ea, dupa care incepu sa rada.
"-Mai bine la Astropufi decat la Viperini" am spus eu, rece. "Dar tu vei pica la Viperini, cred ca stii asta" am continuat eu.
"-O stiu, o accept si sa'ti mai zis ceva..sunt mandra de asta!" murmura ea, zambind.
"-Ai face bine sa nu imi iesi prea des in cale" am spus eu, incercand sa plec. Dar nu se dadu din fata mea.
"-De ce nu, verisoara? Sigur ca ne vom mai vedea, vreau sa'ti intalnesc si sora. Tot la Cercetasi a picat, nu?" intreba ea, sarcastica.
"-Da, insa isi va iesi complet din minti daca te va intalni pe tine, ai putea jura ca e la Viperini" am completat eu, malitioasa.
Imi arunca o privire plina de ura, dupa care pleca. McGonagall indruma deja bobocii spre locul unde vor fi sortati.
Ziua asta incepuse cat de prost putea. Si acum daca stau sa ma gandesc, e foarte bine sa fi singura, decat cu o asemenea companie!!

OOC: Atsuko, continua tu verisoara

Ramasese la fel de rea, asa cum o stia si verioara ei, Bell, ha ce nume. Dar ma rog, era extrem de fericita,stia ca va ajunge la viperini, acolo unde ii era locul.
Isi intoarse privirea pentru o secunda, ochii sai negrii o priveau cu dezgust pe verisoara s-a. Dupa ce toata harababura se terminase, si eu, am fost sortata la Viperini, desigur unde alt undeva, m-am dus spre locul unde banuiam ca se afla "scumpa mea" verisoara. Intuisem bine, era la masa cercetasilor, locul tocilariolr si al vrajitorilor semi-puri.
"Hey, mudblood, ce faci?stai cu prietenii tai tocilari?"
Era la fel de sarcastica la fel ca in totdeauna, nu ii suporta pe cei de la celelalte case, nu putea sa accepte aceasta umilire de a fi verisoara une cercetase.
Insa ce putea face, asta era soarta. Oricum, putea sa indure asta inca un an, parea sa fie in ultimul an, aceasta nefericita fiinta, Bell.


Era intradevar, foarte ingamfata, extrem de rea si de needucata, sau cel putin asa spuneau unii. Avea tot timpul o privire aspra pentru cei ce nu erau sange pur, sau apartineau altor case.
'Ah, neghiobilor nu veti reusi niciodata sa va masurati cu noi'
Intentia sa de a creea o legatura cu verisoara ei, nu parea sa fie ca potrivita, erau totusi rude, insa cum putea admite....
"Si sora ta.... aaa... cealalta mudblood, pe unde umbla?"
Zambetul ironic era tot timpul pe chipul ei, se evidetia foarte mult in coltul buzelor. Chipul sau nu era nici pe departe unul angelic, era mai degraba unul diabolic, rautacios, necioplit, insa chiar si asa, frumusetea i se putea zarii printre acele zambete ironice sau priviri diabolice. Ii mai arunca o privire verisoarei sale, si se servii cu un pahar de suc de dovleac de la masa cercetasilor.

Stai calma, Bell!
Mii de ganduri ii roiau in minte. De ce naiba trebuise ca Atsuko sa vina la Hogwarts? Nu putea sa vina dupa ce plecam eu? Dar tot aia ar fi fost..aveam de gand sa raman la castel, sa predau ca profesoara. Dar macar mi'ar fi fost mai usor.
"-Nu stiu unde e Rose" am spus eu, rece.
Apatia pentru Viperini incepea sa ma calce rau de tot pe nervi. Orice casa era mai buna decat asta. Ma intelegeam de minune cu cei de la Ochi-de-soim sau Astropufi, de Cercetasi nu mai vorbesc. Dar Viperinii..mereu ingamfati, plini de sine ca au sange pur. Si ce daca ai sange pur? Asta nu te face mai demn..
Bineinteles, se considerau stramosii lui Salazar Viperin, deci aveau exact aceleasi trasaturi. Cred ca as fi plecat acasa daca Jobenul Magic m'ar fi repartizat printre nesuferitii aia!
"-Ai amutit, Bell?" intreba Atsuko, sarcastica.
"-Nu, doar ca prezenta ta imi face greata" am mormait eu, aruncandu'i o privire indiferenta. Nu aveam de gand sa imi stric toata ziua. Avea sa fie ultima mea prima zi la Hogwarts, trebuia sa fie pefecta.
"-Hey, tu, de ce stai aici daca esti de la Viperini??" striga un baiat din anul VI de langa noi.
"-Si tu de ce stai aici, daca ai o fata ca de coada de matura?!" mormai Atsuko, ridicandu'se.
"-Ne mai vedem" i'am strigat eu, fericita ca pleca de langa mine.
Nu imi venea sa cred ca mi se intampla asta. Era un..cosmar? Cred ca e putin spus. De obicei ma purtam foarte frumos cu toti bobocii. Erau simpatici, timizi, dornici de aventura. Dar verisoara mea avea sa fie unica exceptie.
Inca de mici ne uram. De ce? Poate pentru ca mama mea se casatorise cu un Incuiat, care si'a dedicat intreaga viata familiei. Iar familia Sakura s'a intemeiat pentru a pastra rasa pura, pentru a nu incrucisa sangele pur cu cel semi-pur sau de Incuiat.
Un strigat ma facu sa revin in prezent si sa'mi indrept privirile spre masa Viperinilor..

OOC: Ma distreaza RPG'ul asta nu am facut niciodata o chestie de asta

"Idiotilor!Heghiobi infantili ce sunteti, nu aveti habar cu cine vorbiti!"
Era evident ca nu se intorsese la masa viperinilor doar pentru ca asa ii ordonase un neghiob de la cercetasi, nu se intorsese sa-si ia roba, si odata cu ea si bagheta, sala era goala, si ma refer aici la profesorii care lipseau, caci fiind vorba de elevi, acestia clocoteau de multi ce erau. Parca trasnita de fulger, Atsuko se repezii la masa cercetasilor, provocandu-l pe acel neghiob la duel.
Se spune ca cercetasii sunt mereu pe faza si cica, foarte curajosi, da'de unde, acel copil infantil ramase mut cand Atsuko se repezii la el cu bagheta
"Niciodata, dar niciodata sa nu ma mai abordezi, stricaciune ce esti!"
Furia o cuprinse pana in maduva oaselor, era instare de orice pentru asi apara numele si casa din care facea parte si mai presus decat atat onoarea sa.
"Ai impresia ca te poti masura cu mine?" Intreba elevul de la cercetasi, cu un aer de superioritate...
"Daca te crezi atat de capabil de ce nu incerci?" ura o cuprindea din ce in ce mai mult, mii de perechi de ochii ii priveau neintrerupt.
"Expeliarmus!" rosti sigur pe sine si foarte convins ca va pune un viperin la pamant dintr-o singura sficuire de bagheta
"Protego!" "Suntem mult mai buni decat voi, renunta acum inainte sa te ranesc!"
"Niciodata! Tot timpul mi-am dorit sa infrang o ingamfata ca tine!"
"Tu ai vrut-o,Sectumsempra!" Intradevar era o lovitura destul de greu de suportat de un simplu vrajitor, mai ales ca acea vraja fusese intemeiata de un mare Viperin. Cercetasul era acum la pamant, toti ramasera inmarmuriti la cele vazute, avea rani pe tot corpul, agilitatea viperinei il doborase. Un zambet sarcastic dar in acelasi timp diabolic si multumitor aparu pe chipul fetei "Ce va uitati la mine?"
Atsuko era acum aclamata de toti viperinii, care se aratau multumiti de ceea ce vazusera.


OOC:Si mie imi place, nici eu nu am mai facut asta pana acum

Priveam intepenita lupta ce tocmai se daduse in fata mea. Il cunosteam pe baiatul ala, imi fusese coleg de clasa la orele de Ierbologie. Derek..
"-Esti ok?" am intrebat eu, apropiindu'ma de el.
"-Eu da, ea insa o sa regrete" murmura el, ridicandu'se. Sopti Levicorpus! iar viperina fu suspendata in aer. Colegii ei incepura sa protesteze, huiduind si injurand. "Ei, acum cine mai e mare si tare? Incarcerous!" continua Derek. Membrele fetei fura imobilizate cu niste funii aparute de nicaieri.
"-Da'mi drumul, idiotule!!" mormai Atsuko.
"-Ah, stai ca am uitat ceva. Langlock!" sopti Derek, iar viperina amuti.
Se pregatea sa arunce un alt blestem, dar fusese deja de ajuns. Isi ridica bagheta si o atinti spre chipul fetei, dar vraja mea non-verbala fu aruncata la timp.
"-Protego!" m'am gandit eu, vraja scut aruncandu'l pe spate.
"-Wow, usor cu vrajile astea non-verbale, Bell" imi spuse Derek, privindu'ma confuz.
"-De unde sti ca am fost eu?" am intrebat relaxata. Liberacorpus! m'am gandit in acelasi timp, iar Atsuko cazu la pamant. Finite Incantatem! am continuat tot in gand, iar franghiile ce o tineau imobilizata disparura, iar vocea ii reveni.
Ma privi cu ura, dupa care imi intoarse spatele si pleca..

Umilinta era deja prea mare, isi privi in ochi un coleg, si zambi sarcastic. Era in culmea nervilor si a disperari. Se intoarse si arunca o privire diabolica verisoarei
"Nu ma face sa-mi pierd cumpatul verisoara, sti prea bine cine sunt si de ce sunt in stare!"
Se indrepta cu pasii repezi spre verisoara ei, si cu bagheta fixata spre aceasta"Sti ca daca vreau pot folosi acele blesteme de neiertat fara nicio retinere!"
"Ha, nu ai putea, nu este permis!" se rasti aceasta aparandu-si colegul
"Da? Si ma rog cine spune asta o neispravita ca tine?"
"Atsuko intreci masura!"
"Nu ma mai tenta daca nu vrei sa ai preobleme cu mine!"
"Levicorpus!" Bell era acum suspendata in aer "Imobilus!" "Nu de alta dar vreau sa vezi si tu cum e!"
"Tu, pleaca de aici, Expelia"
"Crucio!"
Nu avea mila, si acest lucru se putea observa foarte bine, privea cu atata pofta cum Derek se chinuia si timpa de durere in timp ce Bell statea imobilizata in aer.

"Finite incantatem!" murmura cercetasa, actiunea vrajii lasand'o in aer. Se izbi dureros de podeaua de piatra. Dar in acelasi timp, blestemul verisoarei sale anula. "Protego!" tipa ea, cand Atsuko se intoarse spre baiatul ce zacea incostient pe jos. "-Sti ce? Chiar ar trebui sa incetezi" spuse Bell, aruncandu'i o privire rece. "Nu stiu de ce ma urasti, nu stiu de ce iti sunt atat de antipatica, dar inceteaza! Oamenii din jurul tau nu au nicio vina in toata treaba asta!" continua ea.
"-Ba sigur ca au o vina..Traiesc!" urla Atsuko, cu vocea grava.
"-M'am saturat de tine si atitudinea ta" murmura Bell, ridicandu'se.
"-Abia am venit, o sa ma suporti intreg anul" striga verisoara ei, dar fata ajunsese deja prea departe ca sa o mai auda.
Urca treptele spre Turnul Cercetasilor, dar cineva o prinse de maneca.
"-Nu pleci tu asa usor" mormai Atsuko, nemultumita.
"-Sti ce? Nu meriti nici macar sa imi racesc gura pe tine. De azi inainte nici macar nu o sa existi pentru mine. Si sti de ce? Pentru ca sunt satula de rautatea, egoismul si mandria pentru sangele pur. Sunt de o mie de ori mai fericita cu familia mea de sange semi-pur decat a ta cu sange-pur, recunoaste! Acum te rog sa ma scuzi" murmura Bell, intorcand spatele si plecand.
Ajunsa in dormitor, se tranti pe pat si inchise ochii. Avea sa fie un an de cosmar..