Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ Remember the Name

• Carti, carti si iar carti.
  Doar asta avea in jurul ei.
  Stantea pe jos, intre doua rafturi inalte pana in tavan si tinand in brate o carte al carei titlu nici macar nu se obosise sa il citeasca. O trase de pe raft, la fel cum facuse si cu celelalte patru carti care, bineinteles ca nu aveau nicio legatura intre ele si le aseza langa ea, in praf deschizandu-le la o pagina oarecare. Tinand in mana un creion ascutit, satena mazgalea atenta o foaie. Cercuri, linii, patratele, intr-un cuvant ceva abstract. Spre deosebire de altii, macar era ocupata cu ceva si nu pierdea vremea prin cine stie ce colt intunecat de castel.
  Din cand in cand mai dadea cate o foaie citind paragrafele care i se pareau interesante sau privind imaginile sugestive, miscatoare. Prea mult timp liber, plictiseala, exes de imaginatie, spunei cu vrei. Dar de fiecare data inceta cand cineva trecea pe langa ea sau spunea ca are nevoie de vreo carte care se afla in posesia ei, soimita refuza pe motiv ca are nevoie de acel manual. Mda... little liar.

Era prea multa galagie in camera de zi a Cercetasilor.Nu numai ca o deranga la tema de la Transfigurare, ci nu ii placea aglomeratia si marea forfota.Iubea linistea, in special sa asculte ploaia, sa reflecteze.Ii placea singuratatea.
Era vreme noroasa, se prevestea ploaie.Iubea ploile, iubea cu patima ploile, reci si puternice sau limpezi si dulci...
Scutura usor din cap capentru a alunga repede gandurile melancolice, isi aseza dupa ureche suvita roscata care o incurca la scris si isi indrepta privirea spre fereastra impunatoare pentru a privi norii, acei purtatori de fericire.Aduceau ploaia-cea mai mare splendoare!
Gandurile care inca i se perindau prin minte nu ascunsera deloc galagia, care devenea tot mai enervanta.Se decise.Odaia ei era cea mai buna alegere, fara a fi deranjata de nimeni, doar ea, in liniste si pace.Se ridica de pe podea, isi lua cartile si coala si iesi fara a fi observata.Cand inchise usa in urma ei parca galagia de mai diminuase, insa persista.Urca cu o rapiditate incredibila, necaracteristica ei, cele cateva scari spre camera sa.Acum galagia era ca un ecou, mult mai puternica decat pe micul coridor.Insuportabil...
Fara a mai sta mult pe ganduri, imbraca hanoracul ei calduros, potrivit pentru vremea de afara si blugii ei preferati.Iesi val-vartej din camera sa, foarte suparata.Ce era cu aia?Cu Cercetasii?Atata galagie ii ardea urechile.Nu era pentru ea!Alta ocupatie nu isi puteau gasi decat de a palavragi si a barfi!Era cea mai inutila ocupatie posibila, dupa parerea ei!
...Acum se aventura pe coridoare.Mai pustii ca niciodata, de fapt nu erau deloc atractive in plina zi, insa noaptea - cel mai frumos loc, unde poti destul de usor sa pui in functiune toate nebuniile ce iti vin in cap peste noapte...
Vroia sa iasa afara, sa simta iar vantul dinaintea ploii, proaspat si racoros, insa brusc isi aminti de tema de la Transfigurare, care ii daduse batai de cap nu numai din cauza galagiei.Avea o treaba grea, pentru ea cel putin, poate pentru cineva mai mare, era usor.Ea era noua,doar anul intai.Inca se adapta, toti de aici pareau draguti,"pareau"!
Astfel gandul o facu sa se indrepte spre Biblioteca.Acolo mereu era liniste si un loc bun atat de recreere cat si de facut teme, numai bun pentru ea, ceea ce isi dorea!
Intra in biblioteca, dealtfel familiara si acum se aventura printre randuri...Totul paru la fel de monoton, ca de fiecare data, pana dadu de altcineva.Acel altcineva era o fata, o fata foarte frumoasa, cu paru despletit, si bine ingrijit.Aprecia asta la oricine, in special la fete!
Se apropie fara ezitare, asteptand ca fata sa zica ceva.Era Fanine timida, insa nu intratat incat sa ii fie rusine sa se apropie de cineva necunoscut...

• Părăsi în grabă camera, îmbrăcată într-o pereche de blugi până la genunchi și un tricou, peste care își pusese roba pe care nu o suporta de niciun fel. Se uită pe geam, observând că era un soare slab, dar credea că era cât de cât cald. Se înșelase amarnic. În drumul ei spre bibliotecă, pe coridoare erau geamurile deschise și intra răcoarea. Pe roșcată o apucă un tremurat instinctiv, apoi oftă.
  -Serios?! De ce tocmai acum? puse ea întrebarea cu voce tare, dar era mai mult pentru sine.
  Își continuă drumul, mergând mai repede pentru a nu simți frigul. Destinația ei finală era biblioteca, avea de făcut un referat la Ierbologie. Nu era chiar cea mai bună, dar se străduia ssă priceapă cât de cât acea materie. Deschise ușa care ducea spre bibliotecă și se uită în jur după cineva cunoscut. Erau elevi de la Viperini, Cercetași, Ochi- de-Șoim și chiar și Astropufi. Nu mai văzuse elevi Astropufi de multă vreme. Oftă zgomotos, apoi își mai plimbă privirea încă o dată peste toți elevi, până când zări un cap șaten, foarte bine-cunoscut de ea. Era Zoey. Era curioasă cum se simțea, dar totodată și foarte îngrijorată. Pașii o duseră spre masa unde se afla șoimița. Se așeză pe scaun, privindu-i rana care începea să se vindece.
  -Hei Zoey. Cum te mai simți? întrebă roșcata pe un ton ce denota îngrijorare.

• Simti prezenta unei alte persoane. Isi dadu parul dupa ureche pentru a o putea vedea cu codata ochiului. Inceta din a desena dar mai misca din creion un pic. Desenul ii iesise in mare parte asa cum vroia. Mai avea multe de invatat daca vroia sa ajunga o pictorita. Dar numai pictor nu isi dorea. Ii placea sa deseneze doar in creion, detestand culoare. Se facea prea multa mizerie pentru gusturile ei.
  Daca e vorba de carti, ei bine...am nevoie de ele! Spuse soimita afisand un zambet fals.
  I se parea ceva ciudat. Nu o cunostea pe fata si probabil sentimentul era reciproc. Dar totul avea un inceput, mai mult sau mai putin.
  Nu te-am mai vazut pe aici. Sunt Zoey! Adauga soimita dupa cateva clipe de tacere.
  In spatelei fete se contura o a doua silueta, inconfundabila de aceasta data. Toti venisera in biblioteca pentru a-si face temele iar ea pierdea timpul tind ocupate carti pe care nu le folosea.
  Sa spunem ca sunt tare de cap. Glumi satena lovindu-se usor cu mana in frunte. Madam Pomfrey nu a facut altceva decat sa ma bandajeze apoi mi-a dat drumul. Nu e cine stie ce. Pufni facandu-i semn ca nu are de ce sa se ingrijoreze.

Fantine era timida si retrasa, insa sociabila.I-ar fi facut placere sa faca cunostinta cu noi oameni, insa in cazul respectiv sentimentul ii repugana.Satena, pe care la inceput o crezuse drept o fata frumoasa si buna la suflet, se dovedi a fi altfel.Ii amintea de "fratii ei-lupii" cand isi aparau teritoriul ales pentru a-si dobandi hrana.Era si ea una ca ei, insa doar transformata, doar in forma aceea, insa aici era altfel, cu totul altfel.Erau oameni, trebuia sa se poarte omeneste si sa aiba bunul simt.Nu putea acupa intreaga biblioteca doar pentru sine, era o fapta destul de impertinenta.
Fantine nu era atat de rautacioasa si nu judeca de la prima vedere oamenii, mai ales atat de prost.Credea, si la sigur asta era cauza...galagia, care parca o mai auzea si acum si care ii stricase dispozitia si o facuse ranchiunoasa.Spera sa fie o parere pripita despre acea cineva care se identificase sub numele Zoey.Isi justifica comportamentul, mai degraba gandurile si parerile, fiindca inca nu actionase in nici un fel.
"Fantne, spuse ea si schita un zambet prefacut, la fel ca cel al fetei, bucuroasa!"
Nu atrase deloc atentia la cum reactionase Zoye si prefacandu-se ca nu auzise remarca fetei despre "nevoia cartilor" pe care totusi o luase drept o "aparare de teritoriu" inainta spre randurile cu pricina.Afisa pe fata un zambet de multumire si incepu sa fredoneze o melodie care ar putea sa o faca mai dezinteresata in fata fetei necunoscute.Primul pas era facut.Nu stia nici ea sigur unde se indrepta si ce ascundea acest comportament, insa isi dadea bine seama ca ascunde ceva soimeanca, detaliu usor de recunscut, purta uniforma aceea albastra.Un albastru care o facuse sa se calmeze un pic, acum cand privi spre el.Ii aducea aminte de ploaia care din clipa in clipa trebuia sa inceapa.Spera sa nu piarda primile picaturi, doar din aceasta cauza stupida.Se aventura printre multimea de carti urmarind-ule cu degetul de la un capat spre altul al randului, continuand sa fredneze melodia.Descoperi cu stupoare si un pic de dezamagire ca cartile de pe acest rand fusesera sortate la intamplare, u era o tema care sa le defineasca pe toate, sau macar un autor.In special atrase atentia spre cartile de pe podea, cele patru carti ale necunoscutei,mai bine zis.Pe una dintre pagini era schitat un desen destul de interesant.Nu era deslusit insa studiile ei in acest domeniu, cei partu ani de studiu mai bine zis o facura sa inteleaga in acest desen doar o simpla incercare a unei compozitii abstracte.Aprecia mult asta.Creativitatea si ingeniozitatea.Poate pana la urma soimeanca nu era asa cum crezuse ea, insa nu era exclus...O simpla schita de desen nu o facuse sa isi schimbe radical parerea,ci doar un pic...
Ca sa nu para ca facuse asta intentionat, scoase la intamplare o carte de pe raft si realiza putin trista ca era una din cel citite, insa asta nu o impiedica sa iasa cu ea dintre randuri, doar soimeanca nu stia daca ea citise ori ba cartea respectiva.Iesi dintre rafturile cu carti mult mai vesela, ii trecuse atatea ganduri prin minte in acel timp si o facura sa inteleaga ca nu face sa isi pearda timpul in zadar, era destul de plictisitor aici...

• Comportamentul fetei i se paru suspect. Oare ce nu i se parea ei suspect? Pentru doua fractiuni de secunda avu sentimenul ca e vinovata insa totul trecu. Cu ce gresise? Cu nimic? Doar isi aparase cartile. Ca avea sau nu nevoie de ele, ei bine asta era partea a doua. Dar ce motiv ar fi avut sa cedeze niste manuale cu imagini misto? Nici unul. Daca ar fi ales sa plece din biblioteca, ar fi molipsit-o o plictiseala dureros de grea.
  Se simtea ca un viperin, rea, plina de sine si incapatanata. Nu apartinea acelei case insa Jobenul exitase destul de mult in trimiterea ei la Ochi-de-Soim sau Viperini. Alegerea fusesera insa una perfecta, din punctul ei de vedere.
  
  O urmari cu privirea pe Fantine cu dispare din raza ei vizuala. Miji ochii spre a vedea titlul carti dar nu reusi. Era prea, prea curioasa. Poate ca si asta este motivul pentru care intra atat de des in belele.
  Isi indrepta in cele din urma privirea catre desenul ambiguu. Nu intelegea prea bine ce mazgalise acolo. Din impuls mototoli foaia si o ascunse in ghiozdan, scotand alta, numai buna pentru a fi impaturita neglijent dupa cateva linii cu creionul.