Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »

/ Remote Love

Desiree era o fire libera, pe care lanturile grele si lugi ale dictaturi nu o puteau ajunge. Ce interesant ca in ciuda acestui lucru ea este o Sefa de Casa grozava, pentru a acest lucru chiar trebuia felicitata. Georgyei ii placeau persoanele cu caracterul Cercetasei. Nici ea, Geo, nu putea suporta ordinile. Nici macar atunci cand parea ca fata nu este deranjata de fapul ca i se ordona, sau parea ca nu se opune nu era asa, doar se prefacea. "De ce sa renunti la greul care te ajuta sa ajungi intr'un final la aripile mult visate, ce te poarta in vazduh,doar pentru ca este mai usor sa ramai o rama ce se poate tari?" spunea ea de multe ori.
Caldura focului patrundea prin fiecare os amortit de frig. Hmm, interesant! Fata nu simtise frigul cand fisese intinsa pe iarba, dar acum cand este in sfarsit cald realizeaza cat a fost de frig. Chiar si in fata flacarilor mainile fetei nu se incalzeau deloc, adica simtea caldura si se desmorteau dar nu ramaneau calde, se pastrau mereu reci, reci ca apa lacului pe care lumina se unduia straniu.
E mai bine acum, ce bine e sa te incalzesti! Desiree, imi poti spune ceva despre trecutul tau? Chiar as vrea sa ne cunoastem mai bine!

• Cate intrebari, remarca Cercetasa.
  Ea niciodata nu se sinchisea sa afle trecutul altei persoane; i se parea ca ar fi o intrusa in viata persoanei respective. Nu incerca sa se imprieteneasca cu altii, din simplul motiv ca nu dorea sa o cunoasca cineva cu adevarat. Persoana de sub masca, cum i-ar fi placut sa spuna. Ii era teama sa se afle cum era ea cu adevarat.
  Insa putea evita raspunsurile dificile la intrebarea Georgyei, daca era destul de atenta.
  - Cu ce sa incep? intreba ea, pe un ton meditativ. Locul in care m-am nascut? Bristol. Parintii mei? Ei, bine, nu am stiut niciodata cine sunt, sau.. cine au fost.
  Ii arunca o privire scurta colegei ei, ca sa-i vada reactia.

-Cat de complicata e viata! Prin cate tunele ne pune sa alergam pentru ne pune apoi sa ne intoarcem de unde am venit, sa o luam de la capat. Cand ne dorim ceva si nu putem avea, suntem tristi pentru ca ne punem toate sperantele, visele, puterile pentru ca dorinta sa se implineasca, pariem totul pe o carte, ca dupa aceea sa realizam ca nu mai avem nimic, daca uneori dorintele ni se implinesc ne simtim fericiti, dar fericirea nu dureaza decat o secunda, odata obisnuiti cu ideea ca dorinta a devenit realitate, incepem sa simtim in noi Golul visului implinit, nu mai avem ce ne dorii la ce aspira, ne simtim pustiiti de nostalgia zilelor de planuri si incercari de izbanda,acum cand totul sa terminat ce ramane de facut? Unii spun ca viata e ploaia, iar moartea curcubeul, eu nu cred ca moartea e curcubelul, dar stiu ca viata e ploaia, uneori cade in plicaturi calde si lente, te linisteste, alteori se arunca in lacrimile de gheata ale unei furtuni... Cand iubim pe cineva suficent de mult ca Viata sa fie deranjata de asta, face cumva si odata si odata tot il ia de langa noi, il trimite prin parti opuse ale lumii sau chiar in lumea cealalta, daca nu se intampla asta, are ea grija sa nu putem 'merge' linistiti pe acelasi drum cu persoanele importante pentru noi, ne umple drumul cu obstacole, nenorociri care pot fi trecute doar cu mii de eforturi... Daca nu vrei sa stai 'la apa mica' si intri, mai mult, din greseala in vartejul vietii doar o minune te mai poate salva de acolo! spuse fata intr'un fel ce semana foarte tare cu 'ganditul cu voce tare'.
De odata tacu, realizand ca Desiree auzise tot ce a zis.

• Cercetasa se uita la colega sa, putin surprinsa de.. tumultul asiduu de ganduri. Nu se asteptase la asta. Desi dorea sa-i dea un raspuns, simtea cum cuvintele nu dorea sa o insufleteasca. Lipsa de inspiratie, dupa cum ii spunea ea.
  - Stiu ce simti, spuse Cercetasa. Fericirea e un termen destul de relativ - adica.. cine ii poate gasi o definitie? Te schimbi mereu, te mulezi dupa alte idei si nu mai doresti sa fii ceea ce ai fost.
  Tacu cateva clipe si privi flacarile ce se inaltau catre vazduh precum aripile fragile ale unui porumbel. O coloana de fum incepea deja sa brazdeze un petic de cer, ascunzandu-l de privirea sa iscoditoare. Se intreba daca cineva vazuse ca cele doua Cercetase facusera un foc de tabara in puterea noptii, fix in fata Castelului.
  - E randul tau sa-mi zici ceva despre tine, zise Desiree, aruncand o privire colegei sale.

-Eu gasesc adevarat ceea ce a zis un Incuiat pe care mi l'a aratat bunica intr'un ziar: "Fericirea nu exista. Pentru ca atunci cand spui 'Sunt fericit!' ai fost deja. Nu poti sa pui mana pe ea. Daca ajungi sa spui 'Sunt fericit' inseamna ca aceasta constatare e trecuta prin constinta ta si e lasata in urma...fericirea care a fost, deci nu exista!" Pentru ca totul in viata mea e atat de simplu, aceasta este foarte complicata. Traiesc pentru a astepta si astept pentru a incepe cu adevarat sa traiesc. Ma trag dintr'o familie a carei multe generati la rand au avut profesia de aurori, si asta vreau sa fiu si eu. Uneori stau si ma gandesc daca nu as fi oare o anonima a familiei, devenind ceea ce toti se asteapta? Dar nu pot sa nu imi doresc sa fiu auror, asta e profesia care imi place de cand ma stiu... Dar nu voi fi o anosta in familie, nu voi fi ca ei... Imi mai doresc ceva...vreau sa scriu o carte! Cred ca pot asta! Trecutul e o avalansa de intamplari normale, adunate toate la olalta, prezentul e o adevarata descoperire, dar dintre toate doar viitorul ma va face sa simt ca traiesc cu adevarat. Desiree, ti s'a intamplat vreodata ca find in mijlocul unei intamplari nesemnificative, de toate zilele, ce se repeta, pestee care de obicei treci neparator, capul fiindu'iti inpuiat cu lucruri mult mai importante care nu au intrat in obisnuintaa omului, in firea lui sa constientizezi intr'adevar ca tu existi, chiar esti ceea ce esti, respiri, vorbesti, esti unde esti, si toate sa iti para lucruri incredibile, pentru ca in amarul suferintei nu ai stat sa iti dai seama ce minune e ca tu esti pe Pamant sau in betia extazului oferit de o veste buna, un loc in care te afli sau ori ce alt lucru special ce ti s'a intamplat ai neglijat cel mai important lucru, ca tu chiar existi?
Cercetasa se uita spre fata. Ce frumos e sa spui ce ai pe suflet intr'o noapte ca asta! Cu ce claritate o facea lacul sa vada lucrurile! Cat de frumos: luna picta cu raze arginti pe panza apei ce vibra usor la fiecare atingere a pensulei nevazute! Cat de mult si'ar fi dorit sa fie si el acolo, sa se bucure impreuna de munti de ape, de castel si chiar si de prezenta lui Desiree! Oricum el era langa ea mereu, era ca un parfum ce incerci sa ii gasesti urma cauti peste tot, ca pana la urma sa descoperi ca parfumul nu e nici in hainele tele nici in parul ta, era in tine, era in sangele care iti curgea prin vene si pe care nu il poti forta sa iasa afara din vene, caci sangele vine de la inima.

• Geogya se uita la ea, asteptandu-i raspunsul. Cercetasa, in schimb, isi pleca privirea catre flacarile ce dansau in fata sa, luminandu-i chipul. Sinceritatea colegei ei o stanjenea, dar si o indupleca sa spuna si ea ce avea pe suflet.
  - Ba da, m-am intrebat, ii raspunse, intr-un final. E un miracol ca noi existam - niste suflete incastrate in trupuri. Mereu m-am intrebat de ce inca traiesc, dupa atata timp in care nu am facut absolut nimic semnificativ. Stii, eu chiar cred cu tarie ca fiecare ne-am nascut ca sa facem un anumit lucru pe lume. Cred in ceea ce inseamna destin.
  Cuvintele incepusera sa-i zboare literalmente de pe buze, dar nu-i pasa. Daca abera, insemna ca exista intr-adevar. Rase usor la acel gand. Dar totul era adevarat - de la afirmatiile Georgyei pana la ideile ei. Cunostinte despre lumea in care traiau erau inca destul de putine, si le va mai lua ceva timp pana sa inteleaga ce insemna acela "destin".

Edit By Raizen

Puncte
Cercetasi - 160

Topic Closed !