Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton
« Previous 1 2
/ Research.

**Evelyn Steel** · 17 Sep 2011, 19:21

RESEARCH.

Eveline & Melisse Heart

.

Soarele rasarea usor,parca savurand cat de frumos era sa aduca iarasi lumina peste domenii si dand la iveala o zi de Sambata.Tacerea domnea peste domeniile Hogwarts`ului.Nici macar pasarile nu fura atat de vrednice incat sa se trezeasca si sa inceapa sa-si cante cantecul melodios.Toata lumea dormea,bucurandu-se ca o saptamana grea trecuse si ca in acea zi puteau sa se bucure de soare si caldura in loc sa-si faca griji de teme.Insa era ceva ce strica acea minunata priveliste de dimineata.Doua fete traversau lent imprejurimile ducandu-se inspre portile mari de fier,dincolo de care se terminau domeniile Hogwarts`ului.Cele doua purtau pelerine negre identice.Nu se grabeau insa pareau cuprinse intr-o discutie foarte aprinsa.

Eveline traversa domeniile impreuna cu sora Melisse.Cele doua vorbeau despre destinatia lor si despre ce aveau sa faca cand aveau sa ajunga acolo.Cele doua nu bagara deloc in seama privelistea minunata ce li se asternea in fata si isi continuara drumul vorbind pe un ton calm,linistit.Primele raze ale diminetii li se reflectau pe chipurile palide.Eveline se intreba si in acel moment daca era o idee buna sa mearga inspre locul in care se indrepta.Era pentru prima oara cand mergea acolo.Nu stia la ce sa se astepte si ii era teama de ce avea sa afle.Insa chiar vroia sa mearga acolo.Si sora sa vroia.Vroiau sa afle mai multe despre cel ce nu le dadea pace.Pasind pe portile de fier si parasind domeniile Hogwarts`ului,cele doua se luara de mana si Disparura,indreptandu-se spre asa numitul sat,Little Hangleton.

**Melisse Y. Carter** · (This post was last modified: 17 Sep 2011, 19:49 by Melisse Y. Carter.)

Nu mai vroia sa stie...nimic. Nu o mai interesa nimic. Nimic din ce ar fi putut fi interesat un adolescent. Baieti draguti, seri pline de petreceri in pijamale sau intalniri romantice...toate erau in umbra. Mell nu mai putea sa gandeasca ca un adolescent de mult timp. Nu isi mai putea permite asta.
Au vizitat atatea locuri si, gandindu-se la cate mai aveau, acelea nu erau nimic. Nimic din ce urma. Nimic important. Pentru ca nu au gasit nimic.
Si pana si acest "nimic"...acest cuvant cuprinde intregul univers. Intregul "tot". Acest cuvant incepe sa fie atat de normal, atat de tipic. Atat de nefolositor.

Melisse Yvonne Carter. Iti imaginai o tanara delicata, cu suvitele maronii ondulate cazandu-i elegant pe umeri, ochii caprui de caprioara, o identitate care necesita pe cineva ce avea sa o ia sub aripa sa protectoare si sa lupte pentru ea, sa isi dea viata pentru ea.
Insa ea nu era asa. Ea era...altfel. Ea avea o personalitate puternica, parul usor ondulat, ochii albastrii intensi si era inalta si puternica. Si incredibil de frumoasa. Melisse, fata delicata era in umbra, era inexistenta. Era acum trei ani.
Melisse de acum nu arata niciun semn de slabiciune. Melisse de acum era total diferita. Insa in adancul sau era tot acea cercetasa care se mira ca nu a fost sortata la astropufi.

In ziua aceea aveau de gand sa descopere ceva care sa le ajute in documentarea sa despre Lord Voldemort. Cu cat cunosteai mai bine inamicul, cu atat stiai unde trebuia atacat. Insa, cu toate acestea, Voldemort parea a fi invincibil, punctele sale slabe fiind sigur existente, insa acoperite cu un val de negura gros.
Privi atenta in jurul sau. Blocuri, banci, un ceas mare in mijlocul orasului. Anormal de normal. "De unde incepem?" vroia cercetasa sa intrebe, insa pe gura i-au iesit cuvintele:
- Sa mergem pe-acolo!
Ii indica surorii ei soptit, aratand cu degetul aratator spre un loc in care felinarele parca nu straluceau indeajuns de tare, unde parca blocurile formara un grup intunecat, secret, numai al lor.

**Evelyn Steel** · 18 Sep 2011, 12:37

Aici soarele deja rasarise in toata puterea cuvantului.Eveline vru sa ia acest lucru ca pe un semn bun.Vroia sa lase razele sale sa o invaluie si sa o lumineze.Sa o asigure ca ceea ce facea nu era deloc neobisnuit,ca nu facea ceva rau.Nu era nimic rau in a cerceta trecutul cuiva.Mai ales trecutul cuiva care te vrea mort.E ciudat ca,acum nu i se mai parea atat de socant ca cineva vroia sa ii faca rau.Ca ii vroia moartea.Cu cativa ani in urma,cand era doar fata banala si bioloaga scolii sale,daca cineva i-ar fi zis macar vreo insulta ar fi fost profund socata si uimita.Pentru ca atunci se intelegea bine cu toata lumea si nu ar fi inteles de ce ar fi vrut cineva sa aiba probleme cu ea,dar sa o omoare.Insa acum se impacase cu gandul.Il considera chiar normal.

Eveline vazu ca multa lume isi intoarcea capul dupa ele cand le vedea.Privi in jos la ea si isi aminti,de parca nu`i venea sa creada,ca purta pelerina neagra de drum.Probabil Incuiatii din acel sat nu erau obisnuiti cu oameni care vin imbracati asa.Arunca o privire la Melisse ce paru ca sesizase si ea acel lucru.
- Cred ca ar fi mai bine daca ne-am da pelerinele jos bombani Eveline si isi scoase pelerina de drum.Melisse indica inspre un loc ce parea a fi mai retras.Insa tocmai de locurile retrase nu trebuia sa te feresti.Acele locuri,la fel ca si oamenii,ascund secretele inimaginabile.Dand usor din cap,Eveline isi urma sora ignorand privirile ce inca le urmareau desi cele doua isi scosesera pelerinele.

**Melisse Y. Carter** · 18 Sep 2011, 14:10

Ganduri masive ii treceau prin creier, indicandu-i sa inceapa cu blocurile si casele mari si luminoase, de pe strazile mult-prea-cunoscute, care bineinteles ca sareau in ochi numai dupa imensitatea lor. Insa nimeni nu avea sa se gandeasca ca secrete intunecate aveau sa se afle inauntrul lor. "Destepti sa fie cei cu aceste ganduri." isi spuse cercetasa. Avea de gand sa inceapa cu ce era mai batator la ochi pentru ce cautau, deoarece exista si posibilitatea sa nu gaseasca nimic, iar apoi, mai tarziu, avea sa mearga in locurile in care "nu e posibil sa gaseasca asa ceva", pentru a gasi acel ceva.

- Cred ca ar fi mai bine daca ne-am da pelerinele jos. bombani Eveline, apucandu-si valul negru care ii acoperea corpul.
Melisse o auzi, insa se mai gandi daca sa ii raspunda. Nu vroia sa fie dictatoare sau sa se creada cea mai tare, nu. Sub nicio forma. Insa in zilele acelea avea un sentiment atat de puternic care o facea sa creada ca nimeni nu face lucrurile mai bine decat ea. Ceea ce nu era corect fata de nimeni.
- Propun sa ni le mai lasam...putin. spuse tanara, punandu-si mana pe umarul surorii sale, in semn de pace.
In locul in care urmau sa mearga parea foarte intuneric si pentru a nu fi vazute de ochi de om sau vrajitor, pelerinele erau necesare.

**Evelyn Steel** · 18 Sep 2011, 15:23

Vroia sa gaseasca mai repede ceea ce cauta.Si sa distruga.Avea un sentiment enorm de satisfactie cand stia ca facea un bine,iar distrugerea Lordului Cap-de-Mort era un bine nu numai pentru ele doua ci pentru toata comunitatea vrajitoreasca.Niciodata nu visase ca avea sa simta o asa bucurie pentru ca ajuta la distrugerea unei anumite persoane.Insa o simtea.Si nu era nimic rau in asta.Totusi isi dadea seama de la inceput cine era seful in acea operatiune.Melisse capatase o incredere in sine mai mare ca niciodata pe parcursul ultimelor saptamani.Si ciudat,tot ceea ce credea,o credea corect.De obicei Eveline era cea care lua decizi.Insa in acea situatie stia ca trebuia sa se dea la o parte.

Cand sora sa ii atinse usor umarul cu mana,spunandu-i sa-si mai tina putin pelerinele pe ele,Eveline simti caldura ce radia din acea atingere.Era mai buna decat oricare alta raza de soare.O incalzea.Asa ca Eveline,fara sa o priveasca,dadu scurt din cap si isi puse inapoi pelerina pe ea.Cui ii pasa,pana la urma,ce credeau acei Incuiati prosti?Ei nu stiau nimic.Pentru ei cea mai grava problema era daca intarziau la servici.Cea mai mare grija a lor era ce aveau sa manance la cina.Chestii copilaresti.Chestii pe care Eveline si-ar fi dorit sa o preocupe si pe ea.Sa se fi gandit la temele pentru a doua zi la scoala decat la cum sa distruga un vrajitor malefic.Anormal.Ciudat.Trist.O noua ea.Si un nou inceput.

**Melisse Y. Carter** · 04 Oct 2011, 16:22

Tare o macina gandul de a-si crea o noua identitate si sa se mute in...Germania si sa faca o vraja care sa ii schimbe infatisarea si sa o ia, pur si simplu, de la capat. Singura. Doar ea.
Sa isi gaseasca iubirea vietii si sa se plimbe prin lume, sa dea nastere unor copii frumosi si sa duca o viata normala. Ea nu si-ar fi dorit acele puteri suplimentare, oferite de catre stea. Daca ar fi stiut prin ce avea sa treaca, nu si-ar fi dorit deloc. Insa acela era trecutul. Si oricum nu il putea schimba.
Doar daca se intorcea cumva in timp si o facea pe mama ei sa avorteze la cel de-al treilea copil. Atunci aia ar fi insemnat sinucidere, insa parca tot era mai buna decat ascunsul si cautatul incontinuu.

Cam sadic pentru un copil in varsta de nici 16 ani, nu? Ei bine, nu prea avea de ales.
Asadar, ajunsera in fata unui...bloc. Intunecat. Nu, nu intunecat. Sumbru. Mai degraba sumbru. Isi scoase bagheta. O ridicase in dreptul bustului si ii facu usor semn cu capul surorii ei inspre intrare. Inspira adanc, neauzit. Intra pe usa. Urca doua etaje. Intra intr-o camera.

**Evelyn Steel** · 04 Oct 2011, 21:30

"Ei bine,clar s-au mai modernizat si ei!" isi zise ea in timp ce vazu blocul ce se intindea in fata sa.Era sigura ca,daca ar fi venit in acel loc acum zece ani,ar fi gasit doar niste case mititele si un drum de tara.Acum,era altfel.Era un Little Hangleton mai modern.Si desi nu vroia sa o recunoasca,orasul arata mai bine asa cum era in acea zi.Eveline vazu mai demult intr-o carte de la biblioteca,"Orase ale secolului douazeci",o poza cu acel oras.Si arata ca un sat abandonat,unul uitat de Dumnezeu.Atunci nu ii daduse prea mare importanta.Doar privise acea poza cateva secunde apoi trecuse mai departe.Acum,ii veni acea imagine in minte.Foarte clara.

Se tinu dupa Melisse.Intrara amandoua in blocul acela parasit si in paragina.Melisse arunca o privire in sus.Eveline o urma.Blocul parea sa aiba doar patru etaje.Scarile pareau nesigure.Iar Eveline vazu,desi se afla la parter,cum tencuiala din tavan lipsea.Or fi avut ei blocuri in acel oras insa clar nu erau locuite.Unele dintre ele,cel putin.
Melisse incepu sa urce grabita scarile.Eveline se tinu in spatele ei.Ajunsera la etajul doi unde erau vreo cinci sau sase alte camere.Usile erau inchise dar nu si incuiate.Melisse paru sa se gandeasca cateva clipe.Apoi alese prima usa.O deschise si intra.Iar Eveline o urma,mai curioasa ca niciodata.

**Melisse Y. Carter** · (This post was last modified: 10 Oct 2011, 13:07 by Melisse Y. Carter.)

Respiratia sa strica din doua in doua secunde linistea in care se cufundara. Simtea ca acea decizie era a ei, insa nu avea habar ce sa faca. Sa se desparta si sa termine mai repede cautarea? Ar fi putut fi prinse de un eventual Devorator si ar fi fost mai vulnerabile daca nu erau impreuna.
Deci, mai bine era sa mearga impreuna in fiecare camera, deoarece astfel aveau sa caute mai atent si impreuna ar avea forta mai mare. Asadar, era hotarat.

Inainta spre cea mai apropiata incapere, facandu-i usor surorii sale semn cu capul. Intrara.
Era o incapere simpla, care purta un pat la intrare, o noptiera langa acesta, un dulap mare langa usa si un birou pe celalalt perete. Camera era invaluita de un parfum de mucegai, maro. Era maro. Mobila era maro, totul era asa...maro inchis.
Melisse isi indrepta din nou capul catre pat. Avea capataiul la fereastra, iar picioarele la usa. Pozitia mortului. spunea mama ei. Se cutremura. Isi puse usor degetele pe birou si le plimba, abia atingandu-se de suprafata prafuita, de-a lungul sau. Praful se putea simti in aer. Cand atinse un lantisor aruncat, se cutremura impotriva dorintei sale. Insa nu mai inceta. Cutremuratul se transforma intr-un tremurat neincetat. Eveline ii trase mana de pe amuleta si tremuratul inceta. Fata se uita cu ochi holbati la sora sa.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton « Previous 1 2 //  / Research.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton
« Previous 1 2
/ Research.