Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Hambarul bufnitelor

1 2 3 Next »

/ Retraind

"-Spere deosebire de Charles are totusi in IQ mai mare!"spuse Heather privindu-l cu ura pe Lestrange

Deja nu mai stia alta vraja fatala,poate crucio era de ajuns,dar vraja ar trebui rostita mai cu girja pentru a nu-si pierde efectul atat de repede.
Atunci ii veni o idee.In tot hambarul bufnitelor se auzi vocea asurzitoare a fetei:

"-Sectumsempra!"

Si facu si acelasi lucru asupra lui Robert.Sangele le tasni pe fata in cantitati tot mai mari.

"-V-a ajuns atat?spuse Heather privindu-i cu aceasi fruie

Dawn ii atinse mana lui Heather, lasandu-i usor bagheta in jos.
" - Nu merita sa-ti intinezi sufletul cu pacatele lor, surioara" rosti ea foarte clar, aproape lovind fiecare silaba.
Lestrange si Cannes urlau, iar Dawn isi dadu ochii peste cap.
" - Pe bune! Fiti si voi barbati!" spuse ea cu ironie si isi lasa mana in jos.
Sangele lui Lestrange se scurgea incet pe adidasii lui Dawn, in timp ce Ema ingenunche inexplicabil la cativa pasi de Robert.
" - Firar! Astia erau noi!" striga Dawn si isi retrase piciorul.
Barbatii isi miscau degetele frenetic, zvacnind de durere. Soimeanca isi intoarse privirea spre sora mijlocie.
" - Ce-i, Emm? O sa-i faci respiratie si resuscitare?"

" - Fereasca Sfantul" sopti Ema si se apleca peste Robert.
Da, nu se inselase. Chiar stralucea ceva argintiu inauntrul buzunarului sau. Cannes ii prinse incheietura, sangele scurgandu-se pe haina Emei. Ea il ignora, caci simtise ca nu mai avea atata putere ca sa fie periculos.
Scoase o fiola din buzunarul sau in timp ce Charles haraii un 'nu' slab.
" - Oh, Doamne!" spuse Ema moale.
Stia ce era lichidul din fiola. Putea vedea bucati de metal amestecate prin substanta argintie.
Se uita la degetul ei aratator de la mana stanga.
Nu mai era in hambar, era mica din nou, in anul patru, si zacea in genunchi langa cadavrul inorogului. Isi amintea si acum cum ii mangaiase gatul, taindu-se in aschiile de metal. Se uita la propriu-i deget cu ochi mari. In realitate, nu era nimic mai mult decat o cicatrice ca o dunga. In mintea ei, Ema vedea sangele argintiu al unicornului pe degete si sangele ei rosu siroind usor din zgarietura adanca.
Ema era pierduta. Inghiti in sec si se uita in ochii lui Robert.
" - De unde ai asta?" spuse ea incet, ceea ce ii transforma vocea in ceva sfidator si periculos.

" - Nu fi prost" mormai Lestrange, iar Dawn ii arunca o privire furioasa.
Ema repeta intrebarea, iar Dawn aproape ca nu-i recunostea vocea. Daca nu i-ar fi stiut atat de bine timbrul vocal si nu i-ar fi vazut buzele miscandu-se, ar fi jurat ca vorbea un Viperin. Poate ca era adevarata partea cu oricine are putin din fiecare Casa.
" - De la T. J. P." harai Robert.
" - Cine?"
Intrebarea lui Dawn sunase foarte plictisita.
" - T.J. P. . Ha! Si el cine mai e?"
Ema paru sa-i arunce o privire enervata. Dawn nu se prinse de la inceput, iar asta parea sa o omoare pe Ema. Se vedea ca era agitata, Sangele din fiola tremura intre peretii de sticla.

"-Sa mai astept raspunsul Em,sau ii punem capat?"intreba Heather apropiind bagheta tot mai tare de Lestrange.

Ema o privi,iar Heather se indeparta incet si incepu sa priveasca in gol.Se plictisea,cand vedea oameni in fata ei care meritau sa moara si nu putea sa-i omoare.Ar fi dat orice sa-l vada pe Lestrange zvarcolindu-se pe podea intr-o balta de sange,dar Ema trebuia sa afle raspunsul.

"-Ai de gand sa raspunzi azi?"spune Heather aruncand inca odata Sectumsempra.

Ii starnea si mai multa ura,prefera sa-l omoare cu mainile ei,fara bagheta ,sa-i sfasie fata.Si stia ca merita cu adevarat asta pentru tot ce facuse.

"-Am avut si eu un inorog candva..."spuse ea ganditorare

" - Nu, Heather. Se pare ca Robert vrea sa ne spuna cate ceva."
Dawn chiar nu vedea legatura?
Ema dadu din maini, cu o expresie pe fata aproape de disperare.
" - Tom Jones Porrin?" intreba Ema incet, dar plina de sarcasm. " Oh, pe bune acum! Nu stii initialele afurisitului meu de nas? Stii tu, ala scund si chel? Din cauza lui nu am mai stiut atata timp de Heather!"
Soimeanca trase aer pe nas cu putere. Deja isi amintea cum fusese in biroul de acasa al tatalui ei. Peter incercase sa se documenteze despre mezina familiei, dar nu-i daduse de urma. Si din notitele lui, nasul Emei, un asa numit Porrin care o teroriza inca de prin anul III, fusese singurul ce nu se arata ingrijorat. Iar asta trezise suspiciuni in mintea domnului Snow.
" - Unde e el acum? UNDE?" marai Ema, apucandu-l pe Robert de guler.
" - Nuentara" galgai Cannes, fara sa aiba logica. Inghiti in sec si incerca din nou. " Nu e in tara"
" - Prostule!" icni slabit Charles.

Dawn ofta si se duse langa Heather, punandu-si mana pe umarul ei.
" - Lasa-i, Emm" spuse ea spre sora mijlocie, inca ingenuncheata langa Cannes. " Nu merita"
Fusese o istorie dificila. Multe povesti se terminau acum brusc, iar fetele stiau ca trebuie sa se apropie de asemenea de final. Porrin provocase multa durere in multe familii. Unele aveau parte de un final fericit, precum Snow si Andrews Blackfire, altele nu prea, precum Chang.
Charles Lestrange scanci o odata si lesina, pierdut in inconstienta. Cannes inca se tinea.
Dawn se gandi ca poate faptul ca Ema era langa Robert, nu prea il ajuta...

Ema zambi amuzata de expresia lui Heather.
" - Porrin e plecat. Spunea ca trebuie sa protejeze ceva" sopti Robert.
" - Ce faci cu sangele?"
" - Il pazeam pentru Porrin. Vrea sa devina nemuritor. Tipul e nebun."
" - Da, chiar e" sopti Ema si se uita la fata barbatului.
Robert isi inchise ochii si rasufla greoi.
Soimeanca se ridica incet, pastrand fiola. Se intreba cati unicorni murisera. Se uita in spatele ei, la toata mizeria.
" - Haideti... E timpul sa mergem in camere" sopti Ema obosita.
Fluiera scurt, iar Artemait se ridica in zbor, plonjand pe scari inaintea lor. In alt imprejurari, asta ar fi facut-o pe Ema sa rada.
Iesira pe usa larga si mai aveau de coborat doar treptele dealului.
Pamantul se cutremura si zidul scarilor se prabusi.
Ema vedea printr-un nor mare de praf alb. O auzea pe Art tipand deasupra ei. Era constienta de pozitia corpului. Capul ii era sprijinit de o ruptura din piatra. Statea intinsa pe burta si simtea fiecare pietricica de sub piept. Ceva greu presa pe gamba dreapta. Ema isi intinse mana, incercand sa gaseasca ceva cunoscut si dadu de degetele calde ale lui Heather.

Dawn se ridica cu greu de sub bucatile smulse.
" - Ce s-a intamplat?" incerca ea sa intrebe, insa vocea ii era lipsita de volum.
Se simtea de parca tot praful era acum in gatul ei, blocand vibratiile corzilor vocale. Se simtea plina.
Incerca sa le gaseasca pe Heather si Ema. Se catara pe cea mai apropiata si mai sigura ramasita a zidului si privi in jur, incercand sa gaseasca siluetele fetelor prin norul de praf.
De un lucru putuse sa fie sigura. O simtea in adancul ei. Charles Lestrange si Robert Cannes plecasera inainte sa se prabuseasca totul. Turnul hambarului era inca intact. Singura zona erau scarile. Dar din moment ce doar ei doi mai erau in zona, cine ar fi facut toate astea? Se vedea ca fusese un atac. Desi rasfirate, piesele de beton aveau toate acelasi indiciu pe ele. Erau maturate pe jumatate de suflul prabusirii.
Cobori, dandu-si seama ca ce se vedea era parul Emei. Nu o recunoscuse la inceput. Era aproape alba in cap si pe haine. Dawn dadu la o parte pietroiul de pe piciorul ei.