Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala

1 2 3 4 5 6 Next »

/ Returning

Ema aproba constiincioasa pe durata primirii informatiilor. In general, toate i se pareau la fel, inclusiv legaturile dintre elevi, chiar daca erau de la Case diferite. Si asta nu putea decat sa o bucure si sa o faca sa se simta usurata. Dupa schimbarile radicale din ultimul an, intoarcerea la Hogwarts parea un pas spre normalitate - nu ca tot ce se intampla la castel ar fi fost normal, dar elevii se obisnuisera cu asta.
Un zambet amuzat i-a inflorit pe chip cand a vazut expresia Viperinei si s-a bucurat ca nu deranjase.
" - Lex, multumesc! Nu iti poti imagina ce piatra mi-ai luat de pe inima" surase Ema.
Soimeanca isi incrucisa picioarele sub banca si incepu sa le legene usor, oarecum nerabdatoare.
" - Cum mai sunt cursurile? La fel de grele?"
Tanara se gandi la orele de curs - uneori simple, lejere, alte ori complexe si posibili agenti de dureri de cap, dar mereu fascinante. Isi aminti oarecum rusinata ca nu mai era asa buna la Potiuni si completa incet.
" - Poate ar trebui sa ma meditezi candva"

• Lexie rase la auzul remarcii soimencei. Dap, se obisnuise cu chestii de genul asta, insa nu ii prea placea sa mediteze. Nu era ea genul care sa invete pe rupte, ceea ce se vedea si pe note. Nu se intamplase niciodata sa nu fie buna la invatatura, insa niciodata nu avusese note maxime.
  
  Oricum, ii raspunse la intrebarea pusa initial cu un zambet obosit pe buze.
  "Nici nu ai idee. Se pretind destul de multe lucruri de la noi, mai ales acum si nu stiu daca e posibil, insa e chiar mai greu."
  Intr-adevar, era destul de dificil sa tii pasul cu toate chestiile ce se intamplau, mai ales acum in viata lui Lexie. Aparuse si Kurt dintr-odata, apoi plecase, iar acum ea nu mai avea rabdare sa il vada din nou. In plus, erau Isa, Ivy si cally la care nu ar fi p renuntat pentru nimic in lume. Nu era usor sa faci un echilibru si sa iti imparti timpul asa incat sa le apuci pe toate (true!!!).
  
  Oricum, ridica din umeri, ca si cum ar spune 'eh, lasa' si isi reindrepta atentia spre Ema.
  "Esti in regula acum, nu-i asa?" intreba, gandindu-se pentru o clipa la ce motiv ar fi putut avea sa plece de la Hogwarts.
  

'Viata e normala pe aici si fara tine'
Gandul ii trecu fugitiv prin minte, asa ca Ema il ignora, desi era ceva ce inca o agita in legatura cu el, undeva in spatele mintii. Isi scutura capul intr-o maniera cat de cat subtila - sau cel putin asa credea ea.
" - Esti in regula acum, nu-i asa?"
Abia se abtinu sa nu intrebe un "Hmm?" inainte sa apuce sa proceseze vorbele care ii erau adresate. Nu raspunse imediat, ci statu sa analizeze. Poate se datora faptului ca nici ea nu prea stia raspunsul. Era bine? Da. Adica, nu era ca inainte sa plece, cu amenintari in stanga si-n dreapta si cu tot felul de griji pe cap. Dar atunci avea un sfarsit de zi in care sa poata sa rada usurata sau macar sa impartaseasca cu cineva un zambet.
Cat timp fusese plecata, situatia a fost altfel. Nu mai era atat de stresata; nu mai trebuia sa-si faca griji, nu mai trebuia sa fie mereu atenta la cei din spatele ei. Insa devenise distanta, rece, ca si cum ar fi uitat sa se comporte omeneste. Noptile si le petrecea singura, privata in mare masura de un somn odihnitor. Vorbea rar si prefera sa stea ascunsa privirii si sa observe. Toate acestea isi lasasera amprenta asupra Emei. Dovada stateau umbrele usoare de sub ochii ei, inasprirea trasaturilor faciale si pielea usor mai palida.
Venise la Hogwarts si incercase sa stearga aceste semne. Vroia sa fie din nou acea Ema vioaie, asa cum o stiau ceilalti.
Observa intr-un final ca Lexie inca mai astepta un raspuns, asa ca spuse, cu o voce usor ezitanta:
" - Da... Sunt bine."

• Lexie zambi cand ii auzi raspunsul Emei. Era vizibil ezitant, insa se hotari sa nu mai insiste. La urma urmei, soimeanca va vorbi cu cineva, chiar daca nu cu Lexie, despre evenimentele de care daduse cat timp nu fusese la Hogwarts. Asta era cel mai important, dupa parerea viperinei. Sa comunici, sa spui cuiva ce te macina, ce ai vrea sa schimbi, idealurile si visele tale cele mai groaznice.
  
  Atunci cand ai in viata ta o persoana de acel gen, esti un om norocos si te poti considera fericit.
  Isi musca buza, simtindu-se usor nelalocul ei in pauza jenanta ce urma. Isi drese glasul.
  "Ei bine, eu cred ca ma voi intoarce in Pivnita," spuse Lexie, cu un aer usor obosit. "Am o zi lunga maine."
  
  Incuviinta ca si cum ar fi vrut sa isi intareasca propriile vorbe si apoi adauga:
  "Ei bine, oricum, ne mai vedem prin castel si pe la ore. Ma voi mai gandi la meditatiile acelea."
  Chicoti la ultima replica, gandindu-se ca pe Ema o astepta o perioada linistita la Hogwarts. Cel putin din cate stia ea.
  

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 70
Viperini - 70
Topic Closed !