Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / La trei mături
1 2 Next »
/ revealing the truth

**Ivy Thibault** · 13 Mar 2012, 22:59

Ivy statu pe ganduri un timp. Nu prea era posibil. Adica, ba da, era posibil, dar foarte putin probabil. Si oricum, asta ce ar fi insemnat, ca Ivy si India erau surori? Viperina se simti putin intimidata de caracterul puternic, frumusetea si gratia care radiau din India. Nu ar fi trebuit sa le aiba si ea, daca ar fi surori?

"Da, stiu..." ofta Ivy. "Presupun ca sunt norocoasa ca nu am avut parinti. Vad ca secretele de familie ma depasesc cu mult." zambi ea, dandu-si parul dupa ureche cu o mana, iar cu cealalta jucandu-se cu sticla ei de berezero. Studia etticheta cufundata in ganduri.

Acum era si ea implicata in misterul asta, si viperina isi promise siesi ca o va ajuta pe India sa-l rezolve. Nu-l va lasa asa nici in ruptul capului.
Ii veni in minte ceva la care nu se mai gandise pana atunci.

"Nu ar trebui pur si simplu sa o intrebi pe mama ta?" facu Ivy.

Regreta imediat pentru ca incepuse sa se simta stupid. Daca mama ei murise? Sau daca era la Sfantul Mungo? Oare era nebuna?
Isi musca buza si astepta reactia Indiei sa vada daca a facut sau nu o gafa.

**Isolde du Maurier** · 14 Mar 2012, 17:27

Pufni scurt cand auzi cuvintele lui Ivy. Nu era deloc norocoasa ca nu avea parinti, si ea stia cum sa nu-i ai, si era groaznic. Nu ii fusese nicidecum bine alaturi de ei, dar viata era mult mai grea acum, cand nu avea pe nimeni, si era singura in lumea asta mare, care o inghitea pur si simplu. Pana acum cateva luni, crezuse cu desavarsire ca tatal ei o intelegea, si ii fusese extrem de dor de el. Dar acum, realiza ca tatal ei probabil o iubise, dar nu o pusese pe primul loc. Nici macar pe mama ei, probabil. Insa, pana la urma, nu avea cum sa stie. Incepea s-o doara capul, si si-ar fi dorit mai repede raspunsuri. Nu mai putea sa suporte atata tensiune, si atatea mistere. Daca parintii ei ar fi iubit-o mai mult decat ca pe o persoana relativ importanta din viata lor, atunci ar fi gasit o modalitate sa-i spuna adevarul.

O fulgera pe Ivy cu privirea, incercand sa ignore micul gand care-i spunea ca ea putea fi Allison. De fapt, intr-un fel si-ar fi dorit asta, insa era mult prea aiurita ca sa mai realizeze ceea ce gandea.

"As face-o, doar nu m-as chinui singura. Doar ca mama a murit acum un an."

Spuse toate astea fara pica de tristete in glas. Simtind privirea viperinei atintita asupra ei, considera ca era mai bine sa-i spuna si motivul pentru care nu prea tinuse la mama ei.

"Nu m-a iubit prea mult. A fost o balerina 'esuata', ca sa zic asa, si eu eram doar un instrument prin care isi putea trai visul. De fapt, asta o mai hranea. Nu iubea pe nimeni, nu vroia decat sa ajunga o prima balerina. Si-a meritat soarta"

Isi aminti de acea zi ploioasa de vara, cand mama ei s-a sinucis din cauza ca India nu o ascultase si renuntase la balet. Simtea doar o mica farama de vinovatie, si probabil acela era si motivul pentru care redevenise balerina.

**Ivy Thibault** · 14 Mar 2012, 19:53

Ivy aproape ca-si dadu o palma pentru ca intrebase cand afla ca mama Indiei murise. Singurul lucru care o oprise fusese modul in care o spusese. Ca si cum ar fi fost usurata ca in sfarsit scapase. Ca si cum nici nu i-ar pasa. Ii asculta explicatiile, gandindu-se cum ar fi sa ai o mama de acest gen. Chiar daca ridica usor dintr-o spranceana la cuvantul balet (asta din cauza echilibrului ei "foarte bun"), o admira in mod clar pe India pentru chestia asta. Luase si ea niste lectii de balet cand era mica si, chiar daca nu se pricepea, descoperise ca ii placea. Din pacate, dupa doar cateva luni de repetitii, profesoara lor murise intr-un accident de masina. Asa ca nu prea mai avea cine sa ii invete balet pe copiii de la orfelinat. Ingrijitoarele incercasera sa gaseasca o alta profesoara, dar esuasera cu desavarsire din cauza lipsei de fonduri.

Se intreba daca India mai facea inca balet. Pentru ca arata ca o balerina. Era destul de slabuta pentru miscarile gratioase si Ivy ii remarcase de mult usurinta cu care se misca. Era clar ca facuse balet de performanta. Se reflecta chiar si in gesturile ei. Lui Ivy i se pareau ciudate cuvintele Indiei, de neinteles. Nu ii venea sa creada ca existau mame de acest gen, desi stia ca era adevarat. I se parea o prostie uimitoare sa nu iti lasi copilul sa ajunga ce vrea el in viata. Sa il impingi de la spate la fiecare pas.

Si totusi, viperina avea un presentiment ca ea era Allison. Se simti vinovata intr-un fel ca o gandise. Se intreba daca nu cumva face din tantar armasar ca de obicei. Insa totul se potrivea. Trebuia sa afle cumva adevarul, daca nu voia sa sse intrebe pentru toata viata daca era ea cu adevarat sora Indiei. Insa nu stia cum. Incerca sa recapituleze totul in minte. In primul rand, Allison disparuse. Asta se intamplase cat timp India avea cinci ani sau mai putin. India era mai mare decat Ivy, deci si asta avea sens. Ingrijitoarele ii spusesera ca ajunsese la prfelinat la varsta de doi ani. Viperina ii era recunoscatoare macar mamei sale ca lasase in bilet si data zilei sale de nastere. Macar atat merita sa stie.

Apoi, mama Indiei ii trimisese o scrisoare tatalui ei cum ca Allison nu mai era. Daca Allison fusese luata de o ruda de-a Indiei? Pentru ca acel cineva vazuse ca facuse mama Indiei cu aceasta, nu voia sa i se intample acest lucru si lui Allison. Avea sens.

"India, mama ta avea vreo ruda careia sa nu ii convina ceea ce facea cu tine? Faptul ca te transforma in altceva?" intreba Ivy, ganditoare.

**Isolde du Maurier** · 14 Mar 2012, 20:56

Se gandi pentru cateva clipe la cuvintele ei, insa isi aminti ca mama ei fusese o femeie foarte retrasa, afundata in munca, si nu isi facuse dusmani. Cel putin, ea iarasi nu stia de nimeni. Cu cat vorbea mai mult despre mama ei, cu atat isi dadea seama ca stia foarte putine despre ea. Traise atata timp incercand sa scape de ea, incat acum isi dadea seama ca nu reusise niciodata sa o cunoasca prea bine. Nu stia ce ii placuse, ce nu ii placuse, sau care ii erau prieteni, sau dusmanii. Ofta, evitandu-i privirea.

"Nu cred, familia ei era, din cate stiu eu, alcatuita doar din mama ei."

Dadu sa spuna ceva, insa strigatul strident al bufnitei ei, Hades, scruta linistea, in timp ce intra pe fereastra localului. Se aseza pe masa, privind-o pe India cu ochii sai mari si curiosi. Penele sale albe ca zapada ii erau rasfirate din cauza ca aproape lovise sticla de berezero a lui Ivy. Tinea in cioc o scrisoare,pe care vrajitoarea o lua curioasa.

"Hades, de unde ai asta?"

**Ivy Thibault** · 23 Mar 2012, 21:47

Ivy ramase ganditoare din cauza raspunsului Indiei. Nu prea stia ce sa spuna... Ramase in pana de idei. Pur si simplu mintea ei nu mai concepea nicio solutie in acest moment. Ivy isi masa frustrata tamplele, incercand sa faca tensiunea de acolo sa scada. Incepea sa devina cu adevarat frustrant.

Si chiar cand crezu ca nu prea mai aveau ce sa faca pentru a rezolva acest mister, o bufnita alba ateriza in fata ei. Viperina tresari violent cand bufnita se ciocnise de berea ei. Clipi mirata, dandu-se din cale berii ce se imprastia pe masa. Se incrunta curioasa la bufnita.

"Hades, de unde ai asta?" intreba India, aratand spre o mica scrisoare agatata de piciorul animalului. Ivy intinse mana intrigata, insa si-o retrase repede cand isi aminti ca nu se prea intelegea bine cu bufnitele. Toate o muscau.
"E a ta?" o intreba viperina pe India.

**Isolde du Maurier** · 26 Mar 2012, 19:21

Ii incuviinta din cap lui Ivy, uitandu-se urat la bufnita. Era cea mai dobitoaca si neindemanatica bufnita din lume. Facea numai ravagii si asta o enerva rau, chiar daca, in adancul sufletului, o iubea. Hades croncani, umflandu-se in pene, stiind ca pana la urma India nu vroia sa o certe.

"Bufnita prostuta", ii spuse ea, tragand-o usor de penele aripii. "Ivy, te rog s-o scuzi, e foarte aiurita"

Deschise scrisoarea, o citi repede, incremenind, si se uita la Ivy , muscandu-si buza inferioara. Pergamentul nu era decat un simplu bilet, pe care scria cateva cuvinte: 'Ivy Allison este sora ta'

"Hades, de unde ai asta?" intreba India iar, uitandu-se mirata la bufnita. Pasarea se uita cu nedumerire in ochii sai negri la India, iar vrajitoarea isi dadu seama ca nu ajungea la nimic in felul asta.

**Ivy Thibault** · 01 Apr 2012, 16:22

"E in regula." raspunse Ivy scuzelor Indiei. Ceea ce o interesa pe ea acum era pergamentul pe care India il dezlega de la piciorul bufnitei. In primul rand, se gandea ca daca cineva ar fi vrut sa ii trimita o scrisoare, i-ar fi trimis-o la Hogwarts. In al doilea rand, misterul de mai devreme inca ii incetosa mintea, ceea ce o facea sa fie patetic de banuitoarea la fiecare lucru ce i se intampla in urmatoarele ore.

India citi repede scrisoare si isi musca buza inferioara. Apoi, i se adresa bufnitei.
Viperina isi dadu seama ca ceva nu era bine. Isi dadu seama ca acea scrisoare nu era de la vreun prieten indepartat, vreun profesor ce vrea sa dea de ea, sau de la ceva ruda cu care India nu mai vorbise de mult. Isi dadu seama ca in acea scrisoarea se afla raspunsul la misterul lor.

Arunca o privire la pergamentul pe care India il tinea in mana si isi duse dintr-o miscare mana la gura. Primul ei gand fu ca era alta persoana despre care vorbea biletul. Ca mai sunt o gramada de Ivy Allison in lume. Insa cate dintre ele erau vrajitoare? Si cate crescusera fara parinti? Nu multe, asta era sigur.

Ivy fu invinsa de fluxul brusc de sentimente si se prabusi pe scaunul de langa ea. Asta insemna ca mama Indiei era si mama ei. Asta insemna ca mama Indiei o parasise pe treptele orfelinatului. Ca nu avea sa o cunoasca niciodata pe mama ei. Pentru ca era moarta.

Simti cum lacrimi i se adunara in ochi, insa nu avea chef de plans acum, asa ca le innabusi. De fapt, acum trebuia sa rezolve niste lucruri. Trebuia in primul rand sa asimileze faptul ca in sfarsit, isi gasise o ruda. Nu mai era singura, ceea ce era greu de acceptat, oricat de frumos ar fi.

Trebuia sa afle cat mai multe despre parintii ei. Sau poate ca nu voia sa afle. De fapt, se trezi ca era mai intrigata de India decat de raposatii ei parinti. Oare cum ar fi fost ca ele sa fie surori de la inceput? Sa aiba aceeasi camera, tapetata cu postere cu echipele lor favorite de Vajhat. Sa zboare impreuna prin curte, jucandu-se una cu alta si facand intreceri. Pierduse ata de multe momente minunate.

NU putea sa vorbeasca. Doar statea pe scaun, uitandu-se la podea incruntata, incercand sa-si dea seama daca ceea ce se intampla era vis, sau realitate.

**Isolde du Maurier** · 02 Apr 2012, 16:28

India o urmari pe Ivy, vrand sa ii vada si analizeze expresia de pe chipul sau palid. Isi dadu seama ca aceasta se gandea la tot ce s-ar fi intamplat daca ele nu ar fi fost despartite. Oftand, realiza cat de greu trebuia sa ii fie, sa isi redescopere familia dupa atatia ani, intr-o carciuma, printr-un bilet anonim. Probabil ca nu tocmai bine. Isi musca buza inferioara, realizand ca pana acum nu prea se gandise la Ivy ca la o sora, si se mustra in gand pentru ca ii daduse mai multa importanta. Cele doua nu avea prea multe in comun, insa vrajitoarea isi dadu seama ca ar fi dat orice sa fie ca Ivy. Mica, fragila, dulce, inocenta.

Se apropie de sora ei, simtind cum un val de afectiune ii umple pieptul, si isi incolaci bratele in jurul fetei, sarutand-o delicat pe obraz.

"Imi pare atat de rau ca nu am aflat mai devreme. Chiar as vrea sa stiu ce s-a intamplat"

Nu ezitase pana acum nici o clipa, si nu avusese dubii ca Ivy era cea despre care se zicea in bilet ca era sora ei, pentur ca simtea asta.

**Ivy Thibault** · 05 Apr 2012, 13:16

Ivy se uita inca mirata la bilet, nestiind ce sa creada.
Stia ca sora ei era Cally. Isi dadea seama de asta, pentru ca acest bilet functionase ca un click in mintea ei. Dintr-o data, totul avea sens.
Insa nu putea sa creada faptul ca totul era rezolvat dintr-o data. Ce insemna asta? Ca acum avea sa-si petreaca vacantele impreuna cu sora ei intr-o casa in care ar fi trebuit sa creasca?

Parintii ei erau morti si acest lucru provoca aparitia unui nod in gat. Incerca sa il inghita, insa nu reusi. Poate ca nu ar fi vrut sa ii cunoasca nici daca ar fi fost inca vii. Dar totusi... morti? Asta insemna ca nu putea sa ceara explicatii. Oricat de furioasa fusese pe parintii ei, voia sa le dea o sansa sa isi explice actiunile.

O imbratisa si ea pe Cally si simti cum doua lacrimi isi lasa urmele fierbinti pe obraji ei, silentioase. Se trase de langa sora ei si le sterse cu dosul palmei. Simtea cum cativa oameni isi indreptasera privirile curioase asupra lor.
"Ar trebui sa mergem la castel..." spuse Ivy cu o voce slaba. "Imi povestesti totul acolo?"

**Isolde du Maurier** · 05 Apr 2012, 13:43

Ofta, gandindu-se ca viata ei se transformase in decurs de o ora atat de brusc si de rapid, incat nu stia cum sa faca fata. Da, avea de gand sa ii spuna lui Ivy tot, tot ce isi aducea aminte. Mellisa ar fi trebuit sa dea niste explicatii inainte sa o lase singura in lume, insa se parea ca a vrut sa ia in mormant acest secret. Mereu fusese atat de secretoasa, disperata sa ascunda totul.

"Sigur, hai sa mergem", spuse ea mecanic, scotand din buzunar banii pentru bauturi, si prinzand-o de mana pe Ivy.

Si ea era curioasa sa stie cum traise aceasta pana atunci, insa se temea sa intrebe, de frica sa nu o raneasca, sau sa o indispuna. Nu stia ce patise, ce trai avusese si acum se simtea ca si cum ar fi scormonit cu cutitul in rana.

Edit By Raizen

Puncte
Viperini - 200
Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / La trei mături 1 2 Next » //  / revealing the truth

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / La trei mături
1 2 Next »
/ revealing the truth