Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor

« Previous 1 2

/ Revedere

Se simtea copil din nou. Sau cel putin se simtea fericita ca unul. Acea stare, acel sentiment pur pe care cu greu il regasesti in actiuni de zi cu zi.
Isi sprijini capul pe umarul lui.
" - Nu ma vei pierde niciodata" sopti ea si il saruta dulce. " Nimic nu va schimba asta."
Isi aminti de noptile tarzii in care nu putea sa doarma. Statea sa citeasca, iar cand cartile o plictiseau, se uita in tavan, aintindu-si... Mirosul gerului, raceala zapezii si trunchiul tare de care se rezema. Vedea si acum, clar ca prima data, poza din Profet, poza de la petrecerea de Revelion. Indraznise sa cante pentru prima oara in fata unui public si isi dorea sa nu fie si ultima. Scrisul ingrijit al lui Dawn... Daniel apropiindu-se de ea... Transformarea si socul ca el nu s-apartat doar pentru ca putea avea pene. Plimbarile lungi pe domeniu si fuga prin padure... Clipi des.
" - Mi-am amintit!"
Scoase din buzunar un carnetel cu coperti verzi, cu un D.C. intr-un colt.
" - Mi l-a adus Artemait... Cred ca l-a gasit pe coridor si cred ca e al tau, altfel nu vad de ce ar lua notitele referitoare la ingrediente al altcuiva."
Ema zambi, amintindu-si cand bufnita venise cu el

Daniel vazu' carnetelul si incepu' sa chicoteasca.Cu siguranta ca stia despre ce era vorba.
- Mare bufnita,aceasta Artemait.. mare bufnita!,rosti Daniel clar si devotat.
Privi carnetelul,il rasfoi.. era intact.Apoi se uita la Ema.
- Si,l-ai citit?,intreba Daniel,curios,desi parea ca stie deja raspunsul.
Ema,dadu din cap afirmativ.Era si normal,cum ar fi putut sa nu citeasca ceva care avea legatura cu Daniel?Simplu,nu avea cum!
- Eh,Ema.. Cred ca ti-ai dat si singura seama despre ce e vorba in acest carnetel.Pentru mine..,Daniel se opri de emotie dar continua dupa cateva secunde,.. este..ceva .. este foarte special.Este,ceva ce imi aminteste de tine.Cand,il citesc ma gandesc la noi doi.
Ema zambi larg.Dori sa rosteasca ceva,dar Daniel o opri.
- Da..,continua Daniel.In el am notat fiecare peripetie,fiecare intalnire si fiecare intamplare a noastra.In el se afla istoria noastra.A mea si a ta!
Daniel o privea atent in ochi.Nu mai stia daca el era cel care lacrima sau Ema.Cert era ca,a fost foarte emotionat dupa rostirea acestor cuvinte,dupa amintirea acestor intamplari.In mintea lui,retrai toate amintirile,tot.Ema,era la fel de emotionata,si cu siguranta ca si ea retrai tot in sinea ei.
- Ema..,incepu' Daniel,desi am fost impreuna pentru putin timp,am petrecut atat de multe impreuna.Asta trebuie sa ne de-a sperante.
Ema il privi atent.Credea ca Daniel mai are ceva de spus,dar cu siguranta ca Daniel nu mai avea puterea pentru a mai rosti ceva in plus.Isi regasea cu greu puterea in imbratisarea Emei,si era atat de incantat si fericit ca a revazut-o pe Ema,ca Ema nu l-a uitat,in cat nu putea sa ii mai de-a drumul din bratele lui,Emei.

" - Ghici ce am eu in sertar" ridica Ema din sprancene, zambind.
Gandul ii zbura imediat la caietul albastrui cu coperte cartonate.
" - Stiu exact la ce te referi" rosti ea si ramase tacuta in imbratisare.
Cat de mult timp trecuse? Un minut? O ora? O zi? O viata? Nu-i pasa. Putea sa stea acolo si mai mult de atat, fara ca macar sa tina cont de necesitati, precum apa si mancarea. Intr-un minut de ganduri nebunesti, concluziona ca poate trai si rontaind bucati de lemn. Realiza cat de aiurea putea gandi, iar asta o facu sa rada.
" - Stii... ar trebui sa facem o plimbare zilele astea..."
In minte ii venise anuntul din ziar. Peste cateva nopti urma sa fie ploaia anuala de stele. O bucra gandul ca poate o vor putea urmari impreuna. Atatea dorinte... Atatea si atatea...
Se uita adanc in ochii lui caprui.
" - Imi pare rau ca ti-a citit notitele. Initial, am crezut ca e vorba de carnetelul altcuiva, asa ca m-am gandit ca poate scrie pe undeva numele.'
Isi aminti de Spencer, un coleg de casa. Numele lui complet era Damian Spencer Croway, iar Ari il cunostea, asa ca putea sa aduca un lucru ce-al lui in Turn.

Daniel era iar emotionat ca un copil.Avea iar emotia aia in sange.Simtea iar ca orice este posibil.Si,pana la urma,de ce nu ar fi?
- Sigur,Ema.Normal ca vreau sa ne plimbam.Si vreau de asemenea sa-i revad pe Artemait si pe Ariadne.Si de ei mi-a fost dor.Trebuie sa invat,sa nu-i mai confund.
Ema incepu sa rada.Daniel o privea la fel,admirativ.Stia ca e in siguranta alaturi de Ema.De fapt,stia ca nu are ce sa se intample.Nu ii mai pasa de nimic.Avea multe de facut,dar acum,timpul devenise pentru Daniel,doar o chestiune relativa.Incepu-se sa il imparta in 2 subdiviziuni.Pentru el nu mai existau ore,minute sau secunde.Pentru el era doar timpul petrecut alaturi de Ema si timpul in care nu este langa ea.Chiar si cand nu era fizic langa ea,gandul lui zbura tot la Ema.Era convins ca totul era si reciproc.
- Ei,bine,sopti Daniel,e bine ca a ajuns la tine carnetelul.Ma gandeam ca l-am pierdut.Asta e esential.Acolo,ma regasesc.Am o mare parte din emotiile mele,descarcata acolo.
Ema il privea atenta.
- Si cealalta parte?,intreba calm,Ema.
- Este cu tine,raspunse Daniel fara sa ezite.
Ema zambi din nou.De altfel,atat Daniel cat si Ema,erau numai zambete de cand s-au regasit.Ori se tineau de mana,ori se imbratisau,ori se sarutau,dar mereu zambeau.Erau atat de fericiti.Simteau ca zboara.
- Ema,cred ca trebuie sa-ti mai zic ceva.Ceva,ce nu ti-am mai zis de mult timp.
Ema il privea atenta.Simtea,parca, ce urmeaza,si era incantata.
- Te iubesc,sopti Daniel la ureche,incet si calm.

" - Te-am tinut minte. Daca nu o ziceai, te treceam pe lista" glumi Ema si se lasa iar in bratele lui.
" - Si eu. Mai mult ca orice"
Cuvintele lui s-au repetat in mitea ei. Poate tot ce a spus in seara aceea, daca nu si mai mult. Soimeanca tresari.
" - Apropo de animale..."
Incerca sa-si imagineze cat de bine va reactiona Stirbul.
" - Sa nu ai mancare la tine..." zambi ea stramb. " Stirbului ii place sa manace orice... Si sincer, nu vreau sa avem parte de un accident neplacut.
" - Cine?" intreba Daniel, ridicand mirat din sprancene.
" - E un leopard de zapada..."
" - Si nu are dinti?"
" - Nu avea... "
Cei doi se privira o clipa, izbucnind in ras.

Daniel si Ema se priveau in continuare,si isi zambeau iar si iar.Era o stare noua pentru Daniel.Era ceva mai mult decat o stare euforica.Era mult peste.Daniel era atat de incantat,Ema atat de nerabdatoare.Daniel era atat de acaparat de situatie,Ema atat de fericita.Amandoi erau atat de fericiti impreuna,nu isi mai puteau desprinde privirile unul de la altul.
- Ce dor mi-a fost de tine,spuse Daniel,in timp ce o tinea pe Ema stransa la piept.
Ema murmura ceva,dar Daniel nu intelesese prea multe.Nici nu mai incerca sa deduca ce a spus Ema.Era prea incantat.Totusi,aceasta stare euforica era mai aproape de final,decat se gandeau cei doi.Prin apropierea Salii Armurilor,venea ca in fiecare seara,la ora 23:00 Filch,impreuna cu pisica sa.Cei doi erau atat de acaparati de dragostea din aer,incat nu au luat aminte la scurgerea orelor.De o data,se auzi un scartait.Cineva incerca sa deschida usa.Cei doi se tineau in brate,fara sa vorbeasca,astfel incat au putut sa auda scartaitul.
- Oh,nu!,striga Daniel.
- E,Filch!,sopti Ema.Repede,dupa mine.
Ema il lua de mana pe Daniel si il trase dupa el prin Sala.Filch intra-se deja,dar nu apuca sa-i vada pe cei doi.Acestia se bagasera deja sub o statuie,si asteptau ca Filch sa plece.Pana la urma,Filch,vazund ca nimeni nu era acolo,a trebuit sa plece,pentru a inspecta si restul de sali are scolii.
- Ce noroc am avut,sopti Daniel.Mare noroc!
Apoi,isi intoarse privirea catre Ema,datorita careia nu fusesera prinsi nici de aceasta data.
- Si de data asta ai fost la inaltim, iubita mea,sopti Daniel care o saruta.

Ema isi indeparta capul de el, intinzand mana in laterala pentru a lua o bucata din scut. O azvarli cat de tare a putut spre Norris si sasai spre ea un "zat" rapid. Nu a nimerit-o, dar spera sa nu-l alerteze pe Filch.
" - Urasc pisica asta" adauga ea pe un ton acid.
Se intoarse inapoi spre Daniel, scotandu-si bagheta.
" - Accio pelerina... vine imediat" adauga, rotindu-si mana. " Ar trebui sa ne ajute in caz ca se intoarce."

- Nu se mai intoarce,raspunse rapid Daniel.Nu are de ce!
Ema zambi la Daniel si ii arunca o privire ce sugera un simplu "Sa speram!".
Acum,ca pericolul cel mare trecu',cei doi puteau sta acolo pana a doua zi,in cazul in care eventualele zgomote facute de cei doi indragostiti nu ar fi atras atentia lui Filch sau a vreunui alt profesor.
Daniel,incepu' sa se plimbe prin Sala.Se uita la statui,vroia sa vada daca recunoaste vre'una.Fara putinta.Nu stia nimic.Ema,in schimb,radea de fiecare incercare nereusita a lui Daniel si ii dadea mai mereu un raspuns,corect,pe care Daniel il considera ca fiind adevarat.
Timpul trecea,iar cei doi nu dadeau nici semne de oboseala,nici semne de plictiseala.Din cinci in cinci minute gaseau cate un subiect nou,care se termina cu cate o imbratisare sau cu cate un sarut.Dar,aceasta mica traditie,nu devenise plictisitoare.Ba,din contra,amandoi asteptau sa se tot repete traditia.
- Hei,Ema,ai stat la Hogwarts in vacanta?,intreba Daniel.
Inainte,ca Ema sa-i raspunda,Daniel se uita atent la o anumita statuie,pe care nu o putea intelege.Vedea ca este foarte curata,foarte ingrijita,fara panze de paianjen,aproape ca stralucea in acel intuneric,luminat doar de baghetele Emei si a lui Daniel.
"Ciudata statuie!",isi spuse Daniel in gand.
Ema,zari privirea baiatului,si isi intoarse capul la randul ei,catre acea statuie.Chipul ei insa,nu schita nici'un gest.
- Cred ca e noua,replica Daniel.Altfel,nu vad de ce ar fi asa curata,in comparatie cu restul!

" - E posibil. Sau te fi o statuie de recunostiinta. De obicei, cand o scoala primeste asa ceva, cadoul este vrajit pentru a dizolva praful si genele din panze. Se auto-curata, ca sa zic asa..."
Ema ridica din umeri.
" - Cat despre vacanta, da. Am avut mult de lucru la Hogwarts. Dar tu? Nu prea te-am vazut pe culoare."
Daniel nu apuca sa-i dea un raspuns. Soimeanca se rezema de peretele tapetat, alunecand simultan cu zidul, in timp ce se retragea in lateral.
Ema se ridica repede si se scutura. Privi mirata intunericul din fata ei, facandu-i semn lui Daniel.
" - Lumos maxima" rosti ea clar, ridicandu-si bagheta mai sus.

Daniel fugi repede catre Ema.Bagheta fetei lumina acea portiune a Salii.Era o statuie veche,si darmata.Doar ca,spre deosebire de celalte statui,aceasta parea ca are ceva aparte.In spatele mainii lipsa se putea vedea un tunel.Daniel vroia sa foloseasca o vraja dar fu' repede oprit de Ema,pentru a nu atrage atentia.
- Pai si cum sa intram,acolo?,intreba Daniel.
Ema nu parea sa aiba vre'o idee.Vraja Bombarda,parea singura solutie.Totusi,ar fi fost atrasa atentia altor profesori sau a lui Filch,din cauza zgomotelor.
- Nu avem alta solutie,replica Daniel.
Curiozitatea celor doi era iesita din comun.Si intr'adevar,ca nu aveau alta solutie pentru a afla ce se afla la capatul tunelului.
- Bombarda!,striga Daniel cu putere.
Statuia sari in mii si mii de bucatele prin toata Sala.Era o dezordine ce ii amintea lui Daniel de camera lui.Zgomotul insa,scos de efectul acestei vraji,fu insa mult prea mare.Cei doi erau siguri,ca acolo va veni cineva.
- Sa intram inauntru,striga Daniel.
Cei doi intrara in tunel.Cu ajutorul baghetei lui Ema,reusira sa lumineze o parte din tunel.Insa apoi,tunelul avea trei bifurcari,iar cum cei doi nu vroiau sa se desparte,nu stiau pe unde sa o apuce.
- Pe aici,striga Ema.