Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ Psssst !

ACEST TOPIC A DEVENIT PRIVAT. NU AU VOIE SĂ POSTEZE DECÂT:

Alexandra Victoria Cooper
Odette F. Malfoy
Evelyn A. Carter
Rosalie Alden

BIC:
Alex intră în linişte în încăperea imensă, abţinându-se să nu fluiere. Mamma mia! În viaţa ei nu văzuse atâât de muulte cărţi!
Mai ales că nu avea voie în biblioteca tatălui ei şi nici nu putea intra fiindcă era securizată - vreo trei parole magice, o vrajă care porneşte vreo cinci alarme magice la intruşi, vreo altă vrajă care să-ţi frigă scalpul imediat ce te-a reperat înăuntru ca nefiind domnul Cooper...o nimica toată -. Aşa că trebuia să se mulţumească ci mica ei bibliotecă pe care încerca să o reînnoiască cât de des se putea. Şi datorită mamei ei, acest lucru nu era chiar imposibil.

Se apropie încet de un raft şi începu să citească în viteză titlurile de pe cotoare: "Creşterea Dragonilor cu creastă Azurie", " Zece paşi pentru 1000 de poţiuni", "Regele şi Nebunul", " Transfigurarea pentru tonţi"... şi se opri.
Din două motive. Pentru a aprecia umorul ciudat al autorului cărţii de Transfigurare şi pentru a-şi face observaţia că această "Regele şi Nebuna", nu părea să conţină reţeţe vechi cât bunica, sau metode de preparare, ci mai degrabă ca o lectură uşoară.

O scoase cu chiu cu vai din raft şi se ţinu să nu cadă cu tot cu carte, deşi de fapt părea miiiică-mică. Heh, lumea magiei. Lucrurile nu sunt ce par..O deschise şi se uită la ultima pagină care avea scris: acolo trona frumuşel numărul 2000.
"Uu, ceva pe gustul meu!" gândi roşcata, zâmbind. Ridică privirea în căutarea celei mai apropiate mese.Deşi nu avea de gând să străbată întreaga bibliotecă spre a găsi una, trebui să meargă binişor până ce s-o găsească. Ajunsă acolo, răsuflă cu năduf şi chiar îşi şterse o picătură de sudoare apărută pe frunte.

Mai degrabă se trânti decât se aşeză pe scaun şi deschise cartea, la prima foaie: " Cu dedicaţie dragei mele Alexandra, care m-a susţinut pe tot parcursul scrierii acestui roman.", moment în care roşcata pufni amuzată: "Habar n-aveam că-s celebră!". Mai jos scria, cu litere îngroşate: "Pătrundeţi în lumea războiului continuu cu infractorii, a intrigilor, a detectivilor..Vă doresc să aveţi parte de o lectură prea zbuciumată ca să lăsaţi cartea jos. Cu dragoste, Autorul "
Alex pufni din nou, amuzată. Acest om avea simţul umorului, aşa că bănuia că îi va plăcea...poate chiar la nebunie.
Se lăsă pe spate şi sprijini romanul de genunchii ei, ignorând presiunea şi poziţia, deşi ştia că o durere va fi neplăcută, atunci când se va ridica.
Ochii parcurgeau totul şi mintea se desprinse de realitate.

"Anul 1949

"E ridicol să stau aici precum coţofana."
Asta îşi spunea puştiul care aştepta de mai bine de două ore în faţa magazinului de dulciuri aşteptându-şi colegul de cameră, îngheţat de frig..."

• Odette se tranti plictisita pe un scaun apoi isi scoase din geanta calimara, pergamentele, penita si manunalul de Ierbologie. Prefera sa gateasca o luna in locul spiridusilor de casa, in loc sa isi faca temele la Ierbologie. Avea p groaza de lucrari de recuperat, daca nu vroia sa intre in belele, insa pur si simplu nu putea suferi acea materie. Doar nu degeaba isi gasea mereu alte preocupari, pentru a nu merge la ore. Ofta suparata si trecu titlul primului eseu: 'Devil's Snare'.
  'Meh, ar trebui sa fie simplu, am vorbit despre asta si in anul intai' isi spuse viperina in gand, amintindu-si cu nostalgie de perioada in care era o eleva silitoare si nu o adepta a raului.
  
  Dupa vreo zece minute de scris incontinuu isi ridica privirea pentru a vedea cine mai intra sau iese din biblioteca, poate-poate da peste un viperin mai bun la Ierbologie. Zari cateva suvite roscate si incepu sa zambeasca, dar zambetul ii pieri cand vazu ca roscata nu era colega ei de banca si o Astropufa mult prea entuziasmata pentru Odette. Pufni dezaprobator si se baga iar cu nasul in carti, insa nu dura mult si isi ridica iar privirea, cand scaunul din fata ei fu ocupat de roscata. 'Great...juuuust great!'
  O fixa cu privirea-o privire glaciala, tipica viperinei-si se puse calma pe asteptat, gandindu-se ca intr-un final astropufa isi va da seama ca nu e singura la masa.

OOC: Btw...Alex e entuziasmată doar în interior, în exterior este...Hai să nu stric farmecu'

BIC:

Roşcata lăsă cartea jos. O observă pe Viperină dar ridică din umeri şi continuă să citească, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu era genul care să pornească primul pas, sau să îşi arate binevoitatea faţă de celelalte persoane, deşi pe ascuns ar fi făcut-o.
Mângâie filele cărţii, parcă alintând-o. Citi, citi şi iar citi, dând foaie după foaie. Acţiunea se dovedea a fi chiar interesantă. "Detectivi regali" care se utilizau ingenios de magie, descrieri amănunţite şi foarte interesante a obiceiurilor locale, hoţi şi criminali care scapă ca prin urechile acului, dramă, nu alta! Extrem de interesant şi captivant.

La fel şi fata din faţa ei. Îi plăcea să studieze oamenii. Ei i-ar fi dat în jur de 17 ani. Caracter de Viperină, interesantă, ca şi ea.
Probabil că făcea vreunul din temele la Ierbiologie...Dar despre ce..?Despre...Ei, ce o doare pe dânsa!
"E tema ei, să şi-o facă!" gândi roşcata relativ frustrată, de parcă persoana de lângă ea ar fi avut atâta tupeu cât să îi ceară o asemenea favoare.

Inspiră adânc şi îşi aranjă o şuviţă roşcată care îi intra în ochi şi lăsă cartea deoparte. În general nu se temea să spună ce crede, chit să mai strecoare câte o minciună pe acolo..
"- Mă deranjează prezenţa ta. Simt de la un kilometru că mă crezi papă-lapte şi chestia mă incomodează la citit. Dacă te pot ajuta să îţi termini mai repede tema şi să pleci, o fac încântată."
Aceste cuvinte fură spuse fără ca roşcata să îşi schimbe grimasa feţei, sau să aibă vreo notă deosebită. Totul fusese clar, scurt şi la obiect, cum fusese învăţată.
" Un pic viperă tot rămân, dacă nu Viperină" îşi spuse roşcata ironic, amuzată de situaţie.

Un mic marait ii iesi pe buze cand nu gasi ce cauta.De ce nu gasea cartea despre animagi,nu isi putea da seama,dar ii afecta in mod clar temperamentul.Toata ziua fusese cu capsa pusa si aruncase priviri reci intr-o parte si intr-alta,chiar si colegelor ei de camera,si refuzase sa raspunda la vreo intrebare adresata ei.Aproape ca ii parea rau cand se gandea la bietii Cercetasi din anul II la care strigase de dimineata.Nu era vina lor ca era ea asa prost dispusa.

Arunca o privire inspre bibliotecara si simti cum sansele de a se strecura pana in Sectorul Interzis se risipesc.'Chiar trebuie sa stea cu ochii pe noi ca pe butelie!?' isi zise in gand,aruncandu-i si bietei femei o privire rece,chiar daca aceasta nu o vazu.Era prost dispusa de cateva zile,de cand primise niste vesti proaste de la matusa ei Incuiata.Nici nu vroia sa isi aduca aminte pentru ca simtea cum se infurie iar.Si inca nu gasise blestemata aia de carte!

- Pentru numele lui Merlin,iti ia ani sa gasesti o carte in toata harababura asta! zise ea destul de tare incat bibliotecara o auzi si ii arunca o privire rece.Evelyn ii intoarse privirea.Apoi scoase un oftat si ridicandu-si bagheta,murmura 'Accio' si vazu cartea venind inspre ea din raftul de alaturi.Strambandu-se,o lua si se duse inspre o masa din apropiere.Vroia sa fie singura si in acelasi timp vroia companie.O zari pe Odette impreuna cu o Astropufa la o masa,si se duse inspre ele.Se aseza in scaun,isi deschise cartea si se apuca de citit,pe moment uitand sa isi salute prietena.

• Odette ridica din sprancene. La asa ceva clar nu se astepta. Nici cu un cutit la gat nu ar fi acceptat ajutorul unei Astropufe. Era buna la orice daca se straduia. Zambi batjocoritor amintindu-si de Tamara o prietena foarte buna, tot de la astropufi, insa cum reusise sa se inteleaga atat de bine cu ea era si acum un mister.
  -Asculta, roscatel, nu esti binevenita la masa mea si nici nu am nevoie de ajutorul tau, ca sa imi termin temele la biologie, asa ce te rog ori sa pleci ori sa nu ma deranjezi. And by the way, cand vrei sa te asezi langa cineva la masa, intrebi daca locul e liber, si eventual te si prezinti. Daca e prea greu pentru tine incep eu prima. Odette...Faye Malfoy, spuse viperina pe un ton rece dar calm in acelasi timp.
  Nu astepta ca fata sa spuna ceva si se intoarse la temele ei. Nu avea toata ziua la dispozitie pentru a-i explica unei astropufe codul bunelor maniere. O privi apoi pe Evelyn si ii zambi, apoi isi dadu ochii peste cap inspre astropufa.

"- Ciudat să mă înveţe pe mine o Viperină bunele maniere. Dacă te-aş fi salutat, ai fi zis că nu ai timp de făcut cunoştinţe" înţepă Astropufa la loc, aşezându-se mai bine pe scaun. "- Şi chiar mă bucur că îmi apreciezi culoarea părului. Şi eu o iubesc."
Zâmbi amuzată de propria remarcă, deşi nu era una deosebită şi nici nu i se părea foarte. Prima persoană cu care să se ia la harţă.
Respiră adânc, în timp ce îşi spunea că în curând va ajunge să aibă jumătate de şcoală ca şi duşman. Sau poate că nu...Poate că va ajunge să se înţeleagă de minune cu unii şi că vor exista persoane apropiate cu care să-şi permită să meargă pe coridoare, să facă farse fratelui ei când o şicanează, să meargă în Pădure din când în când...Poate.

Deodată o observă pe blonda care stătea lângă ea şi zâmbi, de complezenţă. Observă imediat că erau prietene, aşa că probabil şi ea ar fi avut acelaşi comportament. Sau nu. Judeca după copertă şi după prieteni. Nu era bine. Sau... Ridică uşor din umeri, nepăsătoare şi se puse din nou pe citit.
Ei, avea să fie o pacoste, să stea acolo şi să asculte ce conversaţii aveau să facă. De altfel, chiar nu îi păsa. Puteau să discute despre orice vroiau, inclusiv ea.

Deodată observă pe fereastra murdară de praf o mătură zburând sus, tot mai sus. Abia se vedea, o liniuţă îngustă care traversa cerul şi poţi să fii oricât de aerian, dar tot te prinzi că o fi Căutătorul a cine ştie cărei case.
În alte condiţii, roşcata ar fi zbughit chiar pe fereastră ca să ajungă să vadă toate detaliile. Cine era, de unde, dacă se antrena sau făcea un pariu. Dar în acest moment nu avea chef de privit meciuri de Vâjhaţ. Sau orice de Vâjhaţ, mai cu seamă că ea era în anul I şi nu putea încă să participe în echipa Astropufilor, lucru care o deranja peste măsură în acest moment.

Se uită din nou în cartea ei, unde descoperi de altfel şi prima poză din ea. Nu se aştepta să descopere vreo poză. Era ciudat. Îşi imaginase toată povestea în felul ei unic, personajele arătând cum vroia ea...Şi deodată descoperi că personajul feminin principal, Cherie, era de fapt brunetă, nu blondă.
"E de-a dreptul confuz", recunoscu Alex, mutând pagina liniştită în timp ce fredona în gând o melodie.

Însă deodată se auzi un zgomot nedesluşit, ca o bufnitură, ca şi cum ar fi căzut ceva greu pe podea. Însă în acelaşi timp putea să fie şi sunetul unei puşti.
Alex se ridică în picioare.
"Eşti ridicolă, fătucă. De unde să fie puşti la Hogwarts? Şi mai ales în bibliotecă."
O văzu pe bibliotecară îndreptându-se încolo şi se duse şi ea, mai degrabă din plictiseală decât de altceva.

Desi incerca sa nu acorde nici o atentie celor doua fete de langa ea,Evelyn nu se putu abtine sa nu asculte schimbul lor de replici.Abia atunci o observa pe Odette si lasa putin cartea jos,pentru a o privi.Incerca sa nu zambeasca cand o asculta pe Odette vorbind.Viperina din ea iesise la iveala,in sfarsit.Cu Evelyn nu folosise niciodata tonul ala dar Cercetasa nu-si amintise sa ii fi dat motive sa o faca.Probabil ca Astropufa facuse sau spusese ceva ce o scosese din sarite.

Dupa ce termina,Odette ii adresa un zambet Cercetasei,iar Evelyn ii zambi inapoi,desi iesi mai mult ca o grimasa.In ultimele zile nu prea mai avusese motive de zambit.Termina! ii zise vocea din cap.Abia reusise sa se mai calmeze.Nu vroia sa se gandeasca iar la asta.
Auzi replica Astropufei si isi indrepta privirea inspre ea.Ridica usor dintr-o spranceana inspre Odette iar apoi isi indrepta privirea inapoi inspre roscata.Putin Slytherin in ea,nu-i asa? se gandi Evelyn,analizand-o mai bine,insa cu o privire indiferenta.

Se stramba inspre Odette,spunandu-i din priviri sa nu se oboseasca,apoi isi indrepta atentia inapoi la cartea sa.Trebuia sa termine cartea aia in cateva zile,daca vroia sa faca ce isi propusese.Si pe langa asta,era si curiozitatea.Si calmarea.Cititul ii alunga din minte alte chestii.Dar i se paruse,sau auzise un sunet ciudat afara?Statuse pe langa sunetul ala o groaza de timp si recunoscu imediat ca era facut de o arma.Ii venea sa rada de idiotenia ei.O arma!? Observa ca si Astropufa auzise zgomotul si ca se indrepta inspre sursa.Ei,macar daca e ceva,ne da ea de stire zise Evelyn,intorcandu-se iar la citit.

Mai avea putin si exploda de nervi! Era pentru prima data in viata sa cand era atat de iresponsabila. Cum putuse sa piarda o carte? Si ceva mai rau de atat.. cum Dumnezeu avea sa ii spuna asa ceva bibliotecarei? Stia ca avea sa aiba probleme pentru ca nu era orice carte, dimpotriva: era un extrem de importanta din lumea magiei. Nu mai tinea minte unde a pus-o, dar era si mai ciudat faptul ca nu putea sa o recupereze cu vraja "Accio!" sau orice altceva. Nimic nu ii era de folos. Intrase cu capul in jos in biblioteca dupa ce pe drum se gandise ce avea sa faca. Nu ii venea nicio idee si chiar avea nevoie de ajutor.

Observase ca bibliotecara nu era la locul sau.
"Ce Dumnezeu se intampla aici?! , gandise Rosalie de-a dreptul incurcata de aceasta situatie. Era putina agitatie pe acolo. Se uitase usor in jur si observase doua figuri cunoscute. Sa fi fost oare ele? Se indreptase catre masa lor cu pasi marunti nevrand sa fie recunoscuta imediat. "Ev & Oddie? Dumnezeule, de cand nu v-am mai vazut!" , izbucnise Soimeanca, insa apoi isi puse mana la gura amintindu-si ca nu trebuia sa faca galagie intr-un loc public si linistit ca biblioteca.

Se uitase pe masa si observase o carte "parasita" daca se putea spune asa. Se uitase de jur-imprejur intrebandu-se cine mai era cu ele,dar nu observase pe nimeni prin apropiere, deci continuase ideea. "Pot sa ma asez cu voi? Si .. apropo. Am nevoie de ajutorul vostru. Am pierdut o carte,dar shh."