Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Running to the edge of the world

Mergea prin zapada viscolita simtind cum mii de firicele de zapada ii loveau fata. Ar fi inaintat oricum chiar si prin acest viscol deoarece buna ei prietena Odette locuia la casa ce se inalta usor inaintea ochiilor ei. Intunericul se tesea incet, dar sigur deasupra capului ei facand-o sa grabeasca pasul pentru a mai prinde putina lumina. Intr-un final intunericul o invinse si fu nevoita sa sopteasca "Lumos" catre bagheta ei. Lumina baghetei era extrem de enervanta deoarece o facea pe Alice sa para precum un far in noapte. Intradevar pe acel camp era putin probabil ca se va intalni cu cineva, dar niciodata nu se stia cu ce "prieten" ratacit se putea revedea. Intr-un final casa se putea vedea din temelie pana in varf. Era neschimbata, aceleasi perdele, aceleasi tufe pline de trandafiri uscati, acelasi aer sinistru. Stia ca Odette isi pastra cheia sub un ghiveci, al unui trandafir alb, asa ca nu ii fu greu sa deschida usa. Pasi in casa parca scoasa dintr-un film de groaza si auzi scartaitul parchetului sub picioarele sale. Inainta prin coridorul lung, amintindu-si oarecum de Hogwarts. Intra in bucataria ce ii era extrem de familiara, vazand-o pe Oddy pe coltarul unde aceasta isi petrecea majoritatea timpului deoarece era un loc destul de cald, datorita sobei ce era in apropierea lui. Tusi de doua ori pentru a isi face simtita prezenta, insa Odette stia de mult ca Alice se afla in casa. Se apropie de aceasta vazand-o lacrimand peste un pergament ce parea a fi o scrisoare. Odette se ridica strangand-o in brate puternic, Alice o linisti cu o usoara bataie pe spate.

"Odette, ce s-a intamplat? Unde este Ray?" Intreba aceasta deoarece deobicei el o intampina de cum trecea de farmecele de protectie ale casei. El era sufletul acestui conac, iar Alice ii simtea cum fiecare strop de viata ce anima aceasta locuinta disparuse si spera din tot sufletul ca Ray sa nu fi patit ceva, ci doar sa fie intr-o calatorie din care se va intoarce incurand.

Tremura din toate incheieturile in timp ce privea insistent bucatica de pergament pe care i-o trimise mama ei. Un sentiment profund de ura crestea in ea si nu stia daca ar fi fost mai bine sa se descarce putin imbracandu-si robele de Devorator al Mortii si omorand cativa oameni sau sa stea acolo in bucatarie plangand in tacere; momentan o astepta pe Alice cu care nu se mai vazuse de secole. Nu stia cum sa ii spuna ca Ray murise, nici nu stia daca ar fi putut sa scoata un cuvant. Macar Axl sa fi fost acolo alaturi de ea.

Nu apuca sa isi faca un plan prea bun despre ce avea sa spuna. Nu reusea sa se gandeasca la nimic si in plus auzi usa deschizandu-se incet si isi dadu seama ca degeaba se straduia. Mai bine ii intindea scrisoarea. Dupa ce ii dadu drumul din imbratisare ii dadu scrisoarea.
-Asta ar trebui sa raspunda la intrebare, zise ragusita trantindu-se la loc pe scaun. Erm... vrei un ceai sau ceva? intreba amintindu-si de un oarecare cuvant numit 'politete'.

Stia prea bine ca ceea ce urma sa citeasca era cu adevarat ingrozitor, dar trebuie sa o faca. Citise fiecare cuvant simtind ca si cum o rana adanca i se forma in intreg trupul. Stia ca Ray nu se va mai intoarce si ca niciodata nu ii va mai auzi glasul sau rasetul. O privi pe Oddy si ii spuse aproape soptit.

"Da, un ceai ar face minuni acum!"

Odette se apuca intr-o secunda de ceai incercand sa il faca cat mai bun posibil. Alice isi aminti de ultima oara cand il vazuse chiar pe scaunul unde ea statea, sorbind dintr-o cafea lunga si probabil gandindu-se la cele mai complicate probleme ale sediului. Isi aminti ca atunci cand pleca din sediu el isi lua ramas bun ca si cum ar fi facut-o pentru ultima oara, iar acest lucru o bantuia facand-o sa se simta vinovata ca plecase de langa el, de langa toti. Oddy ii asezase deja cescuta de ceai in fata fetei lasand-o sa guste. Alice gusta putin, iar un zambet involuntar ii aparuse pe chip in momentul in care zaharul ii alinta simturile. Amandoua ramasesera intr-o liniste grea de suportat, iar Alice stia ca acesta era momentul in care ea trebuia sa spuna ceva.

"Odette stiu ca este greu sa discutam despre Ray, insa vreau sa stiu daca a fost inmormantat si daca da vreau sa mergem acolo!"

Ii spuse Alice privind-o pe buna ei prietena in ochii. Odette isi drese glasul cu putin ceai si chiar daca se putea citi in privirea ei multa amaraciune si o doza de furie aceasta trecu peste bariera aceasta a durerii si incepu sa vorbeasca.

-Este inmormantat langa Ryan. Ma bucur ca macar am reusit sa le indeplinim dorintele. Ryan a vrut sa fie inmormantat langa padure iar Ray nu a vrut decat sa fie inmormantat langa fratele sau, spuse Odette ridicandu-se si mergand spre usa de la bucatarie.
Isi anunta spiridusul de casa ca pleaca la mormant si ii mai spuse ca daca venea cineva sa ii spuna sa o astepta la bucatarie. Iesi apoi in urma lui Alice si inchise usa cu mai multa forta decat era necesar. Murmura un scuze apoi pornira spre padure.

Cand ajunsera la mormant Odette simti cum ii fuge pamantul de sub picioare. Pana sa vada numele scris elegand pe piatra funera nu vausese taria sa creda ca el chiar murise. Cu o mana tremuranda isi scoase bagheta si facu doua coronite din trandafiri. Una rosie si una alba. Cea alba o pusa pe mormantul lui Ryan si cea rosie pe cel al lui Ray. Stia ca acum degeaba le facea pe plac. Era prea tarziu si totusi macar acum sa incerce sa se revanseze pentru tot ce facuse.

Isi dadu seama ca acum lacrimile nu ii mai erau de niciun folos asa ca o prinse pe Odette de mana si o lua incet de langa mormintele celor doi conducand-o catre sediu. Stia ca cei doi gemeni nu ar fi vrut niciodata ca ele sa fie triste asa ca incerca din rasputeri sa nu mai planga. Sediul era destul de aproape de ele asa ca nu facura decat vreo doua minute. Acelasi aer inchis le invaluira lasandu-le intr-o tacere adanca.

"Odette, casa asta e mai trista ca niciodata si..." incerca aceasta sa vorbeasca, insa nodul din gat nu o lasa sa continue fraza. Odette dadu din cap in semn ca simtea si ea acest lucru.

"Oddy ce zici sa ne luam o mica vacanta si Disparem undeva pentru cateva zile?" Intreba Alice luminata putin de aceasta idee. Pana la urma ar fi putut uita de toate nenorocirile care se tineau lant de ea si astfel s-ar putea bucura de putin aer curat.

• Odette privea intens spre semineul in care nu ardea nici un foc, in timp ce se adancise in ganduri. Chiar daca vazuse acolo mormantul, chiar daca vazuse trupul neinsufletit al lui Ray si ii simtise pielea precum marmura sub atingerea degetelor sale calde, tot continua sa nege faptul ca acesta era mort. Prefera sa sustina ca era plecat din oras, sau mai bine zis din tara iar distanta era atat de mare incat nu putea trimite o bufnita.
  Tresari usor cand auzi vocea lui Alice si vru sa spuna un 'da' categoric insa usa de la intrare fu data de perete facand-o sa sara in picioare cu bagheta pregatita. Cand vazu insa cine intra in bucatarie lasa bagheta jos si se aseza inapoi pe scaun.
  
  Baiatul o saluta pe Alice cu un gest scurt si se prezenta, dandu-si o suvita din parul sau castaniu din ochi. Odette zambi cand ii vazu zambetul cald de pe chip in timp ce isi tragea si el un scaun. Il privi pret de cateva secunde apoi se intoarse spre Alice.
  -Mi-ar placea enorm, unde ai vrea sa mergem? intreba ceva mai vesela.
  
  

Aceasta ii zambi si statu pret de cateva secunde pentru a se gandi. Nu stia exact ce loc ar putea alege asa ca ii veni ideea de o lasa pe Odette sa aleaga.

"Odette, alege tu orice loc iti doresti fiindca eu sunt incatata sa merg oriunde vrei tu!" Ii spuse aceasta multumita. Acum nu dorea sa se mai gandeasca la suparari si la ce mult ii lipseau gemenii, ci doar sa uite. Il privi pe baiatul care tocmai intrase si o intreba din privire pe Odette cine este acest domnisor chipes. Isi drese glasul, zambii si se apropie de baiat.

"Buna, numele meu este Alice! Tu esti?"

Intradevar parea o idee excelenta, iar Alice era mai mult decat incantata. Axl ii parea un baiat destul de ciudat si incerca sa gaseasca asemanari intre el, Ray si Ryan, insa spre surprinderea ei, Axl era foarte diferit de ei, atat in aspectul sau cat si in modul de a se comporta. Suspecta din momentul in care il vazu pe Axl ca ar putea fi iubitul Odettei, insa nu se convinse total de acest fapt. Isi scutura capul alungand aceste incertitudini din mintea sa, incercand sa caute un loc cu mintea in mareata Londra.

"Tottenham Court Road, am fost odata cu un prieten vechi si mi-a placut enorm. Ce spuneti?" Intreba Alice amintindu-si de acel vechi prieten care plecase de mult din viata ei si stia cu siguranta ca nu se va mai intoarce niciodata. O tristete brusca o cuprinse fiindca auzi cateva vorbe despre el care nu o incantara tocmai, insa timpul pana la urma vindecase toate ranile.

• Nu statu mult pe ganduri, deoarece ii placea enorm orice loc din Londra, chiar daca era plin de Incuiati.
  -Perfect, spuse Odette sarind in picioare.
  Isi puse mana dreapta pe umarul lui Axl si cea stanga umarul lui Alice si o ruga pe Alice sa faca onorurile. Fata pocni din degete iar in cateva secunde ajunsera pe o strada atat de aglomerata, ca nici nu ajunsera bine si Odette se lovi de cineva, si fu nevoita sa se prinda iar de umarul lui Alice pentru a nu face un contact dureros cu trotuarul.
  -Mi se pare mie sau cand sunt mai multe persoane, Aparitia e si mai neplacuta? intreba Odette.
  Ura senzatia de greata pe care o avea dupa Aparitie.