Darkmark RPG Forum / Lumea Incuiatilor / Graveyard / Forums / RPG avansat / Sa fie dragoste?

Era o zi friguroasa de iarna si Daria se plictisise de Castel asa ca se duse la bucatarie si il ruga pe Dobby sa-i dea un cos cu mancare calda si doua termosuri cu ciocolata,tot calda bineinteles, apoi se duse la Dumbledore si ii spuse ca se duce la plimbare si ca o sa lipseasca toata ziua...
Iesi in gradina Hogwart-ului,o lua in directia Salciei Batause si intra prin scurtatura catre Urlet in Noapte.Odata ajunsa acolo, Daria ascunse bine mancarea si un termos cu ciocolata calda, iar pe celalalt il lua cu ea.Avea ea niste galeoni la ea, dar nu prea avea chef de opriri.Iesi din Urlet in Noapte avand grija sa nu o vada nimeni si intra fugitiv pe aleea cu Trei Maturi.Incepu sa se plimbe linistita, clatindu-si ochii prin vitrine cand intr-o ceainarie il vazu pe baiatul acela care o salvase in Urlet in Noapte.De cand o salvase nu-si mai putea lua gandul de la el.Baiatul o vazu si venea spre usa, dar Daria fugi si se ascunse de el parca era vreo boala fara leac.Ii era rusine sa dea ochii cu el dupa ce fugise cand acesta o intrebase cum o cheama.Dar daca nu fugea atunci risca sa fie prinsa si dusa in biroul Decanului...Si!?Mare scofala!Vazu baiatul iesind din ceainarie mergand spre mijlocul strazii si cercetand aleea cand la un capat, cand la celalalt.Ii parea rau ca nu putea vorbi cu el,dar acum avea nevoie sa fie singura, asa ca ramanea pe alta data.Dupa ce baiatul pleca,Daria isi continua plimbarea.Dar tot nu-si putea lua gandul de la el...Ce se intampla cu ea?Oare se indragostise?Neah!Era o prostie!Oricum nu avea nici o sansa, baiatul nu parea sa mai fie la scoala...Cine stie ce fel de om era?Cine stie cati ani avea?Ochii lui erau superbi...Incerca sa si-l scoata pe baiat din memorie...Il vazuse o singura data pentru numele lui Dumnezeu!?Merse mai departe pe strada ingusta, intesata cu magazine,intortocheata cu fel de fel de ghirlande si podoabe de craciun pana ajusese la Weasley Bing-Bong unde se uita putin prin vitrina si il vazu pe fred facandu-i cu mana si facu si ea la fel.Merse mai departe.Totul era superb decorat,strazile erau pline cu beculete de craciun,cu oameni de zapada artificiali,dar vrajiti sa zambeasca si sa faca cu mana.Nu stia exact de ce plecase de la Castel si nici incotro se indrepta,singurul lucru sigur era ca se plimba ca o naluca pe strazile frumos decorate ale Hogsmade-ului.Incepu sa ninga.Ninsoarea dadea um sentiment placut de poveste Hogsmade-ului asa cum era el.Dupa doua-trei ore de plimbare haotica i se facuse foame asa ca se intorsese la Urlet in Noapte sa manance mancarea calda,bineinteles o vrajise ea sa ramana calda,pusa de Dobby la pachet.Intra nevazuta in casa,urca scarile si se repezi direct la cosul de picnic,neobservand baiatul care intrase imadiat dupa ea si care o perivea cu niste ochi mari si verzi.Fata se uita la el cu o privire uimita.De unde stia ca ea este scolo?A urmarit-o?
Baiatul parca citindu-i gandurile ii raspunse:
"Nu te-am urmarit.Te-am vazut intrand aici.Te caut de mult.M-am gandit ca inveti la Hogwarts,dar nu am mai putut vezi pe terenurile din jur sa te vad.Te rog sa nu fugi iar de mine.zise baiatul rugator"
"De ce ma cautai pe mine?Nu inteleg."
"Voiam neaparat sa stiu cum te cheama"
"Pai de ce?Nu m-ai vazut decat o singua data!"
"Nu stiu de ce.Dar nu mi te pot scoate din minte.Deci imi raspunzi la intrebare?"
"Da.Ma numesc Daria,dar tu?"
"Shane.Vreau neaparat sa te cunosc.Ce-ai zice sa iesim la o plimbare?Dupa ce mananci bineinteles"
"Aaaa...Ok.Dar nu ma mai intrerupe ca inghit cu noduri."
Daria termina de mancat si pleca cu Shane la o alta plimbare...Una mai placuta de data asta...
Cei doi se dusera la Trei Maturi si se cunoscusera mai bine.Dariei ii placea compania lui Shane si se pare ca si lui la fel.Se distrara in ziua aceea.Trecura si pe la Weasley Bing-Bong unde vorbira cu Fred si George care se pare ca il cunosteau.Se oprira in fata unui magazin unde Daria astepta afara.Cateva minute mai tarziu iesi Shane cu un cadou micut in mana.
"Uite pentru ca este 24 decembrie,Mosul mi-a dat asta sa ti-l dau tia,a zis ca ii era teama sa nu-l piarda pe drum."
"Dar nu pot sa-l primesc. zise Daria sigura pe ea"
"Prea tarziu,se supara Mosul pe tine"
Daria lua cutiuta si o deschise.Inauntru era un colier finut cu un medalion micut care avea un cerc si o stea in mijloc.Prca mai vazuse medalionul undeva...
Shane i-l puse la gat si mersera inapoi la Urlet in Noapte unde el o ajuta pe Daria sa stranga si o conduse pana la Hogwarts.
"Ne vedem si maine?inteba baiatul plin de speranta.La ce casa esti?"
"Ne vedem si maine daca vrei.zise Daria.La Astropufi"
Fata intre in Castel,se duse la bucatarie, ii returna lui Dobby cele doua termosuri si cosul cu farfurioare si tacamuri si se duse in Camera Comuna a Astropufilor.
Camera era plina cu diferiti elevi care isi vedeau de treaba si vorbeau despre ce cadouri isi doreste fiecare sa primeasca de craciun.Fata se aseza pe fotoliul de langa semineu si se uita la foc.Era asa de bine sa fi acasa dupa o zi haotica,dar si placut spre final.Oare chiar era real?Tot ce se intamplase in ziua aceea fusese real?Aiurea!Oare ce facea Shane acum?Oare chiar asa il chema?Neah!Asta era doar asa de moment.Maine nu stia sigur daca se va mai inalni cu el.
Se ridica din fotoliu,se duse in dormitorul fetelor,se schimba si se uita pe gem.Fratele ei bantuia pe iarba inunecata.Oare de ce isi uda labutele la ora asta?Doar ii lasase mancare atunci cand plecase.Pisicile!Greau de inteles cateodata.Fata se indeprta de geam si se duse in patul ei cu baldachin unde se facu comoda si adormi...

Insa un zgomot o trezeste...Era Arane care isi cauta disperata mp3-ul.
"Buna! Imi cer scuze ca te-am deranjat...Insa mi-am pierdut mp3-ul"
Daria se uita confuza in jur...
"Ah am visat!Cu siguranta am visat!" Insa cand isi duce mana la gat simte medalionul..Ah! N-a fost un vis! Oare sunt indragostita?"
Arane se opreste din cautarea sa disperata a mp3-ului si o intreaba pe Daria:
"Cine este norocosul?"
"Ahhh o poveste lunga..."
"Daca nu esti obosita am timp..."
Daria incepe sa ii povesteasca despre Shane iar in incheiere adauga faptul ca nu are de gand sa mearga maine.
"Ba vei merge!Cu siguranta vei merge!Vei merge chiar daca va trebui sa te leg de sanie si sa te duc acolo!"
"Termina Arane!Nu vreau sa ma indragostesc!"
"Ei..deja ai facut-o...Daca vrei...pot veni cu tine"
Atunci Daria se ridica,merge la geam si priveste spre luna.Vede chipul lui Shane.Clipeste.Dispare.Dariei ii dau lacrimile.
"Hey! Nu plange...Imi cer scuze...Sunt putin cam dura...Oh mai bine te las in pace...Am facut destule pe ziua de azi.."
"Stai Arane..Nu e vina ta"
Dar era prea tarziu...Fata plecase...
"Sunt patetica!Prea dura!Fara sentimente! Oh! Ma urasc...am facut inca un prieten sa planga"
Arane a dormit in sala comuna a astropufilor insa la prima ora Daria o trezeste:
"Haide! Ai spus ca vii cu mine!"
"Ah..Daria...Imi pare rau pentru azi-noapte"
"Nu a fost vina ta...acum pregateste-te"
Arane incepe sa caute disperata ceva de imbracat...Alege un tricou negru si o pereche de blugi largi unde isi gaseste mp3-ul.
Inainte sa plece fetele merg sa ia micul dejun.Arane observa ca la masa cercetasilor nu era Kaname..."Oare ce s-a intamplat?Trebuia sa ramana aici vacanta aceasta."Fata se ridica de la masa si merge spre o prietena din casa cercetasilor..." Buna Cecilia!"
"Salut Arane!"
"Imi cer scuze ca te deranjez...insa Kaname nu trebuia sa ramana aici in vacanta?"
"Ah ba da...E pe hol cu noua lui prietena"
La auzul acestor cuvinte inima lui Arane inceta sa mai bata.Timpul se oprii si intunericul se lasase in lumea ei.Nu credea.Pur si simplu.Cum putea un baiat pe care ea il admira atat de mult sa iubeasca alta fata?Cum era posibil ca toate zambetele acelea sa nu insemne nimic pentru el?
"Ai patit ceva?" intreba Cecilia nelamurita
"Ah nu...sunt bine...stii tu...sunt putin aiurita.."spuse Arane neconvingator dupa care se indrepta spre iesirea din Marea Sala.
Acolo,Kaname si Yuuki stateau imbratisati si radeau.Fata izbucni in plans si se indrepta spre camera astropufilor cu pasi grei.
Inainte sa spuna parola cineva o prinse de mana...Era Kaname...Ochii sai erau mai stralucitori ca niciodata...
"Hey!Ce s-a intamplat? Am auzit ca ai intrebat de mine...Si pe hol..Ai izbucnit in plans..Ai ceva sa imi spui?"
Fata ramase fara cuvinte...
"Craciun Fericit!"
Apoi rosti incet parola si intra in camera...
"Ce mai vrea de la mine?Nu e de ajuns ca e cu ea?El are idee cat doare?De ce ii pasa de ce simt eu?Oricum e cu ea.Nu ma iubeste!"
Fata isi lua mp3-ul si puse o melodie deprimanta...Adormii plangand...Daria intra in camera...
"Hey! trezirea! trebuie sa plecam"
"Ah! Kaname? Ah scuza-ma sunt putin ametita"
Fetele au hotarat sa mearga pe jos pana in Hogsmeade avand in vedere ca vremea era frumoasa.
"Deci?" intreba Daria
"Deci ce?"
"Iti place Kaname?"
"Ah...prefer sa nu vorbesc despre asta."
"Mda..e putin dureros...insa Yuuki nu stie sa pastreze un baiat...El isi va da seama curand..."
"Poate..."
"Fi sigura!"
La intrare in Hogsmeade le astepta Shane care imediat ce o vazu pe Daria o imbratisa...
Daria era emotionata...Simtea cum se topeste in bratele necunoscutului...
Arane se retrase in magazinul Lorzii Mierii unde avea de gand sa isi petreaca toata ziua mancand tot felul de dulciuri...Aici erau si Kaname si Yuuki...El tocmai ii daruise o acadea in forma de inima...Fetei ii dadura lacrimile si incerca sa iasa din magazin cat mai neobservata...Insa Kaname o vede si pleaca dupa ea simtindu-se vinovat...Cand se uita in spate fata il vede si se opreste "Alearga arane...Nu il lasa sa te raneasca" insa nu putea face nici un pas...Corpul ii era complet imobilizat...Se simtea neputincioasa in fata baiatului...Cand ajunse langa ea fetei ii cedara genunchii si cazu cu zgomot pe zapada alba...
"Salut din nou!Imi poti spune de ce de fiecare data cand ma vezi incepi sa plangi si sa fugi?"
Ochii fetei erau plini de lacrimi...Nu putea scoate o vorba...Incepuse sa ninga...Era din ce in ce mai frig...tot ce putea vedea era chipul baiatului visurilor ei...si intr-o clipa il simtea atat de aproape...fata-i era calda de la alergat...parea un moment de vis...insa imediat arane revenii cu picioarele pe pamant...Avea prietena!...ei nu i-ar fi placut daca iubitul ei se saruta cu altcineva...asa ca intr-un moment fata se ridica si incepu sa fuga...Baiatul era confuz...Dupa 20 de minute Daria si Arane se intalnira...
"Heyah! Cum a fost intalnirea?" intreba Arane incercand sa para vesela
"Hey! Nu a fost chiar o intalnire...Dar...a fost frumos!Acum nu imi mai pot scoate din minte ochii sai atat de stralucitori si de plini de viata....Tu ai simtit vreodata asta?...Ca ai putea face orice pentru cineva?Ca daca nu vezi pe cineva o zi soarele se va stinge si lumea va deveni un vid?"
"Eh....sincer....da...insa mie nu mi-au fost impartasite sentimentele....insa ma bucur pentru tine"
"Am vazut"
"Ce ai vazut?"
"Tu si Kaname...V-ati sarutat"
Arane se inrosii...
"Te place...Sunt sigura...Yuuki e doar pentru a te face geloasa...Ar trebui sa vorbesti cu el..."
"Atunci nu o sa il ai niciodata..."
"Daca as stii cum sa il abordez..."
"Hey! Nu trebuie neaparat sa stii totul ubim...data viitoare ar trebui sa ii spui ce simti...decat sa traiesti toata viata asdespre el...Uita-te la mine si Shane...Nu il cunosc...nu ma cunoaste...dar ne placeam...el a gasit momentul potrivit sa imi spuna asta si acum tot ce stim unul despre altul este ca ne iubim...mai bine aflii ce simte decat sa iti pui tot felul de intrebari inutile..."
"Dar...are prietena..nu spune asta tot ce simte?" Arane se simtea din ce in ce mai ciudat...ii dadea dreptate Dariei insa nu vroia ca aceasta sa stie ca o aproba
"Nu...Si tu poti sa ai prieteni...asta nu inseamna ca nu te gandesti la el..."
"Las-o balta...."
Apoi Arane intra in castel lasand-o pe Daria in urma...Merse grabita in Marea Sala pentru a lua cina

June se simtea ciudat si confuza. II vazuse de atatea ori pe George, desi mereu inima ii spunea ca il place. Dar oare era adevarat? Nu stia, nu stia deloc daca da.
„Oare e adevarat?”se intreba ea in timp ce statea la masa langa Mary care manca linistita.
Nu stia de ce dar simtea ca nu se putea gandi decat la asta.
Se trezi ca intreaba Mary daca nu mananca.
„-Oh...ba da” raspunse ea si se apuca sa manance bine din ce se afla pe masa.Dupa ce se satura bine o invita pe Mary daca vrea sa se duca sa se plimbe la lac. Aceasta accepta bucuroasa.
Se plimbau linistite pe lacul inghetat privind si copacii ce aveau polei. Era frumos, linistit, si foarte placut, dupa parerea lui June.
Mary care se uita mereu in jur o observa pe Hermione McGonagall. Se salutara apoi Hermione ma intreba daca sunt bine deoarece observa ca eram foarte tacuta.
„ -Da, sunt chiar bine” afirma June.
Nu dorea sa trezeasca suspiciuni asa ca incerca sa creeze un nou subiect:
„-Mary, o sa alegem curand insignele?”
Ea nega spunand ca mai trebuie sa se aduca apoi vor alege.
„-Aha” raspunse ea ca sa aiba un raspuns..
O auzi pe Hermione ca exclama si striga pe cineva. June-Emma privi spre acel loc.Veneau Daria si Arane.
„-Salut!” le saluta ea.
Acestea raspunsera. Mary incantata propuse patinaj si-si aduse patinele din camera.
Toate fetele inafara de June si Daria acceptasera.
„Eu ma duc sa ma plimb” spuse June.
Daria o intreba daca poate veni si ea si Emma accepta. Plecasera rapid deoarece nu doreau sa stea prea mult.Fetele lasate in urma strigau ca nu stiu ce pierd.
„Nu ma prea intereseaza!”spuse June in mintea ei.
Cum intrara in Hostmeadge observa frumusetea satului.
„-Oaau!” exclama June. „Ce frumos e!”
Emma avea dreptate.Era foarte frumos satul Hostdmeadge! Era frumos decorat cu ghirlande si luminite, cu oameni de zapada fermecati (ce puteau si vorbi).Pancarta cu „Weasley Bing-Bong” a fratilor Weasley avea luminite, ghirlande,mici pocnitori, care faceau o stralucire cum nu se mai vazuse.
„-Hai sa intram !” spuse June.
Daria nu se impotrivi deloc. Cand intrara in magazin June observa de toate...Mosi Craciun care faceau cu mana, baduleti frumosi si stralucitori,pocnitori pentru Anul Nou si chiar si niste paianjeni si serpi(Emma incepu sa rada gndind ca fratii nu si-au lasat obiceiurile) si..pe El!
Se ciupi, caci nu putea fi decat un vis...dar nu era! In fata tejghelei statea George!
„-Daria, Daria, hai sa plecam...te rog!”
Daria intreba( si chicoti) cum putea sa se sperie de paianjeni si serpi falsi.Emma nu comenta doar dorea sa plece. Pana la urma Daria castiga si o duse pe June pana la tejghea.
George o observa si o saluta.
„-Buna si tie!” raspunse June rosind aproape puternic .
Daria isi cumpara ce dorea si spre bucuria Emmei iesira afara.
Amandoua hotararam sa ne mai plimbam prin sat. Asta fu ocazia perfecta ca Daria sa intrebe de ce nu dorea June sa mearga pana la tejghea si rosise asa in fata acelui baiat.
„- Nu,nimic, e un vechi amic” spuse June.
Nu dorea. Nu dorea sa recunoasca sau sa-i spuna Dariei despre George. Nu acum caci nu era momentul.Doar Jade stia.Era cea mai buna prietena a ei si intotdeauna ii spunea orice. Dupa ce s-au mai plimbat pe la „Urlet in Noapte”(Daria dorind sa-si vada unchiul)au fost si la „Ceinaria doamnei Puddifoot” unde stateau o gramada de indragostiti..
Daria il observa si pe Shane si se intrepta spre el.
„ -Daria, ne intalnim la Trei Maturi ,in curand! Vreau sa ma plimb putin!”spuse Emma.
Daria accepta sa ramana singura cu Shane.
Se apropia seara. June se plimba pe strazile inguste ale satului. Se gandi sa se duca la Lorzii Mierii, cat o asteapta pe Daria si apoi se va duce la „Trei Maturi”. Se plimba cat se plimba cautand magazinul.
Dupa mult timp de cautare June gasi magazinul cu placuta pe care scria in culori de curcubeu „Lorzii Mierii”.
Intra pe usa cu clopotel intr-o camera cu un parfum imbietor.Coada era lunga dar reusi sa se strecoare. Se uita putin in fata si observa ca era....George! Inima era cat pe ce sa sara din piept...si nu era singur! Era langa o blondina cam de inaltimea ei aranjata.
„Deci tipa asta este genul lui George?!?”se gandi June.
Il vazu pe George cum ii da o acadea care era cam scumpa din cate observa.
June nu mai suporta asta.Era foarte sensibila la unele lucruri iar acesta era unul dintre ele.Iesi repede de la „Lorzii Mierii” si se indrepta direct la „Trei Maturi”.Peste 5 minute aparu si Daria care o saluta. Apoi ii facu observatia ca are ochii inlacrimati.
„-Oh, nu nimic! Unchiul tau iar a taiat ceapa cu miros puternic!”
Daria rase si spuse ca unchiulei nu se va dezvata vreodata. Numai ca in curand o intreba pe June ce cauta la el.
„-Oh, pai, ma rugase Lolorian, matusa ta, sa-i dau o scrisoare in care erau retete.Nu te-a gasit si stiind ca ne intelegem bine a venit la mine”
Daria mi-a zambit si a spus ca e timpul sa mergem la castel. June a incuviintat, deoarece dorea sa o gaseasca cat mai repede pe Jade.
Dupa ce trecura pe langa lac (bineinteles ca Mary, Hermione si Arane plecasera)s-au indreptat repede in castel pentru ca se facea frig. Spre bucuria lor Filch nu le spuse nimic. Dupa ce au coborat scarile, au ajuns in sala mare. Erau moarte de foame. S-au dus fiecare la masa lor s-au asezat si au mancat linistite. Mary, care statea langa ea o intreba de ce au stat atata, ca le-au asteptat.
„-Ah, pai ne-am plimbat mult!”spuse Emma zambind.
Dupa ce a mancat bine si s-a saturat s-a ridicat si s-a indreptat spre masa Viperinilor catre Jade. Aceasta discuta cu Kennya.
„-Hm....Kennya, te superi daca iti fur partenerul de discutie?” intreba Emma.
Kennya a zambit si a spus ca nu.
Ne-am indreptat direct in Camera Necesitatii pentru a vorbi in liniste.
Jade ma intreba despre ce este vorba iar eu i-am spus toata intamplarea. Ea m-a linistit zicand ca eu valorez mai mult decat blondina aia si ca nu conteaza aspectul exterior.Mi-a spus sa nu ma ingrijorez ca sunt mai buna decat ea si ca am sa-l cuceresc eu pe George.
Dupa ce am terminat discutia ne-am indreptat direct catre Turnurile noastre. June imediat cum intra in Turn il observa pe George. Parea ca asteapta pe cineva si intradevar asa era pentur ca spuse ca a vazut-o la „Lorzii Mierii” dar nu a apucat sa i-o prezinte pe vara lui, Lorena.
A zambit si a apucat-o de maini zicand ca ea este speciala pentru el, ca nu vrea sa o piarda.
L-a privit in ochii ce exprimau doar bunatatea. Ea a zambit si el a raspuns. Au stat asa mult dar trebuia de acum sa mearga in camera sa se culce.
„-Noapte buna!”sopti June.
El imi raspunse.
Emma urca scarile cu covorul rosu din safir pana in camera unde dormeau ea, Mary si Deea.
Fetele nu sosira inca dar ea nu le mai astepta si se imbraca in pijama, se pieptana si se baga in pat fiind obosita.

A doua zi pe peretii scolii au aparut afise cu un nou concurs
"Esti mai bun decat un Dementor?Atunci arata asta!" arata-ne ca poti face un patronus si daca este cel mai votat vei castiga o cina in restaurantul Forbbiden Freak unul dintre cele mai luxoase restaurante din lume!
Premiile 2 si 3 sunt surprize...
Arane citii in graba...Kaname si Yuuki erau langa ea....parea ca vor castiga...
"Arane stai!"
Fata se opri,in spate era Daria...Arata bine...parea fericita...
"Ai vazut anuntul?"
"Da..."
"Ce spui?Participam?"
"Nu...sunt prea mica pentru a face un patronus"
"Putem incerca sa invatam...am auzit ca se preda astazi...celor din anul 5..."
"da...celor din anul 5...cum am putea ajunge la ora celor din anul 5...?"
"pai o pelerina invizibila n-ar strica"
"n-ar strica...dar nu avem"
"nu inca...vino!"
Daria o prinse de mana si incepu sa alerge repede...Arane Incerca sa tina pasul insa cu greu reusi...Intr-o clipa erau in fata usii biroului profesorului de Aparare impotriva magiei negre...
"Incet shh shh"
"stai!....daca ne prinde?" intreba Arane speriata
"Nu ne prinde....E in Marea sala in dimineata asta"spuse Daria sigura pe ea
"Oh...mi-e frica...mai bine plecam"
"Taci si ajuta-ma sa caut pelerina aia blestemata"
Fetele incepura sa rascoleasca prin lucrurile profesorului...Pe biroul acestuia era o poza cu Shane...Daria se uita putin nedumerita...
"Oare ce cauta o poza cu el aici?Cred ca am sa fac o copie..." apoi baga poza in buzunar sperand ca Arane nu va observa...
Arane cauta in sertare si gasi tot felul de chestii ciudate precum ciocoalata din lumea incuiatilor...lenjerie intima si cateva rate de cauciuc...
"Nu e nimic aici"
"Shhh ieri l-am vazut cu una in mana...deci sigur trebuie sa fie undeva..."
Apoi Daria zari o cutie deasupra unui dulap...Se urca pe un scaun pentru a o lua si cand o deschise
"Bingo! Aici era! Sa ne grabim...Cursul trebuie sa inceapa"
Apoi fetele incepura sa mearga ascunse sub pelerina
Ajunse in clasa s-au ascuns intr-un colt..Kaname era acolo...Il vedea perfect...
Profesorul intra in clasa si incepu sa le dea indicatii....
Kaname se uita in spatele clasei...Arane avea impresia ca o priveste...se inrosi...Privirea sa era atat de patrunzatoare....
Acum copii exersau patronus-ul...Kaname reusii sa il faca primul din clasa...
Avea forma unui vampir...Dupa Kaname urma Yuuki...patronusul ei avea forma unei pisici
"Hah ce lipsa totala de imaginatie...si cat de comun" isi spuse Arane putin invidioasa
Dupa ora Arane si Daria au mers in Camera Necesitatii unde au exersat pana tarziu...
"Cred ca ar trebui sa mai incercam maine..." spuse Daria epuizata..."Sau poate deloc"
"Nici vorba...vrei cina aceea la fel de mult ca mine..Continuam...Expecto Patronum"
"Ceva nu e bine...amintirile nu sunt profunde...Expecto Patronum..."
Din bagheta Dariei iesi un unicorn gata sa ii asculte ordinele...
"wooow..felicitari...deja avem un castigator!"
"Randul tau..."
"Expecto Patronum!"
Nimic....
"Care a fost amintirea ta?"
"Pai...Prima mea intalnire cu Shane...Ochii lui,vocea,tot!Dar amintirea ta?"
"Pai...prima zi de scoala.."
"Nu e profunda...incearca sa te gandesti la ceva cu adevarat fericit..."
"expecto Patronum!"
Din bagheta fetei iesi un vampir aproape identic cu cel al lui Kaname...
"Are parul mai lung" spuse Daria razand
"Taci! Nu voi concura..."
A doua zi toata lumea s-a adunat in marea sala pentru concurs...Arane a spus ca va ramane in camera Astropufilor si a ramas in ciuda insistentelor Dariei...Dar dupa ceva timp a luat pelerina invizibila si a mers...Cand cobora scarile il zari pe Kaname indreptandu-se spre Marea Sala...Se grabi insa nu reusi sa il prinda din urma decat in Marea Sala...
"Inainte de a incepe concursul vreau sa va anunt ca o poza a fiului domnului Lupin si o Pelerina Invizibila au disparut din biroul acestuia...Orice elev care detine informatii in legatura cu aceste obiecte este invitat sa ne anunte...Daca vor fi gasite in lucrurile vreunuia accidenta veti fi direct responsabili si veti suporta consecintele"
"Blablabla...le vom returna curand...dar...stai! Ce poza?"
Dupa asta concursul incepu...
Kaname a fost primul...Vampirul arata chiar mai bine decat ieri...
Urma Daria care isi perfectionase si ea Unicornul
Apoi Yuuki cu pisica sa jucausa...
Dupa aceea Arane nu mai fu atenta decat la un baiat din anul 6 care avu drept Patronus o femeie nud...
"Hey Hey Hey! Sper ca v-ati distrat...acum castigatorii
Premiul I : Kaname Sama,Yuuki Dickinson si Trish Sparda
Premiul 2 care este alcatuit din 2 coliere care arata starea de spirit a persoanei si sinceritatea acesteia: Daria Dumbledore si June Emma Ginston
Premiul 3: neacordat...
Imi pare rau dar doare aceste 5 Patronusuri au fost multumitoare...Sa aveti o zi buna"
Kaname iesii din Marea sala singur si se indrepta spre lac...Arane il urma...
Era..frumos...el...lacul...zapada...

OOC : Mai fetelor, voi ati auzit de regulament ? Regula 4 nu e de nasucul vostru ?!
BIC : Anny alerga disperata pe coridoare. Era deja ora 9 si nu isi gasea clasa, de parca cineva o ascunsese in inima Castelului, iar aceasta era protejata cu o vraja de invizibilitate. Anny nu excludea nimic deoarece deja intarziase mai mult de o jumatate de ora. Cursul incepuse la 8:20. Se simtea putin vinovata din cauza ca abia daca se trezi si cand o facu, deja era ora 8 fara cateva minute. Incepu sa isi adune repede toate hainele si sa se imbrace cat mai repede, apoi iesi grabita din camera de zi a Astropufilor. Din neatentie, o lua pe alt hol si ajunse in alta parte. La inceput, spera ca acesta sa fie o cale mai scurta spre clasa de Aritmantie dar se insela.

Acum se afla pe cine stie ce coridor care habar nu avea unde ducea si in plus, chiar nu mai fusese pe acolo niciodata. Oare Hogwartsul isi construia coridoare singur peste noapte ?! Cam asta era singura explicatie, deoarece stia aproape bine Castelul si nu se mai pierdea pe acolo in ultimul timp. Singura piedica era Turnul de Astronomie, deoarece scarile care te duceau acolo se miscau mereu si daca nu erai atent, iar ajungeai in alte parti.

Anny se hotari si incepu sa alerge in fata. Holul era pustiu si avea cateva tablouri vechi, puse stramb pe peretii goi. Un miros umed salasluia in acel loc, umpland toate colturile. Sperantele fetei de nu intarzia prea mult timp se micsorau o data cu trecerea timpului. Sirul de holuri cu miros umed parea sa nu se mai termine niciodata, ingreunandu`i respiratia.

Acum peretii erau imbracati cu mai multe tablouri tocite ce pareau ca aveau sa cada din moment in moment. Armurile isi facura si ele prezenta incetul cu incetul. Fata stia ce insemna asta : se apropia de locuri cunoscute. Ascunzisurile intunecate ale Castelului erau pustii, peretii grosi, umezi, deveneau mai goi, iar armurile erau acoperite cu flori de rugina. Acele locuri ale Castelului erau moarte, dar daca nu erai atent, imediat ajungeai acolo, dus de vreo scara miscatoare sau gresind drumul.

Astropufa ajunse in Sala Mare, care acum deja era plina de elevi ce asteptau pranzul. Anny isi privi intristata ceasul. Era 9:20. Ora o pierduse, dar pranzul o astepta, acesta fiind un motiv de bucurie. Fata se indrepta cu pasi grabiti spre masa Astropufilor, uitandu`se la cea a profesorilor, cautandu`l pe cel de Artimantie. Acesta lipsea. Dar de ce ? Ora se incheiase deja … Din spatele lui Anny se auzi un zgomot infernal. Fata isi intoarse privirea si vazu o ceata de elevi infometati, asteptand pranzul. Dat fiind ca ea nu mancase de dimineata, era cam la fel de infometata. Totusi, mai era ceva timp pana la ora 12 cand pranzul aparea pe mese. Dat fiind ca era in apropierea vacantei, nu mai faceau chiar atat de multe ore, astfel aveau liber pana dupa pranz.

Anny facu se intoarse pe calcaie si isi facu loc prin multimea de elevi zgmotosi. Larma facuta de ei ii infunda urechile, facand imposibil sa auda altceva. Aerul proaspat ii inunda in curand plamanii, curatindu`i de praful din catacombele Castelului cu care se luptase mai devreme. Se opri langa usa uriasa, inspirand puternic, bucurandu`se de acel aer curat. Natura acoperita cu patura groasa de zapada ii zambea misterios, parca asteptand`o sa ii dezvaluie secretele ascunse. Padure Interzisa isi legana varfurile copacilor intr`un ritm stiut doar de ea, pe cand Lacul isi unduia suprafata hipnotizator, oglindind cerul intunecat de tristetea singuratatii.

Anny facu un pas nesigur, plimbandu`si privirea pe la elevi. Era frig, iar pamantul rece, transmitandu`ti si tie sentimentele lui inghetate. O dorinta fierbinte aparu in minte fetei. Porni incet spre copaci, respirand adanc … Acei arbori o atrageau ca un magnet, uneori simtind ca in inima Padurii Interzise salasluia o creatura ce trebuia eliberata. Anny isi reveni cand se impiedica si se lovi de gheata rece ca de un zid de caramida. Simti gustul sangelui, dar se ridica rapid. Nu asta conta, trebuia sa se duca in Padure. Trebuia …

Pasii ei era hotarati, apropiindu`se cu rapiditate de cel mai apropiat copac. Fata ajunse foarte aproape. Ridica o mana tremuranda si ii atinse usor trunchiul. Era scoarta rece si dura, ce ii facu numaidecat o rana din care se scurse un sange de un rosu trandafiriu. Sangele aluneca pe scoarta, cazand apoi pe zapada, lasand in urma lui o dunga fragile, rosie. Anny isi retrase mana, dar nu din cauza ranii. Se auzi un tipat. Se sperie si facu un pas inapoi.

In spatele ei auzi niste cuvinte insotite de alte rasete. Elevii fericiti glumeau si zambeau, pe cand Anny isi privea ingrozita sangele de pe zapada. Ii aduse aminte de ceva … O fata striga pe cineva. Astropufa isi intoarse speriata capul. Hotari ca e mai bine sa plece de acolo .. Era o prezenta care o seca de energie, infruptandu`se din sangele ei …

Anny fugi spre lac, spre cei doi copii. Era speriata, groaza putand fi citita pe chipul ei. Ceva o tragea inapoi spre Padure, acolo unde a lasat sangele de rubin … Fata isi privi rana infricosata. Inca se mai scurgeau cateva picaturi de sange. Isi muta privirea din nou la cei doi elevi. Pe fata o recunoscu. Era Arane. Pe celalalt nu`l mai vazuse niciodata. Spera ca nu se vor considera deranjati daca ii va saluta pe amandoi.

“Buna ! Ce faceti ? Eu sunt Anny … “ zise fata, privindu`l in ochi pe baiat cand isi spuse numele. Fata observa niste straluciri ciudate in ochii lui Arane, cand il privi pe baiat. Anny zambi, privind`o banuitor si asteptand un raspuns la salutul ei, care bineinteles, nu intarzie, sau cel putin asa spera Anny. Calmarul se juca violent cu suprafata apei, uneori exagerand, aproape improscandu`i cu apa. Anny nu`l vazuse niciodata, doar tentaculele ieseau din apa, dar nici nu`si dorea, gandindu`se deja la cum arata. Rana o intepa, facand`o sa tresara. Isi muta privi de la calmar la rana si vazu ca incepu iar sa sangere abundant. Arane o privi speriata si Anny isi asunse repede mana in buzunar, chinuindu`se sa zambeasca, desi durerea nu`i permitea.

Undeva pe partea opusa a lacului, o fata se plimba trista cu privirea in pamant. Kim Ryan avusese acest sentiment de multe ori, dar parea ca acum e mai intens ca niciodata. Se simtea singura, parasita chiar si de noile sale prietene. De cand se certase cu cel mai bun prieten al ei, William, ii era greu sa zambeasca. Ca si cum s-ar fi desprins o parte importanta din ea. Impulsul de a se arunca de pe margine in lacul rece i se implanta ca o lipitoare in minte.

Cum ar fi ca ea sa fie moarta? Oare i-ar duce cineva dorul? Poate doar Shayera, prietena ei buna. Cum nu petrece mult timp cu parintii, se vor obisnui si fara ea. Va fii uitata pentru totdeauna si nu va mai suferi. Dar totusi, de ce e atat de trista? De ce nu era vesela si nu se distra cu colegele ei de casa care o faceau mereu fericita? Raspunsul aparu numaidecat in mintea ei, dar fata refuza sa-l accepte. Adevarul e ca inca ii mai placea de acel baiat cu care isi petrecuse atatea veri, cu care se sarutase prima data. Inca il mai iubea pe William Connor.

Incerca sa-si stearga acest gand. Insa imaginatia ii zburda in trecut. Isi aminti cum priveau in fiecare seara de august apusul soarelui de pe malul marii sau de pe terasa casei. Isi aminti cum se plimbau prin parcuri, in timp ce se tineau de mana, sau cum o strangea dragastos in brate cand era suparata, iar acest lucru o facea mereu fericita. Acum nu era acolo ca s-o imbratiseze si probabil ca nu va mai fii niciodata. O lacrima evada din ochii ei cristalini si se rostogoli incet pe obrazul rece. Vantul o impinse spre lac, iar lacrima se prabusi in apa. Kim se pregatea sa o urmeze, dar cantarii din nou posibilitatile.

Era frumos la Hogwarts. Se intelegea bine cu multi elevi si ii placeau orele. Pe de alta parte, nu avea nici un prieten caruia sa-i poata impartasi toate gandurile si sentimentele ei. Isi dorea ceva mai mult decat atat – isi dorea un iubit, s-o iubeasca asa cum nici William n-a iubit-o. Pana acum, nici un baiat de la Hogwarts nu se arata interesat de ea. Inconstient, isi aminti din nou de zilele minunate petrecute cu fostul si singurul sau prieten.

Inainte ca lacrimile sa-i inunde din nou ochii ei verzi, cineva din spate o imbratisa usor. Speriata, se retrase din bratele baiatului si-l vazu pe nimeni altul decat William Connor. Acesta ii zambi usor si afisa o fata care se voia senina. Kim incremeni. Nu-i venea sa creada ca in fata ei se afla persoana la care visa in fiecare noapte, dar in nici o dimineata nu-si amintea ca el era in vis, sau cel putin nu voia sa-si aminteasca. Trecura cateva secunde pana cand fata isi reveni.

“Will…”
“Ma gandeam ca ti-ar placea sa-ti fac o surpriza.” zambi din nou baiatul.

Infatisarea lui era la fel ca ultima data cand il vazuse. Parul lui blond cu suvite si ciufulit nu se schimbase deloc, buzele lui parea la fel de moi, iar ochii… ochi aceia verzi pe care ii admira de atatea ori si in care putea gasi dragostea adevarata… erau mai cristalini ca oricand. Se parea ca si William examina trasaturile fine ale fetei. Dupa alte cateva secunde care pareau o vesnicie, Kim sparse tacerea.

“Chiar… chiar ma gandeam la tine. Nu erai plecat prin Germania?”
“Eram. Acum sunt aici. Si aici vreau sa raman. Mi-a fost atat de dor de locul asta… mi-a fost atat de dor de tine…” zise Will, apropiindu-se incet de fata.
“Stii… o prietena vrea sa te cunoasca. In plus, mi-e cam foame. Ce-ar fi sa mergem la castel?” isi reveni Kim din vraja baiatului, pornind spre Hogwarts fara sa astepte vre-un raspuns.

Will o prinse de mana. Instinctiv, fata se orpi, intuind ce avea sa se intample. Nu se uita la el. Nu mai voia sa-i vada chipul pentru ca stia ca lacrimile o vor stapani din nou daca ar mai privi o data in ochii lui. Norii se retrageu incet, iar o raza de soare facuse sa-i apara fetei o urma de zambet pe buze.

“Crezi ca m-am intors sa o cunosc pe prietena ta? Sau sa gust din nou mancarea de la Hogwarts?” spuse William serios.
“Atunci… de ce te-ai intors?”
“Pentru ca nu pot trai fara tine. Pur si simplu. Am incercat sa imi amintesc de tine doar ca de o amica, sa ies si cu alte fete. Dar nu am putut, Kim. Nu am putut pentru ca… te iubesc!”

Kim se intoarse sa se uite la el. Observa ca ochii lui sunt la fel de inlacrimati pe cat si-i simtea ea. Baiatul spunea adevarul. Chiar o iubea! Ii cunostea acea privire, care niciodata nu mintea. Acum cateva momente, era in pragul disperarii, credea ca toata lumea o parasise. Voia sa se sinucida… iar acum se apropia incet de baiatul visurilor sale. Erau atat de aproape incat Kim ii putu simti respiratia. Isi intredeschise gura si gusta savoarea buzelor lui Will. Era cel mai frumos sarut de care avuse parte! Ii era dor de acest gust dulce. Nimic nu mai conta… era doar ea si Will. Era ca intr-una din serile de august, doar ca de data aceasta era mult mai special. Nu era un vis, nu era doar imaginatia ei. Era real! Era sarutul care il visa orice fata, sarutul perfect! Nu a durat decat cateva minute, dar parca a dura o vesnicie. La fel de incet, se retrasera cativa centimetrii. Kim nu mai avea lacrimi in ochi si il privea acum fericita pe Will. Se intamplase ceva magic. Will vorbise din nou primul:

“Deci, vrei sa fii cu mine? Din nou…”
“Sigur ca da! Am visat la momentul asta tot timpul.”

Kim era mai fericita ca niciodata. Urma un moment de tacere, dupa care Will o sparse pentru a nu stiu cata oara:
“Iti mai e foame?” rase infundat baiatul, pornind cu Kim spre castel.
“Nu imi era foame. Dar mi-ai facut pofta de… buzele tale.” raspunse fata smechereste, sarutandu-l din nou.

Se tineau de mana, treceau pe langa ceilalti elevi fara ca macar sa-i observe. Nu mai conta nimic. Totul era asa cum trebuia sa fie. Se anunta o seara obisnuita la Hogwarts, desi pentru Kim era mult mai mult decat atat.