Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor

1 2 3 Next »

/ Safe zone

Ratase micul dejun si prazul din cauza antrenamentelor si exercitiilor sale, uitase ca mai trebuie sa manance sau sa faca altceva inafara de alergat si alcte chestii.
S-a dus in camer sa-si faca un dus apoi isi pune pe el o pereche de blugi negri, stramti, o camasa alba deschisa la nasturi, cravata casei sale, lasata larg. Parul si-l ciufuli putin apoi se indrepta cu pasi marunti spre hol. Bine inteles ca pe drum cateva fete trebuiau sa-i puna niste intrebari si sa-l enerveze dar, scapa repede de ele cand Hassy le marari.
Inainte sa se duca la bucatarie sa manance, sa oprit in Sala trofeelor. Nu prea stia de ce mergea acolo atat de des dar, il fascinau trofeele acelea. Pur si simplu se oprea undeva si incepea sa le studieze pe fiecare in parte. Ajunsese sa cunoasca fiecare trofeu, locul sau acolo si istoria lui.
Ofta scurt privind imprejurul lui si observa un trofeu mai mare. Se uita cu o spranceana ridicata la el si se aproprie privindul atent. Era mare, era nou (cel putin pentru el) si avea cateva simboluri desenate pe el.

• Linistea din camera ei incepea sa o plictiseasca. Isi ridica usor privirea din cartea cu coperti negre pentru a privi in jurul ei. Nimic. Inchise cartea, abinandu-se cu greu sa nu o arunce cat colo. O lasa cazuta pe podea iar ea se ridica din pat pentru a se schimba. Daca tot avea sa mearga la o plimbare prin castel, nu putea sa mearga in pijamale. Asadar, isi trase pe ea un tricou alb cu imprimeu colorat si o pereche de pantaloni scurti negri.
  
  In restul castelului energia parea sa fie la locul ei. Caldura se dovedi a fi unul dintre motivele pentru care elevi se bateau cu apa in curtea interioara. Grabi pasul iar in cateva minute, Spencer se trezi in fata usi Salii trofeelor. Cu Hero pe urme, nu astepta o invitatie speciala pentru a patrunde inauntru.
  Racoare! Murmura soimita simtind placuta diferenta de temperatura.

Ramasese prins de acel trofeu si statea acolo de ceva vreme dar, nu si-a dat seama ca ajunsese sa se holbeze la el. Scutura putin din cap si o priveste pe Hassy care, statea cu spatele la el. Simte pe cineva intrand si se uita sa vada cine era. Marai putin latrand scurt atragandu-i atentia stapanului sau.
Calmeazate, aici are toata lumea voie sa intre.ii spune mangaind-o pe cap ca sa o calmeze.
Incepe sa se plimbe pe acolo, uitandu-se la alte trofee pana ajunge sa-l vada pe cel care-i placea cel mai mult. Un trofeu aurit cu sigla casei Viperinilor pe ea, erau si cu celelalte case dar, verdele ala ii placea mai mult cum se vedea pe trofeu.
Ofta scurt dandu-si seama ca era un nebun, care se holba la trofee fara un scop anume. Se intoarce cu fata spre scari si da ochi in ochi cu o fata pe care nu o stia dar, o mai vazuse asa, in treacat prin Sala de mese. Hassy se aseza langa el in fund, dand mecanic din coada.

• Pășii incet printre vitrinele prăfuite. Degetele atingeau ușor sticla fixata cu mult timp in urmă. Doar dipterele prinse in inchisoarea de sticla și lemn mai amprentau metalul intact al trofeelor. Nume care aparținuseră - sau aparțin - tuturor caselor erau trecute pe plăcuța de metal alb cu litere negreprecum și motivul pentru care au fost înmânate odată.
  Hero lătră scurt trezindu-și stăpâna la realitate. Spencer il mangaie pe crestet facandu-i semn sa nu continue. Un al doilea latrat o facu sa constientizeze ca nu era singură. Si ce daca s-ar fi intalnit cu cineva? Nu era noapte pentru a se teme ca intra in belele.
  Urcand un rand de scari, privirea ii cazu asupra unui baiat. Il mai vazuse ocazional prin castel insa fara sa intre in vorba cu el.
  Buna! Spuse Spencer vazand ca tacerea se prelungea la nesfarsit.

Statuse ceva vreme privind-o pe fata pana ce realiza ca, nu facea decat sa o priveasca, nu spunea nimic, doar se uita la ea. Intr-un final se trezeste din cauza vocii sale.
Buna.spune el scurt.
Nu pleaca din locul in care statea. Nici ca ar fi vrut, putea sa se intoarca pe o parte si sa priveasca in continare trofeele fara sa mai zica nimic dar, nu o facea, nu era chiar atat de nesimtit ca dupa ce o fata il saluta, el sa-si vada de ale lui si sa n-o bage in seama.
E mai racoare aici, nu-i asa?intreaba el mecanic mai mult.
Nu era chiar o intrebare prosteasca. Si el venise mai mult sa se racorasca decat sa se holbeze la trofee si in plus de asta, ii era foame. O sa mai sta de vorba cu ea ca sa nu para asa nesimtit. Asta pana incepea ca burta lui sa-i chiioraie, atunci chiar pleca sa manance si poate ea ii va tine companie.