Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Ceaunul Crapat

1 2 Next »

/ Same old shhh...just a diffrent day.

Isi comandase o Butter Bear de care nici acum nu se atinisese, trecusera aproximativ douazeci de minute de cand se aseza la masa. At fi trebuit sa fie fericita ca isi vede sora, nu mai petrecusera timp impreuna de ceva timp, iar faptul ca insfarsit gasisera o portita. 
Ridica o mana tremuranda de pe masa si si-o trecu fugitiv prin par, si abia dupa ce trase un oftat lung, ridica paharul de pe masa si trase o mare "gura" din lichidul care putea sa faca minuni in momentul in care ajungea pe papilele gustative ale unui vrajitor. 
Era fericita ca avea sansa sa se vada cu Rosalie, desi erau doua firi total diferite era surprinzator cat de bine se intelegeau, iar Ginny abia astepta sa vorbeasca cu "blonda" ei preferata.

Pașii o purtaseră pe o străduță care părea atât de cunoscută, mergea firesc, aș spune deosebit de hotărâtă, de parcă ar fi trebuit să fie acolo, de parcă ar fi necesar să ajungă într-un loc anume. Inspiră adânc, închise ochii în speranța că în momentul în care îi va deschide totul va reveni la normal, dar nu era așa. Era la fel de pierdută, la fel de nesigură de viața ei. Se uita cu o privire rătăcită către mâna sa stângă pe care stătea maiestuos un inel de culoarea chihlimbarului, dar nu-și putea aduce aminte de unde era și ce căuta la ea pe deget. Ultima sa amintire era o discuție cu sora ei din curtea Hogwartsului, apoi o plimbare către Pădurea Interzisă și o puternică lovitură în creștetul capului.

Trase adânc aer în piept, din nou și tresări subit. "Ah!" , exclamase Rosalie dintr-odată. Ginny , îi șoptise inconștientul. Memoria sa îi juca feste, nu mai știa ce se petrece cu viața ei, era ca și cum s-ar fi trezit dintr-un somn lung și adânc. Știa doar că trebuia să se întâlnească cu sora ei. Ceaunul Crăpat era exact în fața ei, așezat ca dintr-o poveste, într-un frumos peisaj de iarnă, dar fără să-i trezească prea multe amintiri. Era ciudat cum într-o zi puteai să pierzi totul și spera din suflet că sora sa îi va explica ce s-a întâmplat, căci era singura ei speranță să revină la viața sa de odinioară. Adică...ce s-ar fi putut întâmpla atât de grav încât să-și șteargă cu buretele tot trecutul din mintea sa? Noroc că își amintise că avea o familie și o soră care nu demult a absolvit Hogwarts-ul și care spera din suflet că va aplica asupra ei una din magiile acelea rare pentru a o ajuta să-și recapete memoria.

Ele mereu au avut o telepatie aparte și într-un mod absurd, asta nu s-a pierdut odată cu restul memoriei lui Rosalie, deci dacă a bănuit că acolo trebuia să fie, sufletul nu i-a dat greș. Deschise ușa cu un zgomot care trezise și bătrânul de la masa din colț, un vechi profesor de Poțiuni pensionat mult prea târziu și împotriva voinței sale. Rosie îl cunoscuse și pe el, dar ea nu mai știa acest lucru. Tot ce voia era să își strângă sora în brațe și să îi spună cele petrecute, dar cum avea să se explice, când nici măcar ea nu știa ce a lovit-o? La propriu și figurat vorbind totodată...

"-Ginny.." , rostise vocea răgușită și înfundată a blonduței vrăjitoare. Voia o lacrimă să-i cadă, dar o opri la timp.

"Ginny"
Isi ridica privirea de pe paharul de butter bear, nu stia cum sa se simta in momentul in care ochii li se intalnira, insa cert e ca se simtea ca si cum este la sfarsitul vietii, trecandu-i prin minte toata viata, toate amintirile frumoase si mai putin frumoase pe care le-a trait alaturi de sora ei, toate noptile in care plangea si toate noptile in care o lasae pe Rose sa planga pe umarul ei.
Absolut toate momentele importante din viata lor ii trecura prin minte in cateva secunde si nu stia cum sa reactioneze.
Sa se duca la ea? Sa o ia in brate? Sa ii zambeasca si sa o invite sa se aseze? De ce se simtea ca o straina cu propria ei sora nu intelegea, dar avea un sentiment ca lucurile nu mai sunt exact cum erau inainte.

In fond si la urma urmei, trecusera ceva ani de cand vorbisera si se vazusera in persoana, Ginny trecu printr-o despartire Urata... cat despre sora ei, nu stia cum trecusera anii peste ea, dar voia sa afle, voia sa reia din nou legatura.
Cand ii vazu acea singura lacrima cazand pe obrazul blondei nu mai incapea urma de indoiala in sufletul brunetei, se ridica de la masa si din cativa pasi mari o acoperii cu o imbratisare de urs pe Rose.
-Rose... mi-a fost dor de tine.
Soptii cu voce tremuranda in timp ce bratele I se strangeau pe corpul tineri ca o cusca protectoare, nu ii pasa de privire altora sau de prejudecatile lor, tot ce conta era ca familia ei sa fie bine.

Știa. Știa că i-a fost dor de ea, căci și Rosalie îi simțise lipsa. O strânse în brațe, cu reciprocitatea evidentă a sentimentelor, dar totodată simți o distanță nemărginită între ele. De ce? Ce se petrecea? Doar era sora ei .. nu își aducea aminte de nimic, în creierul ei era totul asemenea unei coli albe de hârtie, dar sufletul îi șoptise că nu își rănise sora cu nimic, deci de ce relația lor apropiată a fost pereclitată. Trase adânc aer în piept și răspunse cu o voce sinceră : "Și mie, Ginn, și mie!" . Se așeză la masă și barmanița se îndrepta către masa lor, în timp ce Ginny o întrebă: "Suc de dovleac, ca de obicei?" . Rosalie tresări. "Ca de obicei?" , gândi ea. Nu știa că avea o băutură preferată, dar cu siguranță nu voia suc de dovleac, simțea nevoia să își acompanieze sora la o bere.

"O bericică, de preferat!" , spuse Rosie chicotind timid și zâmbindu-i surorii sale. Nu știa cum să deschidă subiectul, voia să o întrebe atât de multe, dar dacă îi mărturisea că nu își mai aducea aminte de absolut nimic din viața sa, ar fi spus că e nebună cu acte în regulă. Totuși, au fost  atâția ani petrecuți în Hogwarts și nimic nu putea să îi trezească amintirile sau interesul acum. Mai ținea minte măcar să facă vrăji? Îi era teamă de eșec, deci automat de ideea de a încerca. Se simțea ca o Încuiată, poate s-ar și încadra mai bine în peisajul lumii lor, în acest moment.

Se hotărî să deschidă subiectul, dar preț de câteva secunde îi cutreieraseră prin minte variantele de întrebări, niciuna fiind cea potrivită. "Sis..", oftă Rosie din nou evidențiindu-și degetul cu inelul.. "Ce e asta?" . se trezi spunând. Da, aceasta era o întrebare potrivită, dar cutremurătoare pentru personalitatea sa. Îi trecuseră fiori pe șira spinării, căci simți că nu va auzi un răspuns plăcut. Trase aer în piept, inspirând adânc, apoi își fixă sora cu privirea. Diferit...totul era diferit și avea să fie de acum înainte.

Bruneta o privii cu surprindere pentru cateva secunde, apoi isi cobora privirea spre inelul de pe degetul ei inelar, era frumos, aproape ca iti taia respiratia, si parca avea o aura care te facea sa vrei sa il privesti mai de aproape.
Isi drese glasul incercand sa inteleaga intrebare ei, intai fu surprinsa ca vrea o bere in loc de ce avea ea in alte zile cand se mai vazusera, apoi privirea ei un pic pierduta....iar acum asta?
Ginny se simtea derutata si nu stia cum sa se mai comporte....se intamplase ceva cu sora ei in tot acest timp cat fura despartite?
Sau este doar imaginatia ei? Sau poate paranoia? Dar ceva in mod clar nu era in regula cu blondina din fata ei.
Isi amintea de parca ar fi fost azi, momentul in care Rose o sunase extaziata sa ii spuna ca iubitul ei ai cerut-o. Iar acum? Ce ar fi putut sa se intample in decursul celor cateva luni care se scursera de cand o sunase?
-Rose...?
Lasa propozitia netermianta pentru ca... nici macar nu stia ce ar fi putut sa spuna, intrebarea ei o inchisese si surpsinsese din mai multe puncte de vedere.
Trebuia sa recunoasa ca la un moment dat se simtise si un pic geloasa....relatia ei cu actualul "ex" nu mai mergea chiar asa de bine...pe plan professional trecea printr-o perioada dificila.... intr-un cuvant toate ii mergeau prost, dar nu si surorii ei, iar asta o facu sa se simta un pic invidioasa si geloasa... bine inteles ca trecuse peste insa nu asta era problema acum.
-Rose, este un inel de logdona, esti logodita.....m-ai sunat acum cateva luni sa imi spui.
II surprinse privirea mirata si ofta muscandu-si buzele, clar ceva nu era in regula.
-Ok, s-a intamplat ceva?!

Era atât de debusolată, iar privirea sa pierdută spunea totul și...nimic. Nu trăda niciun sentiment, părea o persoană rece, aproape de gheață, aș îndrăzni să afirm, dar nu era așa. Sufletul său emana o căldură de nedescris,în mod normal, acum,însă, totul era schimbat. Oftă din nou și așteptă răspunsul surorii sale. A urmat o pauză lungă după întrebarea sa, iar în clipa în care auzi răspunsul făcu ochii mari cât broasca. Nu știa cum să reacționeze, voia să plângă sau să o ia în brațe de bucurie? Dar stai,cum putea să fie fericită când tocmai auzise că e logodită, iar ea nici măcar nu își aducea aminte că are iubit,darămite chipul lui și faptul că a cerut-o de nevastă?

"Oh, Ginny..s-au întâmplat multe, nici eu nu știu exact ce anume mă face să fiu așa,dar...nu îmi pot aduce aminte nimic din viața mea!" , răbufni ea brusc. Nu mai rezista să țină totul doar pentru ea,căci simțea că se stinge pe dinăuntru. Nu știa în ce măsură o putea ajuta sora sa,dar merita să încerce. Știa doar că aparține Lumii Magice, nu era o Încuiată. avea părinți, o soră pe nume Ginny și una pe nume Hayley,de care nu mai auzise nimic de ceva vreme. Nici despre părinții ei nu mai știa nimic. Era ciudat că de câte ori se gândea la ei, simțea o înțepătură puternică în piept.

" Ginn, spune ceva.." , rostise ea în momentul în care o privi pe brunetă și îi observă uimirea. Îi era frică să nu o sperie și să o lase și ea baltă. Acum practic se simțea a nimănui, căci asta și era,de fapt. Nu mai se recunoștea. Abia aștepta  să afle totul sau cât mai multe detalii despre viața ei personală și profesională. Nu voia detalii..greșit, voia viața sa înapoi. Își ridică privirea, iar în dreapta sa văzuse un exemplar din "Profetul zilei". Un titlu imens îți atrăgea atenția într-o clipită, vrând-nevrând. "Harry Potter este în continuare dispărut. Nicio informație utilă până în prezent. . Simțea că înnebunește, habar nu avea cine e acel Harry și de ce este atât de important, încât să apară pe prima pagină din Profet...

" Ginn,spune ceva. Te implor...!" , îi atrase atenția surorii sale. Închise ochii și trase aer în piept. "Accio pahar!" , rostise ea, iar spre surprinderea ei,magia îi era intactă. Nu a folosit-o de când se trezise din inconștiență, tocmai de frica faptului că s-ar putea să nu funcționeze. Schiță un zâmbet. Nu mai știa cine era, însă un lucru era sigur: nu ar putea trăi fără magie-n veci.