Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Schimbare de plan

Georgya se plimba prin imprejurimile Hogwart'ului. Fata iubea sa se plimbe, sa mearga ore in sir fara scop, fara destinatie. "Mersul nicaieri"--asa cum ii spunea de multe ori-- era una din activitatile ei prerferate. Atunci cand pasi o purtau oriunde, oricat, statea inchisa in lumea viselor ei, lume in care se simtea mai libera decat oriunde altundeva. Visa cu ochi impaienjeniti la mununatiile vieti fie ele reale sau doar imaginare, care oricat si'ar dorii nu pot deveni realitate. Ziua era foarte diferita de cea ce era atunci cand apunea soarele. Noaptea avea tot felul de aventuri, facea tot felul de descoperiri si investigati, se distra copios, dar ziua se retragea in vise visele care o faceau sa indure greutatea cu care treceau orele in care nu avea aventuri si nici nu facea descoperiri, doar statea, si aspepta sa vina noaptea cu distractia si adrenalina sa.
Asa era ea nu putea fi schimbata si rare ori putea fi inteleasa. Si totusi era o persoana foarte spontana, foarte foarte spontana. Spontaneitatea ii oferea o prospetime aparte. Si chiar daca era complet diferita atunci cand soarele conduce si atunci cand luna pune stapanire pe tot, nu refuza vreo aventura chiar ziua, desi nu i se ivise ocazia.

Soarele isi revarsa razele in camera din turnul cercetasilor. Era o zi frumoasa si calduroasa care te facea sa vrei sa mergi sa te plimbi prin imrejurimile Hogwart'lui . Nu era nimic mai placut decat sa admiri peisajul din jur scolii sau sa stai langa lac cu un pahar de suc de dovleac rece si sa te amuzi de ceeace se intampla in jurul tau.

Evelina iesise pe usa mare a castelului ce ducea in curte . Ii placea sa se plimbe sau sa relaxeze stand la aer curat desi uneori era o scuza perfecta pentru a nu-si face temele.
Evelina nu stia incontro sa o ia . Erau atatea posibilitati iar intrarea in padurea interzisa o tenta foarte mult pe cercetasa.

Mergand mai departe observa o persona la cativa metri in fata ei . Pentru inceput nu o recunoscuse dar apoi isi dadu seama ca era colega ei cercetasa Georgya. Ce placut era sa intalnesti pe cineva cunoscut asa ca Evelina se hotara sa intre in vorba cu ea:
- Hey Georgya, stai putin......

-Heii Georgya, stai putin... se auzi din spatele fetei.
Cercetasa se intoarse si o vazu pe Evelina, care se grabea sa o prinda din urma.
- Buna, Ev! ii spuse vesela ca era insotita de cineva in 'plimbarea nicaieri'.
Fetele trecusera pe langa Padurea Interzisa si acum erau aproape lac. Ce relaxant era sa se plimbe asa!
-Ev, pe unde vrei sa mergem acum? o intreba Geo pe fata.

Evelina se bucura cand o ajunse pe urma pe Georgya . O cunostea pe Georgya de cand ambele avusese o mica dar periculoasa aventura intr- o noapte in padurea in interzisa. Se incelegea bine cu ea si ii facea placere sa se plimbe alaturi de ea in aceasta zi minunata.
Fetele trecura pe langa padurea interzisa si se indreptau spre lac cand deodata Georgya se opri din mers si la fel facu si Evelina:
- Pe unde vrei sa mergem acum o intreba Geo pe Evelina...
Cercetasa se gandi pentru cateva momente deoarece nici ea nu era sigura. Avea chef sa se odihneasca langa lac dar si sa intre in padurea interzisa:
- Nu sunt sigura deocamdata raspunse Evelina. Tu ce ai prefera sa facem , sa ne odihnim langa lac si sa povestim sau sa intram in padure sa vedem cum ii ziua. Care din cele doua variante te-ar tenta mai mult ?

-Nu stiu...Nu ma pot hotari. Mai bine hai langa copacul acela, pe iarba, pana ne gandim unde sa mergem! i se adresa Evelinei.
Fata paru de acord sa se ralaxeze la umbra deasa. Cercetasele se asezara pe iarba si incepura sa vorbeasca. Era o zi minunataa pentru povestit. Viata putea fi retraita doar din amintiri. Georgya era curioasa sa afle mai multe despre prezentul si trecutul Evelinei. Fata dorea sa o intrebe mai intai daca pot ramane la trunchiul gros mai mult timp, fetei ii placea locul.
- Ev, as vrea sa ramanem aici mai mult timp. Intre timp as dori sa stiu mai multe despre tine. Hai sa stam si sa povestim! o indemna pe fata.

Evelina si Georgya se hotarara sa se aseze langa un copac si sa povesteasca pentru a se cunoaste mai bine. Desigur ca pe cercetasa o incanta mai mult ideea de a face ceva periculos dar ii facea placere si a sta alaturi de colega ei cercetasa sa povesteasca si sa rada impreuna.
Vantul ce adia usor iti dadea o senzatie placuta si te indemna sa stai afara toata ziua, lasand la o parte toate activitatile lasate neterminate.
Georgya ii spuse ca vroia sa afle cateceva despre ea dar Evelina nu stia cu ce sa inceapa. De fapt nici nu stia ce isi dorea Georgya sa stie despre cercetasa asa ca se hotara sa o intrebe ca sa nu povesteasca mai mult decat trebuia si sa o plictiseasca pe Georgya:
- Pai ce doresti sa afli despre mine, o intreba Evelina pe Georgya. Ce ai dori sa-ti povestesc

Fata se uita spre castel. Totul era atat de viu! Parca toate culorile pana acum sterse, anoste, prinsesera alte nuante, fiecare cu un alt fel de pospetime care se imbina perfect cu albastrul de caraibe al cerului. O briza ii mangaia fetei parul, pentru o secunda crezu ca acel vanticel cald era o mana adevarata si, asa de cunoscuta, dar era doar briza, si briza va ramane pentru mult timp singura care ii va mangaia parul in acel fel. Copacul de care era rezemata ii aminte de copacul de acasa, tatal ei ajutat de putina imaginatie si pricepere il transformase int'o mare copodopera de arta care face fructe. Cate amintiri avea fata cu acel copac si cat de mult tinea la el, era o parte din ea, crescuse odata cu ea. Era nelipsit din peisajul fiecarei vacante, chiar daca mergea cu familia in vacanta prin alte tari, s'au doar alte orase ale Angliei, trebuia stea macar cateva zile acasa, pentru ca acasa era acasa si copacul din curte era copacul din curte, nici un altul din lume nu ii semana.
Scoasa dintre amintiri de cuvintele Evelinei, fata ii zise:
-Nu prea stiu, ceva din viatata ta de acum, cateva amintiri din copilaria ta... Imi place foarte mult sa ascult cand cine povesteste ceva despre el.