Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Durmstrang / Scoala ascunsa

Vântul facea crengile copacilor sã atingã pãmântul ud. O vulpe bea apã dintr-o baltã lãsatã de ploaia torentiala. Apoi apãru o pelerinã neagrã care fluturã in vântul rece. In pelerinã era înfãºuratã o fata îmbrãcatã doar într-o rochie scurtã fãrã bretele. Dar oricum nu îi era frig. Era obiºnuitã cu frigul si oricum frigul e ceva trecãtor pe când tristeþea si durerea erau ceva real. Se uitã in jur. Era exact cum i se spusese cã va fi. O pãdure lângã care nu e nimic. Ea si cu niste elevi cu care se întâlnise in Camera necesitãtii, in clubul de lupta fãrã megie, doar cu sãbii si cuþite, când au ajuns lângã biblioteca. Unul dintre ei a propus sã între in sectorul interzis. Tuturor li sã pãrul o idee bunã, aºa cã au intrat. Acolo au dat de o carte in care li se zicea cum sã ajungã la un om care ºtie un pergament in care e scris numele unui om etc sfârºitul fiind cã vor ajunge sã cunoascã, din bucãþile de la fiecare persoanã, drumul spre ºcoalã de magie care nu ºtia nimeni unde este. Si acum in sfârºit au ajuns la 10 km de misterioasã ºcoalã.

Intrebandu-se ce cauta intr-un grup care incalca regulile Luna privi cum , in fata lor , aparea conturul scolii de magie Durmstrang .
Deci in harta chiar era folositoare , se gandi ea .
Durmstrang , isi spuse , cea mai periculoasa dintre cele trei , mai adauga , facand comparatia dintre Durmstang , Beauxbatons si Hogwarts . Inainte Hogwarts ocupase aceasta pozitie .
Tot grupul incepu sa mearga , pana cand , erau atat de aproape incat daca ar mai fi facut un pas , ar fi putut sa atinga castelul . Luna astepta sa vada ce va urma .
Si , pana la urma , usa se deschise si ...

In momentul cand usa se deschise in fata lor aparu...nimic! Un intreg camp mort, copaci fara frunze, iarba ingalbenita. Poate ca nu suntem unde trebuie, sau e ca la Hogwarts, unde incuiatii vad doar un castel darapanat... isi dadu cu parerea unul dintre elevi. Se isca un zgomot general, toata lume urla, si striga si intreba ca un neajutorat pe cel de langa el. Aylee isi scoase bagheta si zise o vraja in barba(ea nici o data nu zicea vrajile cu voce tare, caci cunostea vraji, nu neaparat interzise, dar pe care le-a luat din biblioteca nu de la ore). In momentul acela, in jurul multimii de elevi agitati, incepura sa se auda niste pocnituri de la care toata lumea sari in sus. Bun! Acum ca ati binevoit sa taceti, vreau sa va spun ceva! zise Aylee multimii din fata ei. Daca am ajuns pana aici, nu putem sa ne oprim si sa lasam totul balta, ducem pana la capat calatoria, chiar daca este ultimul lucru pe care il facem. La aceasta afirmatie o alta serie de murmure se facu simtit. Unii cu siguranta nu erau de acord cu aceasta dramatizare excesiva a lucrurilor. Dar majoritatea erau de acord cu faptul ca trebui sa gaseasca castelul de negasit. Insa acel camp, fara peretii castelului pe care il vazusera ma inainte in jur, fara vre-o urma de viata nu ajuta nicidecum. Poate ca ar trebui sa iesim pe usa pe care am intrat, propuse o astropufa mai mare, pe care o chema parca Luna. Nimeni nu se gandi-se la asta pana atunci, asa ca se intoarsera toti o data spre locul din care au venit. Insa nu mai era nici urma de usa! Nu pot nici sa ma teleportez de aici, zise un baiat din anul VII. Atunci ne ramane doar sa mergem mai departe pe drumul pe care am pornit, zise Aylee aratand spre poteca care le serpuia printre picioare.

Poateca se intainea mult in fata , atat de mult incat parea ca nu se mai termina . In jurul cararii nu era nimic , nici macar un indiciu al scolii ce trebuia sa se afle acolo .
Grupul incepu sa se deplaseze in fata , negandindu-se la pericole . La nimic , defapt si in jur era o atmosfera ciudata , ca si cum in orice secunda aveau sa sara vrajitori periculosi de ... nicaieri . Pentru ca exact asta era peste tot - nimic .
Pai logic , se gandi Luna . O scoala asa de celebra nici nu putea fi altfel .
Mai mersera cativa pasi cand din spate se auzi ...

Mergeam incet, insa pasii mei se puteau auzi printre fosnete.
Vroiam sa o urmaresc pe aceasta fata, Luna Slytherin, deoarece mi se parea o persoana inteligenta.
Mergeam incet...mergeam incet.
Luna isi intoarse capul.
- Buna! imi spuse ea.
M-am simtit rusinata.
- B...buna! i-am raspuns.
- Ce...faci aici? ma intreba.
- Pai...aaa...nimic interesant.
Am zambit, iar ea parca vroia sa imi adreseze alta intrebare.

Ma uitam acum la cei mari si ma intrebam oare ce caut aici ...
Stiam ca sunt mult prea mic ca sa ma alatur lor, dar in sufletul meu ma simteam mult mai puternic decat paream.
-Ce se va intampla acum , intreb eu o fata de la Astropufi mai mare decat mine .
-Pai ... , dar fata ezita sa mai scoata vreo vorba, si isi continua drumul.
Eram mirat si ma intrebam de ce aceea fata, parca Luna , ma tratat cu asa indiferenta. Ma gandesc la privirea ei foarte indignata atunci cand ma privit. Banuiesc ca nu prea suporta un mic viperin prin preajma ei ...

Aylee se uita in spate si vazu cum un boboc viperin o intrebase ceva pe Luna. Aceasta nu ii raspunse, ceea ce o scosese pe Aylee din fire. De fapt Aylee era destul de usor de scos din fire, asa ca ea nu se mai mira ce se enervase din nou. Numai ca acum nu era momentul pentru nervi, acum trebuiau sa faseasca blestemata aia de scoala. Elrohir! striga ea dupa baiatul de la viperini. Acesta isi ridica privirea si veni cu pasi masurati inspre ea. Las-o pe Luna, uneori mi se pare ca nu prea suporta viperinii. Daca ma intrebi pe mine, cred ca ar trebui sa mergem mai departe pe carare. Nu pare nimic periculos inca. Desi daca e magia care apara Durmstangul atunci cu siguranta nu o sa intalnim chestii de treaba pe aici. Se intoarse si merse mai departe. Baiatul veni dupa ea fara sa pare prea surprins, fara sa zica ceva sau sa se blocheze si sa se opreasca din mers ca in filmele alea dramatice ale incuiatilor.'Bravo, asa face un viperin adevarat' gandi Aylee, dar nu zise nimic, doar zambi in sinea ei. Si continuara sa mearga.