Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
« Previous 1 2 3 4 5 6 … 9 Next »
/ Scream of the wind

**Rosalie Vivienne Alden** · 08 May 2011, 20:18

Rosalie era constienta ca o va durea un asemenea soc, insa nu putea sa isi dea seama in ce masura fiindca de foarte mult timp nu mai intrase in Lumea Mortilor. Stia ca vocea ei acum nu mai era la fel, ci vorbise de fapt bunica lui Eveline prin ea. Ea putea sa auda tot ce zicea si incerca sa inteleaga totul, incerca sa se simta cat mai degajata,pentru a se simti in continuare in siguranta. Stia ca puterea lor statea in faptul ca nu trebuia sa le fie frica,iar acum stia inca un lucru important: Trebuiau sa stea cat mai aproape de apa,daca va fi posibil mai incolo,chiar in ea ...
Deschise ochii brusc,la fel cum ii inchisese, apoi isi lasa capul in jos si cazu in iarba simtind cum puterile se indeparteeaza de ea. Pentru cateva minute avea sa fie ca moarta,dar uitase sa o avertizeze acest lucru pe Eveline. Oh, Doamne! Putea sa o auda cum striga,insa nu avea ce sa faca. Pana ii vor reveni puterile va trebui sa ramana asa. Orice miscare brusca ar ucide-o pe loc.

**Evelyn Steel** · 08 May 2011, 20:27

Rosalie cazu in iarba moale si nu se misca de acolo.Pentru un moment,doar un singur moment,Eveline se sperie ingrozitor dar apoi o vazu ca respira si se calma instantaneu.Stia ca ceea ce tocmai facusera nu era un lucru simplu si ca o extenuase pe Rosalie dar trebuia sa stie.Si acum stia.Trebuia sa fie aproape de apa.Probabil ca deasta ea,ca si Rosalie,se gandise ca lacul avea sa o faca sa se simta in siguranta.
Se apleca peste Rosalie si ii puse mana pe spate oftand.Se concentra foarte tare si inchise ochii.Simti cum ceva din corpul sau se misca.Apoi simti o caldura care veni dinspre inima sa si care merse pana in bratul sau drept care era pe spatele lui Rosalie.Apoi acea caldura o parasi si Eveline ofta usurata pentru ca stia ca acea caldura era acum in Rosalie,oferindu-i forta.Eveline o ajuta sa stea in fund apoi o privi usor ingrijorata.
-Esti bine? o intreba vrand sa verifice.
-Da .. sunt bine zise Rosalie cu o voce usor ragusita.Eveline o lua de mana.
-Multumesc.Ai facut o treaba extraordinara.Acum .. doar vom astepta si nu vom pleca de aici.Chiar daca va trebui sa stam toata noaptea aici ii zise ea fara vreo urma de amuzament in glas iar Rosalie o aproba la fel de hotarata,apoi se lasa sa cada in iarba rece pentru a se odihni.[/font]

**Rosalie Vivienne Alden** · 08 May 2011, 20:34

Rosalie daduse aprobator din cap, se ridica din iarba pentru a se scutura usor pe blugi,apoi se aseza inapoi fiindca se simtise extenuata. Ofta foarte adanc , apoi o imbratisa pe Eveline spunandu-i multumita de ceea ce facusera cele doua:
"Mi-ai demontrat inca o data ca esti aproape de mine cand am nevoie. Si multumesc. Ai facut si tu o treaba grozava. Iar ceea ce ai facut.. am simtit pe spatele meu energia pozitiva. Sa stii ca in noaptea aceasta puterile noastre cresc si daca totul va decurge perfect, conform planului si le vom mai avea si pana dimineata , nimeni nu ni le va mai putea fura, nimeni! Nici cel mai mare Vrajitor din lume!"
Eveline chicoti putin datorita vorbelor marete ale Rosaliei, dar stia in mare parte ca are dreptate. Acum era decisiva: vor ramane ori cu totul,ori cu nimic. Ambele sperau sa le ramana puterile. Rose zambi privind-o pe Cercetasa, apoi rostise chicotind:
"Uite ... ne intalnim atat de rar, iar cand ne vedem avem parte de niste actiuni ... supranaturale!", chicoti fosta Soimeanca dandu-si seama cat de mult sens avusese ultimul cuvant murmurat de ea.

**Evelyn Steel** · 08 May 2011, 20:43

Eveline rase dar din ras simti ca o da in plans.Vorbise cu bunica sa,chiar vorbise.Ii era atat de dor de ea incat nu realiza pana in clipa de fata cat.Era adevarata vorba aceea : Niciodata nu realizezi cat de greu e cand pierzi pe cineva pana cand nu o patesti.Ii era dor.Si totusi inca simtea prezenta ei aici.O simtea aici si inauntru sau,dandu-i putere si ajutand-o sa supravietuiasca acestei seri.Si apoi totul va fi bine.
-Va fi bine sopti Eveline privind in pamant.
-Da .. sa speram zise si Rosalie.Eveline stia ca in acel moment se simteau la fel.
-Dar oare cat vom lupta?Si cu ce va trebui sa luptam? o intreba Eveline disperata.Rosalie clatina din cap in semn de "Nu stiu" si Eveline isi trecu mainile prin parul ondulat.
Cerul incepea usor-usor sa se intunee si cu cat o facea cu atat Eveline se gandea tot mai intens la ce vor avea de facut.Dar pana la miezul noptii nu se va intampla nimic.Sau poate ca pana la miezul noptii ele trebuiau sa faca ceva pentru a opri Fortele Raului sa le ia Puterile.Niciuna nu stia ce avea de facut dar totusi stiau un singur lucru : in final,totul va fi bine.

**Rosalie Vivienne Alden** · 08 May 2011, 20:58

Rosalie se simtea din ce in ce mai incomod, de parca nu facusera destul .. Avea impresia ca nu aflasera totul, ceva nu apucase sa ii spuna bunica sa. Rosaliei ii venea un gand destul de puternic, de parca ar fi izbit-o cineva,insa nu stia daca ar mai fi in stare sa o mai faca inca o data. Oare va fi bine daca va incerca sau va fi totul in zadar? Timp mai era pana la miezul noptii, dar Fortele Intunericului oricum existau si acum ... Simteau amandoua ca le invaluie intr-o negura imensa,cumplita.
"Ev... ", murmura fosta Soimeanca incercand sa prinda curaj. Aceasta isi indrepta privirea catre ea si ii raspunse rapid, tremurand de frica. Trebuiau sa recunoasca faptul ca putina frica tot existau in ele. Nu avea cum sa nu fie asa...
"Ei bine, vreau sa il chem pe bunicul meu, ajuta-ma!", rostise Rose intinzandu-i mana. Ok, acum trebuia sa iasa mai bine ... Eveline deja stia cum sta treaba.
[..]
Intr-adevar , asa si fusese. De data aceasta vocea bunicului sau a aparut prin Eveline. Un glas grav, cumplit, de barbat in varsta le avertizasera, dar le mai dadusera un indiciu important:
"La miezul noptii sa intrati in apa. Puterile vi se vor dubla, va veti simti altfel... Doar asa veti fi in stare sa infruntati ceea ce va asteapta .. Aveti grija, ma bazez pe tine, Rosey. !"
Si disparu... la fel cum aparuse, vocea sa se spulbera in vant ... O lasa pe Cercetasa sa isi revina apoi o imbratisa scurt.

**Evelyn Steel** · 08 May 2011, 21:11

Se simtea total ciudat.Si nu era numai starea aceea.Era si altceva.Ceva mult mai puternic care le influenta.Le forta sa plece de acolo.Acolo unde ele erau mai puternice.
Cand Eveline isi reveni se simtea coplesita.Respira greu si se simtea lipsita de forta.Probabil ca asa se simtise si Rosalie dupa ce luasera legatura cu bunica sa.Rosalie o ajuta sa se ridice si o imbratisa.
-Multumesc sopti ea cand ii dadu drumul.
-Oricand zise Eveline zambi.
Acum era complet noapte si ele stateau la un mic foc albastrui creat de Eveline.In castel aproape toate luminile erau aprinse ceea ce insemna ca era trecut de ora noua si ca mai toata lumea era in turnuri sau la subsoluri.Ceea ce insemna ca mai erau cateva ore pana la miezul noptii.
-Cum te simti? o intreba Eveline dupa un timp pe Rosalie privind flacarile albastrui.Daca era sa fie ea intrebata,nu ar fi stiut ce sa raspunda.Probabil ca se simtea ciudat.Astepta raspunsul lui Rosalie in timp ce privea in continuare flacarile albastrui.

**Rosalie Vivienne Alden** · 08 May 2011, 21:21

Rose tresari usor. Pentru prima data pe ziua de astazi, pur si simplu nu stia ce sa raspunda. Nu se simtea bine deloc, dar nici rau complet. Era o intrebare capcana. Pentru ea noaptea aceasta insemna doar rele,presiuni si multe alte chestii care de obicei nu i s-ar intampla. A stat putin pe ganduri,apoi surase gandindu-se ce sa ii raspunda Evelinei si gasi cuvintele potrivite in aceste circumstante:
"Plina de putere ..."
Zambira amandoua, dar stiau ca nu sunt in regula. Ei bine, acum ii era clar de ce venise aici fara sa stie de ce. Rosalie ofta din nou. Se simtea pur si simplu epuizata. Era greu de spus ceea ce simtea cu adevarat. Era cu adevarat bulversata, totul ce se intamplase astazi a fost pur si simplu oribil pentru ea, la fel ca si pentru Eveline! Ceea ce va urma va fi ... si mai si.
Nici macar nu voia sa isi imagineze.

**Evelyn Steel** · 08 May 2011, 22:50

Eveline si Rosalie stateau la lumina flacarilor albastrui asteptand inevitabilul.Trecuse o ora,dupa cum credea Eveline,de cand se daduse stingherea pe holurile castelului.Ceea ce insemna ca trebuia sa fie vreo zece noaptea.Ceea ce insemna doua ore pana la miezul noptii.Simtea ca atunci cand esti incordat orele trec mult prea repede.Aproape ca le numara pe degete.Ora unusprezece .. unusprezece jumatate .. douasprezece.
Ceasul din castel batu miezul noptii.Fetele tresarira si isi stransera mainile.Dintr-o data,focul albastrui se stinse din cauza vantului.Pomii incepura sa se clatine si ei sub puterea lui si Eveline observa luna.Acum iesise de sub nori.
Ea si Rosalie sarira in picioare,fiind una langa alta.Isi scoasera baghetele desi stiau ca nu aveau nevoie de ele.Vantul batea mai tare decat era posibil,copacii aproape ca erau scosi din radacina de puterea lui si lacul se involvura si creea mici valuri.
Apoi Eveline o simti.O prezenta malefica.Era acolo.
- Ce facem? ii striga lui Rosalie,speriata.

**Rosalie Vivienne Alden** · 08 May 2011, 23:04

Acum incepuse adevarata lupta contra raului. Acum aveau sa treaca prin cea mai grea batalie pentru a ajunge la castigarea razboiului. Aveau nevoie de mult curaj si de sustinere reciproca. Rosalie inspira foarte adanc aer in piept si inchise ochii pentru cateva secunde,apoi ii deschise din nou privind peisajul din jurul lor distrus. Copacii aproape ca zburau, de parca voiau sa se smuceasca din radacini, sa plece ... de parca le era teama, luna statea amenintatoare pe cer,dar parca totusi veghea asupra noastra, lacul era nelinistit, facea valuri imense, aproape care valurile marii, iar cerul se facuse de-a dreptul negru, doar luna il mai insenina pe o portiune mica. Fosta Soimeanca inghitise in sec ascultand intrebarea Evelinei, apoi murmura rapid:
"Repede! Alearga catre lac si tine minte: nu te apropia la nici cinci metri de vreun copac!". Era ca un ordin,dar nu conta. Stia de ce spusese acest lucru. Isi amintise povetele bunicilor lor.
Alergau deodata catre lac si se aruncara in apa rece ca gheata, dar stiind ca acesta este singurul loc in care puterile lor vor fi mai presus decat acea prezenta malefica care se facea simtita din ce in ce mai adanc.

**Evelyn Steel** · 09 May 2011, 14:13

Era ca intr-un film de groaza.Ba nu,era mai rau ca intr-un film de groaza.Totul in jurul sau paru ca o ia razna si se simtea urmarita.
In timp ce alerga spre lac prin minte ii trecu un gand : ce or crede cei din castel?Probabil ca isi vor inchipui ca incepuse furtuna ceea ce era de asteptat din cauza vremii din timpul zilei.Dar asta nu era o furtuna obisnuita.
Cand intrara in apa rece ca gheata tot corpul lui Eveline protesta.Ii era frig,era inghetata si era atat de intuneric incat nici pe Rosalie nu o mai vedea.
-Calmeaza-te!Respira adanc si calmeaza-te ii spuse Rosalie agitata.
-E cam greu sa fiu calma in situatia asta ii zise Eveline peste vuietul vantului dar totusi se concentra si se calma.In ciuda faptului ca tremura ca naiba,se calma.Si efectul fu de la sine.Totul in jur se opri la fel de repede precum incepuse.
-Asta a fost tot? o intreba ea pe Rosalie.Insa fata nu o privea.Privea spre malul celalalt al lacului,acolo unde aparuse o silueta in negru.Eveline o apuca de mana pe Rosalie si o stranse tare,rugandu-se ca apa sa le protejeze cat de cat.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul « Previous 1 2 3 4 5 6 … 9 Next » //  / Scream of the wind

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
« Previous 1 2 3 4 5 6 … 9 Next »
/ Scream of the wind