Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ Screaming and bleeding , and you still wont't hear me

**Effy K. Dietrich** · 26 Jun 2011, 14:02

Se bucura că putea discuta deschis cu Lylith, că nu trebuia să se prefacă . Ura să pretindă că este altcineva . Iar persoana aceea veselă, populară şi mereu cu zâmbetul pe buze nu era ea, era un străin. Dar cu timpul învăţase să accepte asta. Ea nu era veselă, nu zâmbea cu adevărat niciodată, era răutăcioasă uneori , şi cu asta basta. Nu putea să schimbe ceva ce s-a format pe parcursul a şaisprezece ani , şi de fapt nici nu vroia acest lucru.
Se întoarse brusc atunci când observă lacrima. Şi ea plânsese de-a lungul anilor, poate mai mult decât trebuise, dar învăţase să controleze partea ei 'lacrimogenă'.
" Nu trebuie să plângi. Tot ceea ce s-a întâmplat în trecut ţi-a format caracterul de astăzi. Şi în plus e trecut." Se apropie uşor de ea punându-i mâna pe umăr.

**Lylith Anne Campbell** · 26 Jun 2011, 17:28

Lylith isi stersese rapid cu mana lacrima, incercand sa ascunda tristetia care o poseda.
,,-Nu-i nimic. E trecut si trecutul sincer chiar nu conteaza tot ce conteaza este prezentul si probabil viitorul.'' spusese Lylith afisand un zambet lipsit de sentimente.
Probabil nici ea nu credea in cuvintele ei, doar cauta o cale de scapare, o cale de a ingropa cea ce a dezgropat din greseala. Sa puna toate amintirile triste intr-o cuitiuta pe care s-o adaposteasca adanc in pamand lasandu-le sa putrezeasca acolo.

**Effy K. Dietrich** · 26 Jun 2011, 22:18

Putea să încerce oricât să ascundă tristeţea care pusese stăpânire pe Astropufă, dar pe Elizabeth n-o păcălea . Era îndeajuns să privească pe cineva în ochi pentru a-şi da seama de starea sa, iar când o privea pe Lylith simţea un fior trecându-i pe şira spinării.
Învăţase să fie dură, să rămână indiferentă la astfel de situaţii pentru că nimănui nu îi păsase de ea. Ei de ce i-ar fi păsat? Dar acum era diferit. Simţea că Lylith o înţelege.
"Ce pot face să te simţi mai bine?" Întrebă aceasta trăgând aer în piept.

**Lylith Anne Campbell** · 27 Jun 2011, 12:02

,,-Ti-am spus sunt bine. Nu puteam fi mai bine de atat.''
Incercase in continuare astropufa sa isi ascunda sentimentele, nu voria sa fie vazuta asa, intotdeauna a evitat sa se exteriorize. Si-a costruit propia personalitate peste trecutul ei trist, iar acxum a darmat ace construtie mirifica doare pentru a spune o poveste din trecut. Se smite vinovata.
,,-Scuze, nu trebuia sa-mi dau asa drumul, dar stii, toti face unele greseli.'' marturisise astropufa inspirind puternic.

**Effy K. Dietrich** · 27 Jun 2011, 12:38

"Da, sigur. Şi eu sunt Regina Angliei. " Zise ea încruntată, pe un ton uşor sarcastic. Nu îi plăcea deloc când cineva încă mai încerca să ascundă ceva evident. Nu avea rost să facă asta. Dacă simţea că trebuie să se descarce, trebuia s-o facă, altfel toate sentimentele negre aveau să se aduce în Astropufă, distrugând-o încet şi dureros.
"Toţi facem greşeli." Aprobă Cercetaşa din cap. " Dar asta nu a fost o greşeală. Dacă simţi nevoia să te descarci trebuie s-o faci." Zâmbi mai mult schiţat şi o luă pe Lylith de mână. aşezându-se pe un fotoliu, şi îi făcu semn să facă acelaşi lucru.

**Lylith Anne Campbell** · 30 Jun 2011, 15:33

Lylith o privi pe cercetasa oprindu-si ultimele lacrimi ramase cu un zambet. Nu credea ca tocmai o necunoscuta va cea care ii va stii trecut sau cea in fata careia va plange.
,,-Crede-ma pntru mine a fost o greseala. Incerc sa uit tot prin ce am treceut si cea mai buna modalitate mi s-a parut sa nu vorbesc desprea asta, sa las totul in urma si sa nu ma mai intorc inapoi. Stii, e ca si aunci cand te muti de la o veche casa intr-un apartament nou spatios si luxos, dar niciodata nu poti sa uiti acea casa veche aproape daramata. E destul de enervant.'' un zambet isi facut loc pe buzelele astropufei, un zambet care arata ca totusi a trecut peste.

**Effy K. Dietrich** · 30 Jun 2011, 20:39

"Eu tot nu cred că a fost o greşeală. Dacă amintirile dureroase se adună în tine , fără să fie depăşite , la un moment dat o să explodeze. Puff! " Gesticulă Cercetaşa din mâini, vorbind foarte repede şi cu vocea uşor tremurândă. Nu îi plăcea să vadă persoane plângând, şi nu pentru că era cine ştie ce sensibilă. Era pentru că se simţea slabă, neputincioasă şi pentru că îşi amintea de momentele sale de slăbiciune. Ura să îşi aducă aminte de acele vremuri negre.
Îi cercetă trăsăturile feţei cu ochii săi albaştri critici şi desluşi şi altceva înafară de durere în zâmbetul ei. Observa putere, speranţă, voinţă. Pe scurt că Astropufa trecuse, sau încerca să treacă. Cercetaşa zâmbi ,pentru prima dată sincer în acea seară, şi aprobă scurt din cap.

**Lylith Anne Campbell** · (This post was last modified: 01 Jul 2011, 07:00 by Lylith Anne Campbell.)

Lylith zambi privind-o pe cercetasa. Pur si simplu adora modul ei de a vorbi repede, ii amintea intr-un fel sau altul de ea insasi.
,,-Ei bine acum cu siguranta n-as mai punea sa plang. Chiar mi-ai imbunatatit ziua, dar totusi de ajuns cu mine, tu ce povesti ascunse ai?'' zambetul ii persita pe fata, iar de aceasta data nu era numai un camuflaj pentru lacrimi, era un zambet produs de fericire, un zambet adevarat.
Astropufa s-a asezat langa semineu asteptand sa auda povesti. Stralucirea galbuie a flacarilor ii lumina o parte a fetei lasand pe cealata sa se intinda umbre. Focul ii amintea astropufei de bunica ei, intotdeauna statea in fotoliul ei mare de langa semineu si ii povestea, era atat de buna la povestit.

**Effy K. Dietrich** · 01 Jul 2011, 14:19

Iar o făcuse! Vorbise din nou repede, şi probabil că Lylith nu înţelesese nimic . Mereu se întâmpla asta când dorea să facă un lucru atât de mult, cum dorise acum s-o înveselească pe Astropufă. Totuşi spera ca Lylith să fi înţeles măcar o frază din tot ceea ce spusese, sau măcar faza cu "puff". Se uită atent la ea, analizându-i expresia feţei şi zâmbi atunci când îşi dădu seama că Astropufa primise mesajul pozitiv al Cercetaşei.
Deschise gura uimită atunci când Lylith îi spusese că îi îmbunătăţise ziua. De obicei avea exact efectul contrar, enervânt persoana cu care discuta prin felul ei insistent.
Rămase pe gânduri atunci când auzi întrebarea ei. Avea mai multe poveşti, dar toate cu acelaşi subiect.
"Când am primit scrisoarea de la Hogwarts am crezut că visez, eram foarte fericită. Dar a trebuit să inventez scuza penibilă că merg la nu ştiu ce liceu din altă ţară, iar asta mi-a transforat visul în coşmar. Prietena mea cea mai bună n-a mai vorbit cu mine luni întregi, mă ura fiindcă plecam. " Oftă lung amintindu-şi privirea veninoasă a Aliciei." Dar până la urmă s-a rezolvat. Alicia a aflat totul, de fapt este şi ea vrăjitoare." Zâmbeşte amintindu-şi cu drag de momentul împăcării.

**Lylith Anne Campbell** · 01 Jul 2011, 14:51

Astropufa putea citi printre cuvinte cat de fericit a fost acel moment petru cercetasa, atunci a fost debutul ei in lumea vrajitorilor.
,,-Parintii tai au fost si ei vrajotori la randul lor?'' intrebase Lylith incercand sa o faca pe cercetasa sa povesteasca cat mai multe. ,, Si partea cu prietena, iti este o adevarata prietena, s-a intors la tine.'' zambi, dar totusi zambetul ei nu putea persita.
Astropufa nu a avut prieteni, iar filalul povestei cercetasei ii amintea ca are acest gol in ea.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii « Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next » //  / Screaming and bleeding , and you still wont't hear me

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ Screaming and bleeding , and you still wont't hear me