Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Hambarul bufnitelor

« Previous 1 2 3 Next »

/ Scriind. Plângând. Dorind

Am urcat pânã în hambar, pentru a le trimite pãrinþilor, la Moscova, o scrisoare. Speram sã fie mândri de mine - încã nu aruncasem în aer nicio toaletã ºi nici nu otrãvisãm vreun ºobolan.
Am zâmbit unei bufniþe pestriþe care pãrea interesatã sã facã un drum la Moscova.
"Vei trimite scrisoarea asta, da?" am întrebat-o fãcându-i cu ochiul.

Scrisesem doar câteva rânduri, destul de neimportante.

Dragã mamã ºi tatã,

Am ajuns cu bine la Hogwarts - nu am ajutat la deraierea Express-ului, nici nu am bãgat vreun elev cu capul în toaleta vagonului. Toate bune ºi frumoase! Am ajuns seara la castel. Mamã, e super tare castelu'! Deja am fost la ore, mi-am fãcut niºte prieteni ºi am fost la bibliotecã... pentru a citi niºte cãrþi. Mamã, trebuia sã îmi spui mai demult cât de marfã e locul ãsta! Pe bune, chiar ºi terenul de Vâjthaþ e genial!
Am vãzut o cupã micã în Camera Trofeelor cu numele bunicii pe ea. Ceea ce m-a lãsat uimitã. Bunica era vrãjitoare bunã?
În fine. Broscuþele de ciocolatã sunt cele mai bune! Deja am colecþionat niºte cartonaºe!

Mamã, tatã, scrieþi-mi curând!
Vã iubesc,
Klavi

P.S.: Mamã, trimite-mi scrisoarea prin bufniþa ta, Eyed. Mamã - nu îi aranja penele decât o datã!

Nu îi precizasem cã citisem la bibliotecã despre Devoratori. Nu avea rost.
Se auzi un sunet exact în clipa în care bufniþa pestriþã îºi luã zborul cu scrisoarea mea.

Eram deja in data de 15 august si Kennya ratacise prin Castel doua zile fara un rost anume. Nu era in largul ei de cand se intorsese din calatorie si fiecare pas ii era calculat. Totul avea un iz proaspat, se schimbasera atat de multe, incat, nu-i venea sa creada ca este acel Hogwarts. Isi dorea din toata inima sa dea peste vechii ei prieteni, deoarece singuratatea nu o caracteriza deloc. In plus, se pierdea prin roiurile noi de elevi ca un ac in carul cu fan, ceea ce o facea si mai confuza.

Era timpul sa puna piciorul in prag si sa schimbe aceasta situatie. Stia ca mai devreme sau mai tarziu va reveni la vechiurile ei obiceiuri. Era nevoie sa cunoasca oameni noi. Nu ca i-ar fi greu, dar acest sentiment de nesiguranta o pandea la price pas. Gandurile curgeau repede prin mintea fetei, in timp ce aceasta mergea cu pasi inceti spre Hambarul Bufnitelor. Trebuia sa isi asigure parintii ca a ajuns cu bine inapoi la Scoala. Deschise fara prea multa tragere de inima usa spre Hambar si intra.

In momentele ce urmara Kennya ramase perplexa in intrare, in timp ce o fata se uita cu ochii mari la reactia ei. Era chiar amuzant daca nu te gandeai prea mult si viperina se simti din nou in putere sa isi faca noi cunostinte. Rase incet si se indrepta spre o bufnita din apropiere. Simti privirea fetei pe ea si trase aer adanc in piept gata sa ii vorbeasca. Ezita cateva secunde in timp ce lega scrisoarea de piciorul bufnitei, in timp ce o ghida spre parintii ei.
"Buna. Scuza-mi te rog reactia mai devreme. Trec printr-o perioada...mai dificila. Imi pare bine sa te cunosc. Sunt Kennya."

Isabella se plimba incet prin Camera de Zi a Cercetasillor.
Simtea un gol in piept. Ii era dor. Chiar ii era.
Atunci lua o foaie alba de hartie si o pana. Inmuie varful acesteia in calimara cu cerneala si incepu sa scrie.
Nici nu isi dadu seama cat de repede ajunse la finalul paginii, si, astfel, la finalul scrisorii.
Dar mai erau atat de multe de spus.. de povestit.. de scris.

''- Mai bine nu.'' sopti ea pentru sine si impaturi scrisoarea, apoi o aseza intr-un plic.
Ofta si iesi in graba din Camera de Zi a Cercetasilor, apoi merse in liniste pe caridoarele Castelului pana cand iesi pe usa cea masiva si intra in Hambarul Bufnitelor.

Fu surprinsa cand vazu ca nu era singura care avea de trimis scrisori.
''- Oh, buna. Scuze, nu am vrut sa intru asa..'' spuse Cercetasa, apoi continua: ''Eu sunt Isabella.''

In gandul ei, vizibil amuzata, Kennya se intreba de ce toata lumea isi cere scuze astazi. Reveni insa cu picioarele pe pamant, amintindu-si ca trebuie sa isi revina din starea din ultimele zile. Incepu sa masoare situatia si se uita la fetele din camera. O astropufa si o cercetasa. Nu ar trebui sa fie chiar asa greu. Inainte nu avea probleme cu diferentele dintre case, dar era un fapt confirmat ca cel mai bine te simti intre membrii casei tale. Kennya isi amintea cu nostalgie de zilele in care tensiunea dintre membrii caselor era de nepatruns, in special la sfarsitul anului cand se apropia rezultatul competitiei dintre case.

Rase din nou in sinea ei si le zambi dragastos celor doua fete. Viperina se gandea cu foarte multa patima la faptul ca cele doua aveau impresia ca are probleme cu capul. Probabil nu era nici prima, nici ultima oara. Se imbarbata singura ca era in locul pe care il considera o a doua casa si nu era nevoie sa-si faca griji. Se indrepta cu pasi voiosi pe singura masa ce prea mai curata si se aseza acolo ca sa aiba o privire mai buna asupra incaperii si a peisajului.

"Chiar nu ai de ce sa iti ceri scuze. Doar ai intrat sa trimiti o scrisoare, ca toti ceilalti. Ce faci? Cum mai merg lucrurile pe aici?" intreba Kennya cu o curiozitate fata de noile lucruri ce se petreceau in Castel.

Fata ii intoarse zambetul Kennyei. Isi amintea foarte bine de ea, de discutiile lor intamplatoare de pe coridor, dar se indoia ca Viperina isi mai aducea aminte de ea. Ofta scurt parandu-i rau.
Isi cauta pentru o clipa cuvintele apoi ii raspunse:

''- Sunt destul de bine. Tocmai imi revenisera dorul si amintirile asa ca.. iata-ma aici.'' si arata scrisoarea zambind trist. ''La Castel totul e cam la fel. Nimic nou..'' apoi ridica din umeri ca o scuza ca nu avea cum sa-i dea vesti noi.

Se indrepta spre una dintre stinghiile pe care erau asezate bufnitele si sopti:
''- Luna.. Vino aici, Luna.''
O bufnita alba cobori de pe a treia stinghie si se aseza pe bratul intins al fetei. Aceasta ii lega scrisoarea de piciorusul drept si o mangaie putin inainte sa-i dea drumul pe fereastra.

Statu cateva minute si privi cum pasarea se indeparteaza, devenind din ce in ce mai mica, pana cand privirea ei, care o cauta disperata pe cer, n-o mai vazu.
''- Stii.. ne lipsesti mult, Kennya.'' zise Isabella zambindu-i nostalgic. Kennya fusese una dintre foarte putinele persoane de la Viperini cu care se intelesese chiar foarte bine. Dar Viperina era asa cu toata lumea. Uneori, Cercetasa se intreba de ce fusese sortata la acea Casa..

Dimineata..
Un cer palid, cu valuri de nori bogati acoperea Hogwarts'ul si domeniile smaraldii. Ziua perfecta pentru o plimbare.
Dar dorul pentru el nu putea lasa loc distractiei. Vroia sa vada ce mai face, dar in acelasi timp incerca sa se mentina demna..sa nu faca ea primul pas. Imposibil! sopti cercetasa, privind pagina alba ce se infatisa dinaintea ei.
Inmuie pana in calimara cu cerneala si incepu sa scrie. Cuvintele se insirara randuri randuri, pana realiza ca umpluse deja dua pagini. Ajunge se gandi ea, dupa care impaturi scrisoarea si o puse intr'un plic. Scrise frumos adresa, dupa care se ridica si iesi din dormitor.
Ajunsa pe domenii, se lasa imbratisata de caldura blanda a razelor de soare. Cateva chipuri cunoscute o privira cu interes in timp ce se indrepta spre Hambarul Bufnitelor. Ajunsa in fata usii, o deschise si lasa sa'i scape un mic oftat. Dar observa ca nu e singura.
Trei fete se uitau la ea din interior.
"-Aa, scuze ca deranjez" murmura cercetasa, inchizand usa in urma ei.
"-Nu trebuie sa'ti ceri scuze ca trimiti o scrisoare" spuse Issa, cu un zambet.
Bell isi chema bufnita alba si lega pergamentul facut sul de piciorusul ei. O mangaie usor pe cap, dupa care ii dadu drumul pe fereastra. O privi, pana ajunse doar un mic punctulet argintiu in zarea intunecata, dupa care se intoarse spre fete.
"-Ma bucur ca te'ai intors, Kennya" sopti ea, cu un mic suras..