Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca / Sectorul interzis

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Searching

-A...b...c...d...e...f...g...h...i...
Literele, rostite pe rând în timp ce urmãream rafturile de cãrþi în întuneric, mã ajutau sã þin evidenþa inventarului ordonat alfabetic.
-I. Istorie. A, b, c...j. Japonia. A, b...S...sh...Shogunate. A, b, c, d...t, ta: te: ti: to... Tokugawa.
Ce facea mongoloida de un metru 65 in miezul nopþii în sectorul interzis?
Cãutãri. Aprofundate. Era a cincea noapte când scotoceam haotic printre cãrþile supãrãtor de bine ordonate.
Aveam nevoie de informaþii despre rãzboaiele din timpul Shogunatului Tokugawa... Cineva scrisese o lucrare despre o singurã lunã de rãzboi, unde surprindea niºte aspecte inedite cu privire la sabia Shogunului, care ar fi fost un obiect acþionat pe bazã de magie neagrã. Dar s-a crezut cã autorul delireazã ºi, nu numai cã l-au decapitat, la ordinul Shogunului, dar scrierile lui s-au pierdut cu timpul.
Mai ciudat sã fie cã, la doar 4 ani dupã aceea, cu aceeaºi sabie, un alt Tokugawa a luptat într-un rãzboi atât ne nesemnificativ în orgoliul Shogunului, ale cãrui gãrzi personale aproape însumau mai multe persoane decât armata adversã...
Soarta nu a zâmbit; Shogunul s-a prãbuºit, împreunã cu 13 pedeºtri, într-o prãpastie pe lângã Koobe... ªi sabia s-a pierdut odatã cu el.
Ctitnd de curând niºte descrieri ale unui scriitor nipon, am vãzut asemãnarea uimitoare dintre sabia shogunului ºi a mea.
Pe care mi-o dãruise Fujizu. ªi spusese "Am gãsit-o..." Sã fie...? Mã îndoiam. Adicã tocmai el sã nu fi fãcut legãtura?

Mâna mea umblã aiurea printre rafturi ºi am luat din greºealã altã carte.
Am deschis-o, profund dezamãgitã de rezultat, când cartea a început sã þipe.
-Weeeee! Ieºim? Nu am mai ieºit niciodatã. WEEEEE!
Am aruncat manuscrisul urlãtor cât colo, bodogãnind:
-Drãcia naibii...
L-am luat totuºi de pe jos împiedicându-l sã mai þipe ºi l-am pus la loc. Acum în spatele meu se auzeau paºi... în spatele meu, însemnând de la uºa care dãdea în bibliotecã. Am dat sã recurg la pumnal, dar am distins imediat caracterul... nocturn al vizitatorului. Katerina.

In seara asta, dupa ora de culcare in Pivnita Viperinilor, totul se stinse,inafara de focul din semineu care inca mai ardea puternic, iluminand totul si creeand o caldura puternica in jurul ei.
Cateva viperine care pana acum erau cam nervoase si s-au ciondanit, acum dormeau linistite pe canapelele din Camera de Zii.
Din Dormitorul Baietiilor se auzeau cateva sunete, sau cel putin, sforaituri.
Am oftat plictisita, imbracandu-ma cu o roba mai groasa. In seara aceasta aveam de facut niste cercetari alaturi de Kasumi, si banuiam ca este cam frig in ... Sectorul Interzis.
'' Za semanisi , Katerina?'', ma intreba viperinul bulgar, singurul bulgar din intreg Hogwartsul pe care il cunoasteam, pacat insa ca era cam fraier.
# Pleci , Katerina? #
'' Aha, za semana. Ni te buli tibe da za ida as.Lika nosh.'',am spus, scoasa din sarite.
# Da, plec. Nu te deranjeaza pe tine unde plec eu. Noapte buna.#
Tipul isi dadu ochii peste cap, apoi intra in Dormitorul Baietiilor. Mi-am scos bagheta din roba, si-am inchis repede usa,in urma mea.Speram ca nu intarziasem prea tare ..., si Kasumi avea sa ma .. distruga, putin spus.
Am alergat repede de-a lungul coridoarelor, si in cateva minute ma vedeam deja ajunsa in Sectorul Interzis, in Biblioteca. Speram doar ca Soph sa nu fie aici, sau sa nu de-a vreo tura pe-aici. Chiar aveam nevoie de putin intimitate, si trebuia sa ne grabim si sa gasim repede ceea ce aveam nevoie.
'' Katerina.'',am auzit o voce hotarata.
APoi am vazut o lumina puternica care-mi izbii privirea. Am clipit repede de cateva ori, apoi am soptit :
'' Nox.'', iar lumina disparu.
'' Doar ma asiguram ca esti tu.'',soptii Kasumi, apoi imi facu semn sa ma apropiu.

-Dupa cum vezi, am zambit, aici ai 40 de carti cu vampirasii tai. Le-am gasit repede. Admiratori ai sectorului interzis par sa aiba o pasiune pentru asta drept pentru care ele se gasesc la raftul cu cele mai citite carti.
-Azi ai piersicute pe unghii, zambi Kateina.
-Am, am, am expediat eu subiectul, prea dezinteresata de fructele care reprezentau caracteristica aparte a manichiurii mele, pe moment. Deci ce spui de carti?
Intre timp am luat o alta carte si am simtot o durere brusca in mana stanga.
Apoi am simtit cum vampirul din Karerina vrea sa preia controlul.
GROZAV. Ma muscase CARTEA si imi daduse sangele.
Am incantat si rana s-a inchis, apoi am simtit-o pe viperina cum se destinde.
-Scuze, am spus. In concluzir nu mai umblu la acest raft.

I-am zambit usurata lui Kasumi, apoi am simtit un fel de -pac- in corpul meu, si instinctul meu imi spunea 'Sange'.
Am pritivt de jur imprejurul meu, holbandu-ma intensa, si-am zarit o pata uriasa si rosie care se zarea pe bluza lui Kasumi.
Am simtit imediat cum in aer se lasa un fel de sentiment de frica, teama, combinat cu furie.
Am facut un pas in spate, privind-o pe Kasumi care inghitea in sec, si incerca sa isi trateze rana.
'' Asta se intampla cand intri in Scetorul Interzis..'',am oftat.
''de aceea se numeste interzis..'', murmura Kasumi, nervoasa.
Am oftat trista, privind oriunde altundeva, insa nu in directia sangelui. Mi-am tinut mana dreapta pe nas, in speranta ca nu voi simti aroma sangelui atat de bine. Intradevar, nu era chiar atat de intens, insa tot se mai simtea.
Dupa cateva minute bune, Kasumi ofta plictisita si se apropie de mine.
'' Mi-am legat acolo ceva, iar tu ar trebui sa iti pui o clama de rufe pe nas. ', spuse ea, ravasita.'' Si daca te inspaimanta cu ceva, sa stii ca daca ma 'gusti' s-ar putea sa intri in coma. Am ceva otrava letala pentru vampiri in sange, tocmai am apilcat-o in vene'', raspunse mandra.

Am vazut cum Kat se uita la mine cu expresia aceea neutra, reactie similara cu cea prin care imi comunica replici ca si :"Nu te teme, nu am de gand" sau "Sper caasta sa fie cea mai mare problema a mea..."
-Daca mai musti, am avertizat cartea, iti readuc paginile la stadiul de pasta omogena.
Si manuscrisul chitcai de frica, facand-o pe Katerinna sa chicoteasca.
Am privit teancul de carti de langa ea, intreband din nou:
-Te ajuta la ceva?

Am zambit, un pic mai usurata decat de obicei apoi m-am intors cu spatele la Kasumi, incepand sa cotrobai printre mormanul de carti.
Am oftat plictisita, incercand sa indepartez praful de pe cartiile vechi si rupte.
'' Pun pariu ca numai mituri sunt scrise aici..'',am oftat plictisita.
'' Mit-uri ?'',intre Kasumi, uimita.'' Nu sunt adevarate unele?''
Am pufnti amuzata, apoi am aruncat inspre directia ei o carte grea, si uriasa, cu titlul '' Mituri despre vampiri si cum sa te feresti de ei''.
Kasumi prinse carte cu o agilitate de neinteles, ca si cum nu era deloc ranita, sau ca si cum nu o durea deloc.
Am strambat din nas cand am observat acest lucru, apoi i-am zmabit prietenesc.
'' Otrava care va face voua rau.. Oamenilor le face bine. Ii ajuta sa isi trateze raniile mai repede'', raspunse Kasumi, sincera.
Am ridicat din sprancene, apoi am aratat cu aratator spre carte pe care i-am aruncat-o si pe care o tinea strans in mana.
'' Lumos'',am spotit, apoi mi-am dres glasul, pregatindu-ma sa citez din carte.'' Si de asemenea, usturoiul si crucifixele, dar si apa sfintita indeparteaza cu usurinta vampirii, asa ca dragi elevi, in aceste momente foarte grele, sa aveti asemenea lucruri in apropirerea voastra,apoi am pufnit amuzata.'' Prostii... numai prostii. Nimic nu este adevarat.''
Apoi am inchis cartea nervoasa, si m-am trantit pe jos, luand o gura mare de aer.

-Pai recunosc mi-a fost lene sa fiu selectiva... si ca tu nu cauti bine.
Am scos pumnalul meu de os si am despicat coperta din spate, groasa de patru degete.
Din ea au cazut vreo 30 de foi ingalbenite de vreme, care aveau, fiecare, intr-un colt, semnatura unui cunoscut scriitor bulgar care fusese destul de vanat de vampiri in tinerete si scrisese un istoric al aparitiei lor si cele 13 vulnerabilitati ascunse, care erau destul de greu de folosit in dezavantajul Vampirilor, care si le ascundeau bine.
Pe ultima pagina scria asa:
"Aceste lucruri trebuie sa NU ajunga pe mana elevilor nestiutori...
Draga cititorule, esti ori specializat in domeniul descris anterior, ori mort de frica. In ambele cazuri, trebuie sa iti fi dat seama ca nu asta e tot continutul scrierilor mele. Restul se afla in..."
Dar capatul paginii era carbonizat si nu se putea citi nimic.
-In? intona Katerina, care ascultase cum citisem totul cu voce tare.

Am privit-o ca o mimoza pe Kasumi, care si ea la randul ei nu stia ce sa-mi raspunda.
Am oftat plictisita, apoi m-am ridicat de pe jos, si-am apucat repede acea foaie, citind nervoasa.
Kasumi ma privea cu o spranceana ridicata, asteptand expresia mea.
'' Este putin probabil ..'',am soptit.
'' Sa cunoasca cineva..'',insa Kasumi ma intrerupse.
'' Asemenea secrete?'',am continuat, complice.
Am privit-o curioasa pe prietenea mea, soimeanca, apoi am inceput sa cotrobai curioasa prin celelate carti.
Kasumi parca acum capatase o curiozitate aparate pentru vampiri, insa oare de ce? Doar vroia sa afle despre specia si despre neamul meu, sau era mai mult? Vroia sa intre in tainele acestea, sau era ceva mai mult?
Am deschis nerabdatoare o carte care era scrisa de aceelasi autor bulgar, Mircovici Petro.
'' Kasumi, vino aici !'',am tipat socata, citind de cateva ori acelasi rand pe care-l zarisem din greseala.
Kasumi sarii ca arsa din loc, trantind o carte pe jos, apoi se apropie de mine, zambind ciudat.
'' Tainele sunt de ascuns, doar sufletul lor ti le spun.'',am citit cu voce tare acel rand.
'' Ce vrea sa spuna tipul asta? E ciudat.. Voi bulgari sunteti ..ciudati.'',ofta Kasumi.
'' Daca am invatat ceva in acestia 344 ani ai mei, am invatat ca nimic nu este la intamplare. Cunosc autorul acesta, si cunosc mareata carte a lui, intitulata Suflet lor spun asta, si nu seama cu ceea ce vrea sa spuna mai sus , cu 'sufletul lor ti le spun'.'', am spus totul, ridicand o spranceana in sus.'' Trebuie sa gasim cartea aia.''
'' Dar, daca tu esti vampir, nu iti cunosti mariile temeri ?'', intreba ea, confuza.
'' In realitate, ma confrunt de 344 ani cu 10 temeri, insa pe acelea 3 nu le-am aflat niciodata'',am marturisit.

-Cu siguranta nu usturoiul, am inceput sa rad cu zgomot.
-Si nici crucifixurile, imi niu Kat hangul.
Apoi din coperta cartii din care scosesem primele 30 de foi am observat iesind un capat de hartie si i-am sugerat Katerinei ca poate era un indiciu. Fasia, lunga si subtire, arata asa:
"Nu ca
ci ma
deauna
in ape

rtea mea
nuscrisul
gandurile
oarbe.
este indic
celui ce imi
fie ele ascu

iul pe care
stie, mi-a
nse in negura

il cautati, tin
stiut si imi va
timpului, in cea


ere vrajitoare
sti pentru to
ta diminetii sau

Ce era nonsensul asta?
Am tresarit.
-Scrie prea mic si e prea defosmat sa fi fost scris pe un birou, si totusi e prea vechi sa fi fost scris la batranete, deci nu putem pune caligrafia pe seama varstei... Asta ineamna ca...
Am scos pumnalul si am facut o spirala de hartie in jurul manerului. Randurile de cerneala neagra se intercalau putin, dar se putea intelege.
Am citit cu voce tare:
-Nu cartea mea este indiciul pe care il cautati, tinete vrajitoare, ci manuscrisul celui ce imi stie, mi-a stiut si imi va sti in totdeauna gandurile, fie ele ascunse in negura timpului, in ceata diminetii sau in ape oarbe... Ciudat.

Am tresarit speriata.Un gan subru imi venise in minte acum, si nu puteam sa-l resping.
Am icnit de durere, amintindu-mi de el. Nu mai facusem asta de 50 de ani, si chiar acum trebuia sa-m amintesc de el. De ce? De ce pacatuiam atat de rau, si trebuia sa ard in flacariile iadului.
Am zambit de placere, apoi parul mi s-a facut de gaina.
Kasumi ma privi disperata, si facu un pas in spate, crezand ca ma poseda vreun spirit malefic.
Intradevar, acesta era un chin pentru mine sa-mi amintesc de Todor.
Todor Jivkov, Todor Jivkov, Todor Jivkov, aceste cuvinte imi bantuiau acum gandurile, incontinuu, si nu stiam cum sa-l fac sa se opreasca. Ma innebunea !
Am privit-o inghitind in sec pe Kasumi, apoi m-am trantit pe un scaun mic, tinandu-ma de burta, resimtind aceea durere pe care o simteam din pricina lui .. Todor.
'' Cred ce stiu despre cine e vorba, Kasumi ?''
'' Katerina, spune tot .''
'' E ..prea mult''