Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Hambarul bufnitelor

« Previous 1 2 3 Next »

/ Secrets - All we need

OOC: Doar eu si Heather

In sfarsit sosise si ziua de sambata! Soarele nici nu rasarise bin peste domeniu, roua scalda iarba, iar temperatura scazuta de dimineata te facea sa crezi ca e vara. O singura silueta traversa spre turn, cu un sul de pergament intr-o mana si cu sandalele in cealalta, caci acestei persoane ii placea sa mearga desculta prin roua.
Ema urca adormita scara spre Hambar, flexandu-si mainile si gatul. Nu prea mai dormise bine in ultimele nopti. Statuse sa citeasca sau pur si simplu se uitase pe pereti. Era fericita ca avea pupilele dilatate, caci intunericul nu mai era atat de intunecat. Se intreba in treacat daca observase cineva. Era multumita ca inca nu arata ca o persoana nedormita. Se incalta inainte sa impinga usa.
Mai toate bufnitele se pregateau de culcare cand intra. Artemait nu se vedea, asa ca Ema urca mai sus. Usa de la intrare se auzi iar.

Heather se trezise in dimineata aceasta destul de devreme tinand cont de noaptea petrecuta in biblioteca.Nu arata deloc obosita.Acum ca sosise si ziua de sambata se decise sa trimita o scrisoare.
Urca vioaie in Hambarul bufnitelor topaind pe scari ceea ce a ajutat-o sa ajunga si mai repede intr-acolo.Usa s-a deschis incet cu un usor scartait,ceea ce a dezvaluit faptul ca in incapere mai era o fata.
Dupa cateva secunde de tacere Heather si-a dat seama ca acea fata era Ema.S-a apropiat de ea alegand o bufnita din hambar.
Nu dupa mult timp fata isi alesese bufnita si-i lega un bilet de piciorus.O vazu cum isi ia zborul spre asfintit.Dupa ce bufnita se facu nevazuta Heather scoase o poza din buzunar in care erau doua fete si parintii lor.
O fata era mai mare,iar una mai mica.

Ema o depista pe Artemait si o mai lasa sa doarma. Se grabi sa coboare scarile.
" - 'Neata, Heather!" zambi ea. " Ziua de posta?"
Nu avusese timp sa primeasca un raspuns, caci Art ii sari pe umar.
" - Te-ai trezit, somnoroaso!" chicoti Ema. " Am nevoie sa vezi unde e Dawn."
Fata ii lega pergamentul de picior, in timp ce bufnita casca si isi scutura capul. Apoi ii dadu drumul pe fereastra.
Ema se aseza pe pervaz.
" - Dor de casa?" intreba ea, uitandu-se cum Heather priveste o poza.

-Nu stiu ce sa zic,eu am fost adoptata.Nu-mi cunosc parintii reali,insa,am doar o mama dintre cei 2 parinti vitregi si sincer mai bine as trai singura,a spus Heather putin suparata...
-Ce bufnita draguta!a mai adaugat ea dupa cateva ca sa nu i se observe tristetea.
Afara era o zi destul de frumoasa,sau cel putin asa se anunta de dimineata.Soarele scalda pamantul desprinzandusi razele sale aurite.
Heather schita un zambet si pentru prima oara se uita cu adevarat in ochii Emei.
-Hey,avem ochii exact la fel!a remarcat ea

Ema isi puse mainile in jurul ei.
" - Imi pare rau."
Asculta cu atentie cuvintele lui Heather si simti nevoia sa caute o oglinda. Dar se dovedi inutil, caci Ema isi recunoscu verdele irisului si formatul in ochii Soimencei. Clipi des.
" - Ca sa vezi ce coincidente!" chicoti ea.
Artemait intra mandra pe fereastra, asezandu-se pe bratul ridicat al stapanei sale. Ema despacheta pergamentul pe care tocmai ea il trimisese.

Quote:Draga Dawn, astept o veste ca sa stiu cand ajungi. Nu vreau sa ne ratam tocmai pe domeniu. Ema

Dedesupt, era mazgalit un Pana citesti tu mesajul, eu deja voi fi la treptele spre Hambar. Dawn cu scrisul lunguiet si caligrafic al surorii mai mari.
Si intr-adevar, usa scartai iar.

OOC: Ma conectez imediat ca sa postez

Charlie aproape ca racai usa pana am deschis-o. Uitasem cat de mult ma deranja sunetul. In toti acesti ani de cand terminasem, nu unsese nimeni balamalele?
Am urcat in graba, chiar in urma catelului. Nici nu am avut timp sa salut, caci sora mea deja il gadila pe Charlie pe burta.
" - Ce faci, frumosule? Cine e baiat cuminte?" ingana ea.
" - Frumoasa primire, Ema!" am ras eu. "Preferi sa ma ignori in favoarea cainelui meu!"
Am zambit bland si am privit prin jur. Am tresarit usor cand am descoperit ca nu eram singure.
" - Buna!" i-am zambit fetei, grabindu-ma sa-i intind mana prieteneste. " Eu sunt Dawn Snow"
Am clipit des cand am observat cat de ciudati erau ochii ei pentru mine. Pentru o clipa, am crezut ca m-am orientat gresit si am dat mana cu Ema.

-Hey,buna!a spus Heather cu un zambet
S-a aplecat si ea ca sa mangaie catelusul.Avea blanita foarte pufoasa si parea destul de micut,dar asta il facea si mai dragut.Era un Border Collie de rasa.
Heather s-a uitat putin la Dawn si a comparat-o cu Ema.Nu erau tocmai foarte asemanatoare,dar se vedea clar ca sunt surori.
Dupa cateva secunde Heather s-a uitat la ea,apoi la Ema si a remarcat ca ele doua semanau mai tare.
-Hey,tu iti cunosti parinti!Heather scoase poza din buzunar si spuse din nou:
-Ti se par cunoascuti?spuse ea cu o farama de speranta in glas

Am luat delicat poza dintre degetele fetei si am analizat-o. Ema se uita peste umarul meu.
" - Mama avea o bluza identica cand eram eu mica" chicoti ea, amuzata parca de o faza pe care o ratasem.
Charlie sari pe piciorul meu si l-am impins cu o mana.
" - Stai asa... Multumesc" i-am zambit fetei in timp ce-i inmanam poza, cautand in rucsacul din spate.
Am scos ceva ce semana cu un carnet de elev. Era un mini-album in care tineam doar cateva poze. Prima era cea cu pictura de la intrarea in casa. Urmau cea cu mine si Ema, inainte de prima mea zi la Hogwarts, cea cu parintii mei cand inca eram singurul copil si cea cu parintii mei inainte de sarcina. Am pus-o langa celalta, observand ca sunt idetice. M-am uitat mirata spre prietena Emei.
" - De unde o ai si cati ani ai?"

-Am 13 ani si nu stiu de unde o am.Cand eram foarte mica m-am pierdut si nu m-am mai putut intoarce.Din pacate am ajuns la orfelinat.De cand am ajuns aclo nu-mi mai amintesc nimic in afara de faptul ca tineam poza asta in mana,a zis Heather timida...
-Deci sunt parintii vostri,a spus fata putin speriata insa cat de cat fericita...Exista vreo sansa ca parintii vostri sa aiva o fiica pierduta?
Heather uitat putin pe geam si bufnita sa se intoarse dand din piciorus,semn ca a trimis mesajul.A luat-o delicat si incet a pus-o la locul ei.
Fata era nerabdatoare sa afle raspunsul.

Dawn facea calcule. Se putea vedea pe fata ei.
" - Ema, mai tii minte cand erai tu foarte mica... A fost noaptea aceea in care mama a plans mult"
" - Cati ani aveam, Dawn?" intreba Soimeanca.
" - Aproape trei"
Dawn a vrut sa mai continue, dar Ema i-a intrerupt vorba.
" - Ai facut psihologie inaintea mea. Stii ca toate amintirile pana la 3-4 ani intra in subconstient!" izbucni ironic fata, dar continua mai calm." Nu"
" - Eu aveam sase ani atunci. Cand... Ah, totul se leaga!"
Emei nu-i placea ca Dawn nu dadea explicatii. Isi tot rasfoia micutul album. Ii arata poza de la intrare, cea cu pictura cu trei ingeri.
" - Nu te-ai intrebat niciodata de ce sunt trei?" zambi Dawn. " Si cum erai trecuta in catalog in scoala Incuiata? v Snow P. Ema Grace. Asa cum sunt eu pe carnetul de conducere!"
Scoase ceva asemanator unui card, iar Ema citi clar "v Snow P. Dawn Allison". Dar de ce 'v'?
Dawn o imbratisa pe Heather, soptindu-i numele. Iar asta era ciudat, pentru ca nici Ema si nici Heather nu-i pomenisera numele.
" - Heather! Esti sora noastra mai mica!" izbucni Dawn