Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Secretul Ariadnei

• Facu ochii mari, indreptandu-si privirile spre Sal; acesta o privi linistit, iar tanara se ridica cu miscari atente. Nu stia daca ar fi incercat sa o ia la fuga, sau pe jos era prea rece ca sa mai ramana intinsa acolo. Sau poate parea vulnerabila in fata lor si nu voia asta - zeci de variante incepura sa i se invarta tinerei prin minte.
  
  "-Nu e adevarat" sopti Kayla, cu vocea ragusita. Parea extenuata, lucru ce ii sporea increderea in afirmatia tanarului. Daca intradevar era un om-lup, puteau avea probleme mari. Se ridica la randul sau, apropiindu-se de Salathiel. Kayla ii privi pe amandoi cu oarecare teama, dupa care ofta zgomotos.
  
  "-E in regula, poti sa spui adevarul" murmura Bell, cu un glas bland si jos; stia ca risca sa fie luata de fraiera - cum i se mai intamplase de atat de multe alte ori. Oamenii buni erau mereu prostiti, dar asta nu o facuse niciodata sa se comporte altfel. Nu putea sa fie scorpia rece si rea, careia sa nu-i pese de nimic si sa nu dea doi bani pe nimeni.
  
  "-Nu a fost vina mea..am fost muscata de un varcolac cu cativa ani in urma" incepu Kayla, dar un alt urlet ii intrerupse micul discurs. Bell si Sal se uitara unul la altul, iar tanara ofta.
  

Salathiel incerca sa nu se piarda cu fire si mai ales sa nu faca vreo vraja necontrolata. Ar fi dat semne de slabiciune in fata Bellei si nici nu i-ar fi convenit ca lucrurile sa ii scape si mai mult decat atat de sub control.
Tinand bagheta strans in mana continua sa o priveasca rece pe fata.

"In ce an suntem? Si din ce an spui ca esti un varcolac? Stii, potiunea aceea pentru varcolaci chiar ajuta mult. Te face sa nu simti dureri chiar atat de mari ca atunci cand nu o folosesti. Te face, de exemplu, sa fii in stare sa mergi chiar si sa te comporti aproape normal pana in momentul transormarii. Dar tu nu poti face asta, nu? Si suferi foarte tare. Pentru ca nu ai luat niciodata potiunea." incheie baiatul, aproape nervos.

Kayla il privi, dar nu spuse nimic, iar baiatul se apropie de ea aproape tremurand. Intoarse capul spre Bell, asteptand o idee.

"Nu e aici. Nu e ea. E altceva, dar nu vreau sa risc incercand s-o omor."

• Isi ridica bagheta in urmatoarele clipe, murmurand Imperio!. I se paru singura solutie acceptabila; asa nu trebuiau sa o chinuie, legand-o cu funii ca sa o tina aproape in caz ca incerca sa fuga si nici sa-i asculte minciunile cand aveau sa o intrebe diverse lucruri. Folosise de atat de multe ori farmecul ala incat nici nu il mai considera atat de jalnic.
  
  "-Poftim" murmura ea, indiferenta. "Nu e nevoie de alte urlete, putem afla totul mai usor de la ea in stilul asta" continua Bell, cu o urma de zambet in glas. Daca ar fi fost dupa ea, ar fi incercat sa elimine tot ce era rau.
  
  Realizase cat de gresit gandea si cat de mult pierdea; se sacrifica mereu pentru cei din jur, chiar daca in majoritatea timpului tot ea iesea in defavoare. Nu era asa cu toata lumea, bineinteles; unde ar fi ajuns? Si totusi, avea cateva persoane pentru care ar fi fost in stare sa faca orice.
  

Nici bine nu apuca Bell sa isi termine vraja ca fata incepu incet-incet sa se transforme sub ochii lor, facandu-l pe Sal sa ofteze adanc, intorcandu-se cu tot corpul spre Bell, desi lasa mana cu bagheta inca intinsa spre fata.

"Spune-mi, ai mai incercat vreodata sa blestemi in felul acesta un varcolac? Pentru ca eu as ghici ca nu."

Nu avea rost sa spuna mai departe, pentru ca nici el nu avea incredere totala in judecata lui, dar i se parea ca Kayla era folosita sau era chiar creata de acel labirint stupid in care se aflau. Sirul gandurilor ii fu intrerupt de un urlet diferit de cele de pana acum. Trebuia sa actioneze, pana Bell nu pierdea controlul asupra fetei. Observa tacut cum el era intre varcolac si Bell si isi facu o nota mentala cu multumirile datorate lui Bell pentru suportul acordat de la o distanta neprimejdioasa.

• "-Dar e imposibil" sopti ea, facand ochii mari; nu scria nicaieri ca daca aplicai Imperio! asupra unui om-lup nu avea sa functioneze. Spera doar ca Salathiel sa se insele, pentru ca altfel erau cam pierduti.
  
  Urletul ii strapunse timpanele cu o violenta acerba, facand-o sa inchida ochii si sa stranga si mai tare degetele in jurul baghetei. Fata se transforma in urmatoarele clipe complet, aparand in fata lor ca un varcolac de talie medie, cu blana zbarlita de o culoare cenusie. Nu mai vazuse niciodata o femeie varcolac - era ceva complet nou pentru ea. Si totusi, nu erau diferente chiar atat de considerabile. Poate doar statura ceva mai mica.
  
  In timpul in care o analiza continua sa tina bagheta intinsa, avand control asupra farmecului; se ruga doar sa functioneze. Ii porunci sa se indeparteze de ei si spre surprinderea ei, Kayla facu cativa pasi in spate. Fosta cercetasa ofta aproape usurata, cu un mic zambet pe chip. Macar atat - dupa ce ca erau blocati intr-un labirint stupid.
  
  O lumina palida inconjura insa curand intreaga portiune unde se aflau; isi ridica privirile si observa luna, ca o imensitate de argint pe fundalul pictat cu cerneala al vazduhului. Farmecul ceda, iar varcolacul marai aparent incomodat. Mai aflase ceva nou - blestemul de neiertat nu functiona asupra oamenilor-lup. Super, asta e de retinut! isi spuse ea in gand. Mai erau probabil doar cateva clipe pana cand Kayla avea sa se napusteasca asupra lor.
  

"Bells, felicitari pentru vraja." mai apuca sa strige Sal ironic inainte ca varcolacul sa se napusteasca asupra lui, trantindu-l la pamant si aruncandu-l apoi de un perete. Baiatul era aproape bucuros ca nu il muscase, dar bucuria ii trecu odata cu sangele care incepu sa ii curga pe fata din rana de la cap. Se ridica cu chiu cu vai inainte sa se fereasca la secunda de un nou atac, de data aceasta cu coltii.

"Deprimo!" il tranti el pe varcolac la pamant, apoi se indeparta putin, gafaind si cautandu-si din priviri bagheta.

O zari undeva pe aproape de Bell, dar nu avu timp sa se duca dupa ea pentru ca ghearele varcolacului i se infipsera in antebratul stang, facand sa sara cat colo picaturi rosii de sange. In aceeasi clipa Salathiel il arunca cu inca o vraja direct intr-un zid, tinandu-l pentru cateva clipe rastignit de el inainte de a-l lasa sa alunece incet jos. In cateva secunde insa varcolacul era iarasi in picioare.

• Simti cum adrenalina ii pulseaza aproape dureros prin vene, in timp ce inima batea cu repeziciune; respiratiile ii erau sacadate, in timp ce privea silueta varcolacului. Isi ridica bagheta inainte ca acesta sa se napusteasca asupra lui Salathiel, dar fu deja prea tarziu. Observa picaturile de sange imprastiate si facu ochii mari; se indeparta insa de langa zidul unde statea si ajunse chiar langa cei doi. Era cazul sa faca si ea ceva.
  
  "-Immobulus!" sopti fata, sperand sa functioneze. Varcolacul ramasese pret de cateva clipe nemiscat, dar in urmatoarele minute se dezmetici si se intoarse spre tanara. "Incarcerous!" striga Bells, terifiata; era doar la cativa metri de ea. Niste franghii aparura insa din senin, inconjurand silueta chinuita.
  
  O lua la fuga, ocolindu-l si ajunse la locul unde Sal zacea prabusit langa zid; ii privi ranile, dar se intoarse spre Varcolac si vazu ca funiile nu aveau sa dureze mult. Il prinse de mana si Disparura intr-un vartej de culori.
  
  "-Vei fi bine" sopti ea, cand Aparura intr-un loc la fel de straniu; ofta cand realiza ca nu era decat o alta parte a labirintului - nu ii lasa sa plece de acolo. Isi scoase insa bagheta din buzunar si incepu sa rosteasca incantatiile unor vraji vindecatoare. "Vulnera Sanentur!" continua Bell, cu o voce mica. Simtea cum lacrimile ii curg pe obrajii palizi, iar mainile patate de sange ii ingheta cu fiecare clipa care trece. Reusi sa-i inchida toate ranile, dar muscatura de varcolac ramase la fel; rupse o bucata din camasa albastra, subtire, pe care o avea pe sub roba si o lega strans in jurul ei. Trebuia sa plece de acolo, sa-l duca in Aripa Spitalului si sa-i administreze o serie de Potiuni. Dar labirintul acela parea a fi blestemat.
  

Ochii li Sal erau aproape negri de furie, dar numai muschii incordati tradau asta si din fericire pentru el Bell era preocupata mai mult derani decat de starea psihica a vrajitorului. Ezitase sa omare varcolacul acela patetic, ezitase nu pentru ca i-ar fi fost greu sa o faca ci pentru ca o vazuse in forma umana. Ucisese inainte multe Devoratoare ce intreceau in frumusete pana si unele top-modele, dar nu ii paruse rau pentru ca stia ce suflet si minte intunecata aveau. Ucisese si multi varcolaci, dar niciodata nu-i vazuse inainte in forma lor umana. Nu era corect sa ii ucida atunci cand mintea lor nu era a lor, atunci cand nu puteau nici macar simti groaza pe care un om o simte in fata mortii. El, care nu avea nicio problema cu moartea, acum o evita.
Se ridica incet, multumindu-i din priviri Bellei, in timp ce fixa cu privirea o silueta ce se profila in lumina difuza si ai carei ochi aparent o fixau pe vrajitoarea de langa el.
"Bell, am impresia ca ai un fan pe aici." rosti Sal, incercand sa zambeasca in pofida durerii pe care i-o pricinuia rana.

• Aparent incurcata, se intoarse si incerca sa distinga ceva prin intunericul dens din jurul sau; silueta se apropia cu pasi inceti de ei si ajunse curand la doar cativa metri. Tanara se ridica de langa Salathiel si ramase muta de surprindere; tocmai el, acolo? Labirintul acela ii juca feste. De ce sa apara tocmai persoana pe care o ura cel mai mult?
  
  "-Ian" sopti ea, cu un glas scazut.
  
  Ochii de un albastru intens stralucira la lumina uscata a propriei bagheta, iar tanarul aproba incet din cap.
  
  "-Nu te-ai schimbat deloc, Bells" remarca acesta, cu o voce admirativa. "Esti la fel ca ultima data cand ne-am intalnit" continua el, inclinandu-si usor capul spre umar.
  

Desi labirintul acela si tot ce se intamplase pana atunci ii largise foarte mult lui Sal definitia data cuvantului 'surpriza', faptul ca necunoscutul ce tocmai se ivise si Bell se cunosteau il arunca intr-o uimire muta. Daca nu l-ar fi durut atat de tare faptul ca incerca sa se ridice in picioare ar fi putut foarte usor sa creada ca era un vis. Se duse incet langa Bell, cercetandu-l pe cel din fata ei cu minutiozitate.

"Bells, mai are rost sa intreb ceva?" intreba el ridicand sprancenele.

Expresia vrajitoarei era destul de clara. Nici ea nu avea habar ce poate sa caute acea persoana pe care aparent o cunostea in labirintul acela ciudat.