Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Semne Rosii...

'Scuze, nu stiu ce m-a apucat.. Tu ce vezi?'
Astropufa ii zambi si se mai uita inca o data la oglinda pentru a-i raspunde:
"Eu imi vad.."
Dar nu mai apuca sa spuna nimic. Se blocase. Nu mai era aceeasi imagine, acea imagine fericita. Era.. era un chip scheletic, manjit de sange, iar jos, acolo, stralucea ceva..
"D..D..Darkason, vad, vad, mult sange si un chip scheletic"
Se forta si isi lua privirea de la oglinda, privindu-l speriata pe Viperin. Dar poate ca Oglinda nu arata mereu cea mai arzatoare dorinta, poate, poate arata prezentul..viitorul..sau pacaleli, dar Astropufei nu-i venea sa creada
"Darkason, Sangele..Semne Rosii.. Si cred, cred ca sangele acela este un portal catre ceea ce ... am vazut eu.."

Darkason nu intelegea spusele Adnanei, nu intelegea ce se intampla si ce era cu acea oglinda. Nu intelegea de ce era acolo in loc sa se plimbe pe langa lac, sa citeasca o carte din Sectorul Interzis sau sa se dueleze cu cineva. Mangaie oglinda cu un deget scheletic. Acum, in sfarsit, amandoi vedeau acelasi lucru: un cadavru intr-o balta de sange.
Casca ochii cand realiza ce se intampla. Imagini, dorinte si sperante se invarteau in capul sau si in imaginea oglinzii, tot ce vroia sa se intample: VISELE SALE.
"Adnana, asta e! Oglinda asta nu arata nici trecutul, nici prezentul, nici viitorul. Arata cele mai arzatoare dorinte si sperante, arata cele mai mari vise... dar, de ce el si Adnana puteau vedea trupul unui om insangerat?..."
Incerca sa-si raspunda la dilema, in timp ce casca aratandu-si fiorosii colti de vampir ce se parea ca existau si in imaginea oglinzii, imfipti in gatul corpului scheletic... De ce?...

Din privirile baiatului si din gestul lui, Adnana intelese ce vedea. Acelasi corp, acelasi sange, aceeasi disperare. Dar de ce il deranja intr-atat? Ea era doar speriata, se putea citi pe fata ei, dar el..la el se putea citi disperarea.
Isi aminti de gandul ei. Sangele..portalul. Nu mai statu pe ganduri, se duse la Darkason, il trase de mana si atinse rapid sangele, inchizand ochii.
Simtea ca totul se invarte in jurul ei, ca nu mai este pe pamant. Dar, isi facu curaj si si-i deschise. Se mai linisti putin cand vazu ca si Darkason este langa ea, asa ca incerca sa desluseasca ceva prin intuneric acela enervant ce se credea stapan.
Incet, incet, incepu sa desluseasca niste pete, petele sangerii si corpul insangerat de pe jos. Da! Avusese dreptate. Sangele era un portal. Dar asta nu era tot.
Dupa ce inainta cativa pasi, mai deslusi inca o silueta in intuneric. Ii privi picioarele, trunchiul, capul..
Si ramase inmarmurita! Chipul, chipul era a lui Darkason, manjit de sange pe fata.
'Oare Darkason, oare va deveni un spintecator?' se gandi fata de-a dreptul ingrozita
Se uita la Viperin. Si pe chipul acestuia se puteau vedea uimirea, spaima, tristetea..
Astropufa nu se mai putea abtine si rabufni dintr-o data:
"Ce naiba se intampla cu noi?! Oglinda asta e blestemata! Sunt sigura ca nu arata adevarul, nu, nu!"
Poate ca nu arata adevarul sau poate ca pur si simplu ea .. nu-l putea suporta..

Darkason simtea pentru prima data care nu traia... ceea ce vedea nu era real, putea fi sigur de asta. Ridica o spranceana oripilat, si isi privi corpul infricosator. Sange... Profesor de Magie Neagra... Familie fericita...DORINTE! Asta era! Oglinda lui Erised prezenta dorintele oricarui om. De aceeea, vampirilor li se arata sangele, de aceea Adnana era fericita cand se uita la ea, si de aceea nu era tocmai bine sa te uiti la ea: Deveneai dependent si traiai din vise.
Acum cum ar fi putut cei doi vampiri sa iasa dintr-un Univers al Sperantelor...?
"Adnana, am gasit! Aceasta Oglinda ne arata Dorintele si Visele. Daca noi ne-am imagina ca uram sa fim vampiri... oare ea ne-ar mai arata sange?", intreba el cu un zambet strengaresc.

Auzind intrebarea Viperinului, fata se puse putin pe ganduri. Nu stia daca sa-i dea dreptate sau nu. Oare chiar era atat de usor sa dezlegi misterul acesta? Dar nu avea nimic de pierdut daca afirma sau nega, asa ca dadu usor din cap si incerca sa-si stearga din minte sangele, coltii, vampirii.. tot. Dar ii era imposibil. Putea sa stearga memoria unei persoane doar cu o privire intensa, dar la ea, nu putea. Se chinuia, dar nu, nu putea, iar petele de sange deveneau din ce in ce mai mari si o culoare mai profunda.
"Da!! Asta e, Darkason!"
Baiatul se uita buimac la ea. Fata chicoti, apoi ii raspunse:
"Noi, vampirii, putem sterge memoria celorlalti cu o simpla privire, dar trebuie sa ne concetram putin. Acum, sa incercam s-o facem si intre noi. Nu stiu daca ne va iesi, dar daca e singura cale prin care sa iesim.. ei bine.. merita. Dar ai grija! Cand vorbesti, sa precizezi doar o ora, nu tot restul vietii. Oook.. deci, esti de acord sau nu?"

Daca mintea lui Darkason ar fi fost o tabla alba, aceasta ar fi plina de semne de intrebare multicolore... CEEE? SI ACUM IMI ZICI?! gandi el. Daca ar fi stiut ca poate sterge memoria cu o singura privire, i-ar fi fost mult mai usor sa... efectiv sa traiasca! Nu i-a placut niciodata farmecul Obilivate, si risca sa stearga toata memoria unui om daca il incerca.
Dupa ce isi fixa in minte ce spuse Adnana, incepu sa se uie din nou la oglinda bizara...
"Deci, ne vom sterge memoria, ca sa uitam unde suntem, si sa uitam ce facem? Si astfel crezi, ca vom iesi din aceasta dorinta?"

"Da, Darkason, da, asa cred. Totusi, incercarea moarte n-are, nu?"
Ii era si putin frica. Nu mai incercase asa ceva nici macar pe alti oameni, daramite pe ea. Dar trebuiau sa iasa din acel cosmar pentru ca, pur si simplu, nu-l mai putea suporta.
Se indrepta catre oglinda din spatele lor, o atinse cu degetul mainii drepte si se privi fix in ochi
"Vei uri sangele, vei uri faptul ca esti vampir, este un copil normal, urasti sangele, dar doar pentru o ora"
Urmara cateva clipe de ameteala. Se simtea ca intr-un portal, cum cineva o tragea cun un bat de buric. Inchise ochii, nemai amintindu-si de sange sau altceva. Stia doar ca trebuia sa si-i tina inchisi. Intr-un final, simtea ca acum statea pe ceva tare. Deschise ochii si se trezi singura, intr-o camera de care nu-si mai amintea. Nici macar Oglinda nu mai era si nici Darkason. Spera ca baiatul sa apara, insa nu stia de unde. Nu mai stia unde fusese sau unde era acum Viperinul. Uitase tot. Insa stia ca trebuia sa vina.

Darkason era putin confuz, dar, cu toate astea, isi atinti ochii asupra Adnanei incercand sa sopteasca "Aaaa... da, tu vei uri sangele... sa fi vampir... timp de o ora". Nimic nu se intampla, cu toate astea el putea simti ca ameteste. Trebuie sa fac asta inainte sa urasc sa fiu vampir, altfel Adnana va ramane acolo pentru totdeauna.
Isi lua inima in dinti, si repeta vraja, mult mai sigur pe sine, privind intens irisii Adnanei strigand de data asta:"Vei uri sangele si sa fi vampir! Vei fi vrut sa nu te fi nascut vampir, ci un copil normal, toate astea timp de 60 de minute!". Atunci, ameti si mai tare. Chipul Adnanei se rotea intr-un cerc cu o viteza inimaginabila, si ultima imagine pe care o vazu era o fata blonda, confuza si ametita. Fu tras inspre ceva... ca intr-un Pensiv. Dupa cateva momente, se trezi o podea din piatra, intins langa Adnana cu creierul facut terci. Nu mai intelegea nimic.
"Ce s-a intamplat?" intreba el spargand tacerea apasatoare.

O durea ingrozitor de tare capul si spatele. Cazusera pe o podea rece si dura din piatra. Se trezi din starea aceia ciudata de abia cand auzi vocea unui baiat:
"Ce s-a intamplat?"
Se ridica in capul oaselor, isi dadu parul la o parte din ochi si recunoscu vocea . Era a lui Darkason, Viperinul ce fusese cu ea.
"Nu stiu.. tot ceea ce-mi amintesc sunt doar ochii si vocea ta si ' o ora.. '"
Se aseza din nou pe podeaua aceea din marmura. Simtea ca ameteste din ce in ce mai tare si ca ii vine sa verse. Dupa ce se mai linisti putin, se adresa baiatului:
"Presupun ca va trebui sa asteptam o ora.. "
Incet, incet, timpul se scurgea si cei doi reveneau la realitate, caci Vraja vampirilor se scurgea cu fiecare minut din ei..

Ultima ora i se scurgea prin fata ochilor lin... Omuletul din capul sau ii povestea parca ce se intamplase. Dupa trei sferturi de ora Darkason avu o strafulgerare in minte... un sentiment neplacut.
"Nu cred ca e bine sa mai stam aici..." spuse el instinctiv.
Cu cat isi amintea mai mult ceea ce facuse, cu atat simtea mai mult ca trebuiau sa fuga. Cu siguranta, avea sa afle si motivul in curand. Recunoscuse de mult Oglinda lui Erised, si se simtea ca intr-un deja-vú. Se uita la Adnana cu o pereche de ochi mari, si ea la fel. Mai trecusera 10 minute, si pe Darkason il treceau toate apele... trebuia sa fuga, indiferent de ce...