Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ Sentimente pe hartie

Shery,poezia nu e naspeta
E foarte draguta

Shery
Poezia e superba
Pur si simplu imi trezeste multe amintiri
O ador

Aaa....din moment ce sunt mai mica decat tine, si deci mai inculta privind romana...nu pot critica nimic.
Imi place, este frumoasa. Daca as putea sa "incerc" sa inteleg poezia, la cat stiu eu...Are o oarecare carecteristica de dragoste. Daca nu, toata poezia are o oarecare caracteristica de dragoste. Fata plange pentru ca persoana iubita nu o baga in seama...si se urateste in ochii ei. Oricum, ignora-ma. Sunt prea nestiutoare.
Imi place,sa mai faci!

e foarte frumoasa Shery
cum indraznesti sa zici ca e najpa???
mai vrem si altele

Imi place foarte mult...Si le-am citit si pe primele
Chiar te pricepi

P.S. : Imi dai si mie o carte gratis, nu?? Sau macar cu 50% reducere

Nu exista durere mai mare decat nepasarea.
As putea sa fiu lovita,fiindca n-as simti
As putea sa fiu insultata,nu m-ar interesa
Numai sa nu fiu lasata,sa plang in intuneric.

Mai bine o rima alba,decat una cu pereche
Mai bine o papadie,decat o floare rara
As vrea sa ma usuc,si-apoi sa zbor ca puful
Sa zbor departe,ca nimeni sa nu ma vada

Sa nu stie ca am ochii cristalizati
Sa nu aiba habar..ca asta doare cel mai tare
Te inteapa,lacrimile te ard si te chinuie incet
Si totusi nu vor sa se prelinga,ca sa scapi

Multi mi-au zis ca puterea este totul
Caracterul iti face viata asa cum vrei
Si totusi...mai mereu sufletul conduce
Asta fiindca nu toata lumea este asa rece

Nici tu,nici eu...nu suntem facuti din gheata
Numai norii stiu cum e sa strgi in vazduh
Sa strigi fiindca ai nevoie sa fi ascultat
Iar ceilalti sa fuga orbiti de veninul fricii

Si sa fi suflat de vant incolo
Ca sa ceri ajutorul si sfatul altcuiva
Si la fel sa se intample,orice ai face
Pana ai sa dispari departe...in taina ta

Nu sunt un copil ideal,dar nici unul retras
Macar stiu cand trebuie sa plangi,si cand sa razi
Stiu ce e tristetea si fericirea la fel
Stiu sa ascult pe cineva,si apoi sa fiu ascultat

Stiu ca omul este ca si un fluture
Se naste,creste si traieste tot mai bine
Iar cand e in taisul aprig al mortii
Isi da seama ca a trait prea putin,si ii pare rau
Clepsidra i s-a oprit...a trait numai o zi



Asta e o rima alba...si am simtit ca e momentul sa o postez,fiindca azi am avut o zi de cosmar,si fiindca mi-am aratat tristetea pe fata.Prima zi de la moartea Gridei...cand plang. [eu nu plang aproape niciodata ]

e sooper poezia
chiar ma intrebam de ce nu are rima peste tot dar chiar si asa,este foarte frumoasa
imi plac ultimele 2 strofe la nebunie

OFF:stiu cum te simti in legatura cu Ingrid(Ingrid nu?)
eu asm avut o verisoara care a murit acum mai bine de un an, in februarie si imi amintesc ca intro noapte, in vacanta de vara nu am putut sa dorm, am stat pana la ora 3 noaptea si am plans
de atunci incerc sa le arat parintilor mei si tuturor celor pe care ii iubesc cat de mult ii iubesc pentru ca am realizat-asa cum spune si ultima strofa din poezie- ca nu stiu cand o sa mai am ocazia si ca nu trebuie sa aman nimic

Nu e numai Ingrid...am avut o zi de cosmar.Azi mi-am amintit de doi dintre cei mai buni prieteni ai mei care au murit.Totul din preajma mea moare Azi am vazut un catel in ploaia,si l-am luat acasa.Era bolnav si cred ca avea labuta rupta.I-am dat lapte si ma pregateam sa-l uc la veterinar.Cand m-am dus sa ma schimb fiindca era uda leoarca,l-am lasat in sufragerie...m-am intors si l-am gasit mort.E ceva groaznic! Ai am plans toata ziua.Ceva imi spune ca a murit din vina mea,dar nu stiu de ce.E ceva de nedescris...chiar vroiam sa-l pastrez fiindca imi placea foarte mult.A fost un soc cand l-am vazut stand nemiscat.Am crezut ca dormea,dar nu era asa.Nu stiu cum sa zic...dar ma simt foarte rau.Azi mi-au venit toata amintirile in minte...a fost o zi groaznica.Si mi-am dat seama ca viata fiecaruia este ca o rima alba...nu are pereche si nici solutie.E greu sa o intelegi si e greu sa o duci mai departe,fiindca iti dai seama ca nu are capat si habar n-ai cum ai sa o inchei.... Ma bucur ca iti place

Shery, nu cred ca acel catelus a murit din vina ta. Nu ai facut nimic, probabil era prea mic si a racit din cauza ploii. Nu trebuie sa te invinovatesti pentru tot ce se intampla rau in jurul tau, desi te inteleg si cunosc sentimentul ala, ca lumea ta cat de cat perfecta se prabuseste. Ca si cum ai fi fost protejata de o cupola de sticla ce se sparge in mii de cioburi care dor.
Vei vedea ca o data cu trecerea timpului, ranile se vor inchide cat de cat. E greu, dar viata merge mai departe, desi e greu de crezut. Amintirile iti vor ramane mereu in minte, si asta conteaza foarte mult.

si poezia e superba sper sa mai scrii

Shery, te inteleg cum te simti...
Anul trecut mi-a murit un unchi, si am crezut ca toata lumea mea se prabuseste...
L-am iubit foarte mult si ma apropiasem de el in ultima perioada mai mult ca niciodata...A fost ceva neasteptat...Totul s-a intamplat foarte repede...Dar loviturile alea scurte lasa cicatricele cele mai mari, cele mai adanci, cele mai patrunzatoare. Pentru ca pe dinafara nu realizezi pe moment ce se intampla, insa sufletul tau deja pierde o parte din el...
Ma rog...ideea este ca stiu ca este foarte greu sa vorbesti depsre asta si mai ales sa-ti amintesti...La un moment dat ajungi sa crezi ca acea persoana e doar plecata undeva, si o astepti sa apara pe usa in orice secunda...Dar dezamagirea vine o data cu asteptarea...caci acea persoana nu va mai aparea niciodata...
Insa, stiu un lucru, Shery, acel catel nu a murit din cauza ta... Ai facut un lucru minunat si nevinovat atunci cand ai ocrotit animalul si i-ai oferit un adapost...Daca nu il luai tu oricum ar fi murit...Dar ar fi murit singur, in ploaie, in frig, infometat...Asa ai facut o fapta buna, iar catelul nu a murit parasit...Gandeste-te la asta...
Si tine minte ca si Ingrid si ceilalti doi prieteni vor fi alaturi de tine. Eu am invatat asta cu timpul si senzatia ca unchiul meu vegheaza de sus asupra mea m-a facut sa continui, m0a fcaut sa lupt cu viata si sa trec piedicile intalnite...
Asa ca, Shery, ai facut o fapta de admirat azi si ar trebui sa te simti mandra de tine, sau cel putin ar trebui sa-ti mai aline golul din sufletul tau...