Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon
« Previous 1 2 3 4 Next »
/ Sfidand timpul

**Rosalie Vivienne Alden** · 09 Aug 2011, 01:09

Facuse un semn cu mana aratandu-i prin asta ca nu mai merita sa vorbeasca despre ceea ce a fost. Trebuia sa treaca peste si daca va mai vorbi mult despre ceea ce a fost nu ar fi reusit prea curand sa faca asta. Daduse dezaprobator din cap fiind suparata pe ea insasi caci adusese doar gandul despre ceea ce a fost acum mult timp. Se uitase catre Scarlett si se intrebase ce ar putea sa ii spuna. Era ciudata aceasta situatie fiindca ele mereu aveau cate ceva sa isi spuna. Se incruntase din nou alungand de aceasta data orice alt gand care ar putea sa o intrerupa din discutiile cu Scarlett. I-a fost dor de ea si aveau din nou ocazia dupa atat de mult timp sa isi vorbeasca. Se uitase catre ea si intrebase entuziasmata:
"Tu ce ai mai facut? Spune tot."

**Scarlett Soul** · 22 Aug 2011, 22:42

- Partea proasta e ca de facut nu prea am facut nimic, mai mult m-am gandit si am gandit degeaba. Stii, in dragoste daca incepi sa gandesti atunci incepe sa ti se faca frica ....
Se stramba si si aminti toate momentele in care nu avusese curaj sa spuna ceea ce simtea doar din teama raspunsului. Gandirea strica mereu totul ...
Si mai era ceva, dar nu indraznea sa ii spuna, nu vroia sa isi aminteasca din nou de plecare. O ranea fiecare parere, se saturase de atatea intrebari : Dar de ce ai plecat, nu iti era bine acolo ?, si ura si mai mult raspunsurile, mai ales ca toate erau seci. Uneori ii venea sa le urle : Incetati, de ce da-ti buzna in viata mea fara sa bateti la usa ? Dar nimeni nu ii auzea tipatul mut. Nimeni ...
Ar fi avut atatea sa le spuna, dar nu scotea nici un cuvant. Pana la urma, de ce ar vorbi cu niste oameni care oricum nu aveau sa o inteleaga ? De ce si-ar raci gura pentru ei ?
Ar fi vrut, da, ar fi vrut sa spuna ca nu ii pasa, dar ... dar ii pasa. Si ... da, ii pasa.
- Atat, viata mea nu e prea complicata, ii spuse Cercetasa.
'E simpla, dar atat de mult o complic !' gandi in schimb.
Nu mai stia ce e cu ea. A nu stia cata oara nu stia ce ii se intampla. Scarlett , parca si numele sugera la ce sa te astepti. Adica Scars ....
Niciodata nu daduse raspunsul acesta, dar pentru ea fusese indeajuns ca sa plece si sincer nu ii parea rau.
'Viata e o calatorie, nu o destinatie !'

**Rosalie Vivienne Alden** · 26 Aug 2011, 21:08

Rosalie se uitase la Scarlett si la cat de bine o cunostea putea sa isi dea seama ca era cu gandurile foarte departe. Stia ca avea cu siguranta niste ganduri ascunse pe care dorea sa le tina doar pentru ea. Acest sentiment o incercase chiar si pe ea de atat de multe ori incat acum nici macar nu mai putea sa gandeasca ceva in legatura cu asta. Uneori era atat de bine sa lasi pe cineva sa se piarda in amintirile sale incat mai bine ai privi cerul decat sa spui orice altceva. "Scarlett .." . Ii rotise numele parca vrand sa ii spuna ceva, dar vorbele ar fi fost chiar in zadar in aceste clipe de liniste totala in care se cufundau. Trase adanc aer in piept parca abtinandu-se sa nu ofteze, apoi isi facuse curaj sa rosteasca si ea macar cateva cuvinte. "Da,nici macar nu ar avea rost sa iti spun ca asa e in timp ce tu stii ca eu asa gandesc ..." Facuse o pauza ramanand blocata. Totul se intamplase atat de brusc incat parca si-ar fi dorit sa prinda trenul vietii..

**Scarlett Soul** · (This post was last modified: 28 Aug 2011, 18:00 by Scarlett Soul.)

O privi. Apoi o privi din nou si nu isi mai putu desprinde ochii din ai ei. Ii paru rau pentru toate momentele in care fusese rautacioasa, ori sadica. Ii paru rau daca ranise vreodata un suflet atat de cald ca al lui Rose.
- Rose ... te-ai simtit vreodata ... Nu, nu lasa !
Se hotari sa nu-i spuna. Se simtea dezgolita, aproape vulnerabila. Foarte vulnerabila.
Isi indrepta privirea in jos. Strada era pavata din bucatele patrate din piatra de o culoare usor rosiatica. Vedea pe ici pe alocuri fisuri de care nimanui nu ii pasa. Si de ce i-ar pasa cuiva ? Nu, nu inca.
Era ridicol, dar putea asemana acele mici crapaturi cu sufletul. Pietrele nu aveau sa o raneasca niciodata, dar cuvintele ... Cuvintele, da ! Numai ea stia cate fisuri minuscule avea sufletul ei. Uneori se temea ca nu o sa mai fie loc si de altele. Nimeni nu-i putea spune cat o sa reziste in spatele zidului ei de sticla. Nimeni.
- Spune-mi, auzi o soapta dulce.
Simtea cum intreaga-i fiinta i se invartea in jurul unui singur cuvant.

' Spune-mi. Spune-mi. Spune-mi. Spune-mi. Spune-mi. Spune-mi. Spune-mi. Spune-mi. Spune-mi. Spune-mi. Spune-mi.
Spune-mi. Spune-mi. Spune-mi. '

-Abandonata ? Te-ai simtit vreodata singura, singura si neinteleasa ?
In acele secunde, care ei i se pareau eterne, mii de imagini trecusera prin mintea lui Scarlett. Isi amintea ca noaptea era evadarea ei . Isi amintea cum in miez de noapte isi afunda urletele in perna, cum privea pe fereastra clipe fara de sfarsit, cum noaptea reusea sa vorbeasca cu sufletul ei. Reusea sa-l linisteasca si sa-i spuna ca maine era o noua zi, ca toate cele intamplate ieri erau povesti de adormit copii, ca tot ce se intamplase ieri, era doar ieri.

**Rosalie Vivienne Alden** · 31 Aug 2011, 10:30

Auzind vorbele Cercetasei se pierduse in propriile ganduri. Mult prea multe .. si toate ii acaparasera in acea clipa mintea. Se simtea inchisa intr-o capcana din care nu mai avea sa iasa prea curand. Ca un leu in cusca .. se infiorase la aceasta comparatie, dar ea stia ca exact asa se simtea. Toate se contraziceau cu sufletul sau, totul era impotriva sentimentelor sale. Abandonata? Singura? Neinteleasa? Mai mereu. Erau niste cuvinte mult prea familiare pentru ea si din pacate trebuia sa recunoasca asta. Nu se putea ascunde toata viata dupa o cortina a timpului, caci acesta nu statea in loc special pentru ea. Ori ramanea in urma, ori trebuia sa se adapteze si sa invete sa fie ea insasi. Cea naturala, nu cea falsa. Se incruntase usor , apoi isi mutase privirea catre vechea sa amica Scarlett .. atat de multe intamplari petrecute impreuna .. Atatea destainuri .. erau ca doua surori.

"Da .. si nu doar o singura data!" Nu mai adaugase nimic, caci acum vorbele erau de prisos. Stia ca ea intelesese totul ce avea in gand, era constienta ca acum nu mai era nimic de spus. Inaintasera cu pasi marunti pe aleea care devenea din ce in ce mai intunecata. Ca un suflet umbrit de nori grei.

**Scarlett Soul** · (This post was last modified: 31 Aug 2011, 21:43 by Scarlett Soul.)

'Stie. Stie si Rose cum e.'
Gandul acesta o usura pe Scarlett. Crezuse intotdeauna ca era singura care se simtea asa si uneori se intreba serios daca nu era bolnava psihic sau ceva, de nu reusea sa fie fericita. Dar acum, acum se simtea mai bine, nu bine, doar mai bine si ei asta ii era de ajuns.
Isi aminti toate momentele in care statea singura intr-un vagon de tren si asta nu pentru ca nu avea prieteni, ci doar din simplul fapt ca simtea ca nimeni nu o intelegea si ca nimeni nici nu se sinchisea sa o faca, da' cred ca asta durea cel mai tare. Ii placea sa priveasca ore in sir pe fereastra trenului, o invata sa aiba rabdare, sa fie mai atenta la tot ce lasa in urma, la fiecare detaliu.
Isi mai aminti si altceva. Ceva ce ar fost mai bine sa uite.
- Do you wanna play a love game ? Do you want love or do you want a game ?
Nu vru sa isi aduca aminte ce raspuns primise. Nu, era mai bine asa.
Isi trecu mana prin par, promitand ca nu avea sa se mai gandeasca la toate astea. Nu cand reusise sa-si reconstruiasca viata si mai ales nu cu inca cineva in preajma ei. O privi pe Rose si simti o ciudata compatimire, fiindca era aproape convinsa ca Adulta avea sa intrebe ce se intamplase cu ea, dar Scarlett nu putea sa-i spuna.
O tacere chinuitoare apasa pe umerii fetelor, dar Scarlett nu indraznea sa rupa zidul de liniste. Nu stia ce sa spuna.
- Asculta tacerea, e placuta uneori. Ascult-o si danseaza pe ritmul ei. Pe aripile ei.

**Rosalie Vivienne Alden** · 31 Aug 2011, 18:35

Nicio vorba nu ar fi fost acum buna pentru consoloare. Scarlett avea dreptate .. uneori trebuiau sa asculte tacerea, linistea aceea de care fiecare are nevoie la un moment dat. Isi mutase privirea in jurul sau incercand sa pretuiasca fiecare obiect, fiecare fiinta care o inconjura, dar nu putea. Astazi nu se simtea deloc in stare sa emane afectiune, ba dimpotriva, era ca un sloi de gheata si ceea ce era cel mai ciudat era faptul ca nu o deranja sa fie asa. Pana acum nu a mai trecut prin astfel de clipe sau probabil ca nu mai stia ea, insa nu avea sa regrete nimic. In tot acest timp doar asta facuse .. prea multe regrete , acum era timpul sa spuna 'Eu nu am regrete!'

Ultimele amintiri pe care si le-a strans aveau sa ii ramana in suflet mult timp , desi stia ca nu era cazul sa viseze in continuare. Cum poti sa poruncesti asa ceva unui suflet etern visator? Cum poti sa ii spui unei pasari sa inceteze sa zboare? .. Alungase aceste ganduri privind-o din nou pe Cercetasa, dar nu spuse nimic .. nu avea niciun rost. Vorbele incepeau sa doara ..

Edit By Raizen

Galeoni
Rosalie Alden - 90

Puncte
Cercetasi - 80

Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon « Previous 1 2 3 4 Next » //  / Sfidand timpul

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon
« Previous 1 2 3 4 Next »
/ Sfidand timpul