Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Whinging

« Previous 1 2

/ Shared destiny, free will

Little Whinging nu mai fusese de foarte mult timp atat de intunecat. Era ca si cum s-ar fi pregatit pentru ce urma. Era liniste, ca de obicei, mult prea multa liniste chiar si pentru acest cartier. Era... era un semn.
Un singur sunet intrerupea seara. Pasii grabiti si apasati rasunau pe strada. Silueta pe care o purtau era mica, aparata de o pelerina lunga si neagra. Se rezema de peretele unei case lipsita de lumina si astepta. Stia ca trebuia sa apara dintr-o clipa in alta. Stia ca trebuie sa vina acolo. Stia ca ce va urma va fi greu si periculos, dar trebuia sa fie pregatita.
Alti pasi se faura auziti, iar fata isi ridica privirea ascunsa de umbra pelerinei.
Facu ochii mari cand observa ca nu era vorba de fosta ei prietena si incerca sa se gandeasca cum sa se faca nevazuta inainte de a fi identificata.

Nu ii venea sa creada in cel loc ajunsese. Tocmai ea,tocmai acolo. Niciodata, dar niciodata nu mai vizitase acel cartier atat de temut de unii. Auzise doar povesti de groaza in ceea ce privea intunecata parte, dar se abtinuse mereu de la comentarii. Acum se afla acolo. Nu doar in vis, ci in pura si crunta realitate. Ii era frica , mai ales pentru ca parea parasit, dar .. se temea sa nu ii apara vreo silueta intunecata in fata. Vazuse pe cineva la capatul aleii si alergase catre respectiva persoana, desi inca o durea piciorul. Voia sa afle despre cine era vorba. Gafaia, iar in clipa in care o ajunsese si-a dat seama cine era. O stranse de brat soptindu-i:
"Linisteste-te, Ema. Sunt Rose!"

Ema se chinui cateva clipe sa zambeasca.
" - Ah, ce bine ca esti tu" raspunse ea sincer.
Se incrunta usor si privi peste umarul Soimencei.
" - Doar tu? Nimeni altcineva?"
Vocea ei trada sentimentul de panica. Spera ca Rose sa fie singura. In felul acesta, nu mai era nevoie de altceva. Sau spera ca macar, daca mai era cineva, sa nu fie vorba de cea pentru care venise aici. Marai usor printre dinti.
" - Imi cer scuze.. Eu..."
Nu avea ce sa spuna. Chiar nimic de spus. Nicio scuza.

Rose se incruntase la Soimeanca incepand sa isi piarda rabdarea. Chiar nu stiuse de ce reactionase asa. "Da,doar eu. Nimeni altcineva! , spuse aceasta pe un ton sever, dar isi retrase imediat glasul nevrand sa para prea bagareata. Totusi, era mai mica decat Ema, iar fata aceea era sefa casei sale. Incepea sa o considere si o buna prietena, mai ales ca in ultimul timp o ajutase destul de mult, in special cand se ranise. "Ah,scuza-ma. Ma cam sperii. Ce s-a intamplat?!" , adaugase Rose de aceasta data luand un ton ferm, dar nimic mai mult. Nu era cazul sa faca haz de necaz asa ca se abtinuse de la alte comentarii preferand sa astepte raspunsuri de la insasi Ema.

Regreta amarnic ce facuse. Rose nu merita un astfel de tratament. Dar ce ii putea spune? 'Stii, astept o nenorocita care probabil ar vrea sa ma omoare. Oricat de mult ma incanta compania ta, vreau sa dispari de aici inainte sa patesti ceva!' Nu, nu ii putea spune asta.
Zambi amar.
" - Nimic important. De fapt, cred ca am putea merge acasa"
Incerca sa vorbeasca cat mai calm posibil. Sa nu ridice niciun semn de intrebare. Stia doar ca nu avea sa fie asa de usor. Rose nu era proasta. Era printre cele mai destepte persoane pe care le intalnise.

Isi ridicase sprancenele in semn de nedumerire, apoi oftase scurt. Ema chiar considera ca o va crede asa cu una cu doua? Isi daduse ochii peste cap. In ultimul timp facea asta destul de des in momentele de cumpana cand nu ii convenea ceva. Desi avea o atitudine delasatoare si nu ii placea nu avea o alta pentru moment. "Daca nu te-ar deranja as prefera sa imi spui adevarul. Stiu ca poate ma consideri prea mica pentru a-mi destainui problemele tale, dar atat timp cat ne consideram colege de casa si amice ar fi bine sa ne putem ajuta una pe cealalta. Asa cum ma vezi tu de mica te pot ajuta. Asta daca vrei si tu! " , rostise Rose cu un ultim semn de rabdare. "Si nu plecam niciunde. " , adaugase ea concisa.

" - Oh, Dumnezeule! Rose!"
Emei ii venea greu sa vorbeasca. Trase adanc aer in piept si incepu.
" - Asculta-ma. Aici nu e vorba de ajutor sau nu. Nu e nici despre lipsa de incredere, caci as concura cu viata mea pentru increderea ta. Stiu de ce esti in stare. Esti isteata si creativa si ai o cultura generala magica extraordinara. Nu te consider doar o colega si o amica. Esti o prietena adevarata si esti o membra a familiei Soimilor. Este doar... De aceea e datoria mea sa te protejez. Daca vrei, iti spun, dar trebuie sa intelegi ca nu te oblig sa ramai!"
O privi cateva momente, incercand sa se asigure ca primise mesajul.
" - Un inamic urmeaza sa se prezinte aici. Are multe de discutat cu mine"

De discutat? Hm, ar fi fost mult prea simplu - avand in vedere ca era vorba de un inamic. Vorbele Emei o facura pe Rose sa se simta mai sigura pe ea, mai in elementul sau si gandea cam cum gandea si ea despre sefa de la Ochi-de-Soim. Surase usor, dupa care rostise pe o voce hotarata: "Nici nu trebuie sa ma obligi. Stau din placere. Sper oricum sa te pot ajuta. Facuse o pauza dandu-si seama ca a uitat ceva, apoi spuse chicotind usor: "Ah si .. multumesc pentru cuvintele despre mine. Daca te ajuta la ceva - ai si tu increderea mea. Trase adanc aer in piept pregatita pentru urmatoarele actiuni. Cine stie ce le astepta. De fapt, asta urma .. sa astepte pana inamicul isi va face prezenta. Murea de nerabdare vrand sa stie despre cine era vorba de aceasta data.

Zambi amuzata si totusi recunoscatoare.
" - Increderea e magica, nu?" chicoti ea.
Nici macar nu apucase sa regrete ca acaparase discutia mai devreme. Faptul ca Rose avea sa-i fie alaturi nu insemna ca nu va mai trebui sa aiba grija de ea ca de ochii din cap - nu s-ar mai fi suportat daca prietena sa ar fi patit ceva - , dar ii dadea un sentiment puternic de incredere. Totul avea sa fie bine acum. Urma sa se termine asa cum era normal.
Alti pasi intrerupsera linistita seara. Pasi delicati si totusi impunatori.
Acolo era, chiar in fata lor, pe cealalta parte a strazii. Inalta si zvelta, cu suvitele ei blonde acoperindu-i umerii si cu ochii caprui sfidatori. Si ea purta o pelerina inchisa la culoare, lucru ce o facea sa para incredibil de rea. Asa si era de fapt.
" - Ema!" canta ea.
" - Chrillana" aproba si Soimeanca scurt, printr-o miscare a capului.

In clipa in care o vazuse si-a dat seama: era un vampir. Unul destul de puternic , de altfel. Vocea sa sfidatoare, dar pe o linie atat de melodia o dadea de gol. Doar in filme vazuse ca doi dusmani sa se salute atat de prietenos, iar acum in realitate era atat de perfect. Asa parea si asa si era. Isi daduse ochii peste cap in speranta ca acea tipa nu o va observa prea curand, dar se inselase. Pentru o secunda isi mutase privirea catre ea, dar oricum nu era atat de importanta in peisajul acesta asa ca o ignorase. Trase adanc aer in piept bucurandu-se de asta.
"Ema, te pot ajuta cu ceva?" , intrebase Rose , desi practic era retoric. Cu siguranta nu avea cu ce sa o ajute. Acea fata era mult prea preocupata sa .. o distruga? Da, cu siguranta era cuvantul bun. Alegerea potrivita.