Darkmark RPG Forum / King's Cross / Peronul 9 si 3/4

1 2 3 4 5 Next »

/ Si asa a inceput totul.

Acesta pe moment nu realiza ce ii spusese Veronique ,o priveste timp de cateva zeci de secunde apoi ii intinde mana si spune: Incantat Veronique , eu sunt Michael si da , din pacate sunt nou! acesta nici nu stia cum sa reactioneze sau sa se comporte cu ea auzind ca este sefa de casa. Defapt nici macar nu intelegea ce este acest rang , dar parandui-se draguta si in masura sa il ajute ,o intreaba: Ai putea cumva sa ma ajuti ? Fiind nou si neavand parinti fara puteri nu stiu nimic despre lumea magica. Omitand faptul ca mama sa a fost defapt vrajitoare dar a murit ii zambeste si asteapta un raspuns.

• Ofta scurt cand auzi despre familia baiatului, iar zambetul i se sterse subit de pe fata. Nu avea nimic cu sange-malii, dar, urmand exemplul lui Salazar, era de parere ca nu-si aveau locul intre peretii de piatra ai Hogwarts-ului.
  'Vino dupa mine' spuse ea incercand sa-si ascunda dezamgirea si pastrandu-si tonul voios de mai devreme.
  O lua in fata baiatului si se indrepta catre primele vagoane. Se opri cand ajunse langa cel lipit de locomotiva si se intoarse catre Michael pentru a-i da niste explicatii.
  'Gaseste un loc in acest vagon si stai acolo pe tot parcursul calatoriei. Nu este obligatoriu sa faci asta, dar aici sunt locurile rezervate pentru cei din anul I si ti-ar fi mai usor sa te descurci. Urmatorul vagon este cel al profesorilor. Acolo ma voi afla eu. Daca ai vreo nelamurire nu ezita sa me intrebi' spuse sefa de casa recuperandu-si zambetul. 'Inca ceva...Cand vei ajung la Hogwarts, tu si ceilalti elevi, veti fi intamipinati de paznicul vanatului ce va va duce la castel' zise ea, iar apoi se intoarse catre vagonul sau. Ii facu pentru ultima data cu mana si apoi pasi pe prima treapta.

• Gabriel il ajunse repede din urma pe Michael dar se opri la o distanta de catva metri. Din cate se observa vorbea cu Ronnie, sefa casei Viperinilor. O mai vazuse de cateva ori prin camera de zi dar nu acordase atentie, de altfel asa facea aproape mereu cand nu ii pasa ceva sau de ceva.
  Ii prinse din urma, incercand sa nu isi faca simtita prezenta. Ciudat. Deobicei el era primul care se trezea vorbind aiurea si comentand inutil. Dar nu si de data asta. Inchise ochii pentru cateva clipe dorindu-si sa se afle in orice alt loc decat peron si expres. Sa zicem.... Isi spuse in gand analizand-o scurt pe Ronnie cat sa o retina de aceasta data.

Trebuia sa fie deja aici. De ce nu este aici? se intreaba incontinuu invartindu-se incontinuu tragand si bagajul dupa ea. Cum sa trec prin...peretele asta si sa se astepte ca nu voi pati nimic? Am inteles tot ce e de inteles,stiu pe toata lumea,ce casa sunt,dar inca nu am ajuns nici macar la expresul de Hogwarts,din cauza..asta!
Emily continua sa se agite nervoasa,uitandu-se cand la ceas cand la bagajul greu pe care il cara. Inca se intreba de ce isi luase atatea haine,dar numai conta. Daca nu trecea prin zidul acela numai avea sa ajunga la Hogwarts si dupa aceea matusa ei ii va tine o predica interminabila. Dar ce conta?! Doar era vina ei ca in acel moment nu se afla in fata expresului,gata sa urce.Pufaie de cateva ori si se tranteste pe unul dintre scaunele albastrui de asteptare,punandu-si capul in palme.
Daca mama sau tata ar fi fost aici...

Acesta si-a dat imediat seama din faptele fetei ca ceva nu este in regula ,era foarte empatic si observa tot desi nu se exterioriza prea mult.Fiind fericit ca a gasit ceea ce cauta a lasat-o balta si i-a multumit frumos . Pentru el actiunile sale politicoase si scurte duceau catre un drum de final si asta era exact ceea ce isi dorea acum. Ajunsese acolo , acum trebuia doar sa isi gaseasca locul , se uita inca odata pe geam si tragand o mare gura de aer spuse : Asta e!

• Gabriel se uita ciudat in jur avand sentimenul ca uitase ceva... destul de important, oarecum. Rackless disparuse din nou de langa stapanul sau. Ma duc sa il caut pe Rackless. Spuse brunetul pierzandu-se in multimea de pe peron. Veverita nesuferita... unde naiba esti? Se intreba retoric stiind ca poate nu trecuse odata cu el bariera. Poate ca ar fi fost mai bine sa il lase sa ajunga de unul singur la Hogwarts in acel an si cu asta basta.
  Cu toate astea, viperinul trecu din nou bariera ajungand pe peronul din lumea Incuiatilor. Perfect Murmura uitandu-se dupa avea veverita. Rackless se afla langa acel stalp de sustinere zgariind cu ghiarele piatra. Viperinul il lua si il aseza pe umarul sau iar privirea ii cazu asupra unei fete. Privirea ei trista era asemanatoare cu cea a lui Michael din urma cu doar cateva minute. Ofta in sinea lui si se apropie de ea. Azi fusese prea bun cu toata lumea iar asta nu ii statea in fire. Buna!Spuse cand ajunse aproape de ea.

ooc: Michael incearca sa scrii minimum de 5 randuri.

Statea asa de cateva minute,intrebandu-se daca pierduse sau nu deja expresul. In sfarsit putea sa-si reia studiul magiei,matusa sa era mai bine,iar ea era in forma grozava. Dar de ce nu putea trece prin zidul acela. "E doar un zid!" incepuse sa-si repete de la o vreme. Auzi o voce care o saluta,dar abia dupa cateva secunde procesase. Isi sterse repede lacrimile aparute intre timp si isi ridica privirea.
Buna! Spuse ea cand zareste baiatul de langa ea. Nu ii placea sa-si planga de mila,d'aramite sa planga si altii alaturi de ea.

• Ce faci? Adica ... de ce plangi? Pentru ca nu cred ca ar fi vreun motiv. Ii spuse Gabriel ridicand usor din umeri. Nu era prea sigur dar presupunea in mintea lui motivul pentru care fata se afla acolo. Apropo, eu sunt Gabriel! Se prezenta dandu-si seama ca nu facusera cunostinta nici cu Michael. Rackless sari de pe umarul lui ajunga pe al fetei. Incerca si el sa o faca sa nu mai fie trista desi vazand zambetul vinovat al stapanului sau isi dadu seama ca nu prea i iese ceea ce isi dorea el sa faca.
  Scuze. E foarte neastamparat si nu ma asculta deloc! Lua veverita punand-o in buzunarul sau cu gandul de a ramane acolo cat mai mult timp - chiar daca stia ca asta ii este imposibil -.

Era aproape sigura ca isi stersese lacrimile atunci cand ii auzise vocea,dar probabil expresia o tradase; poate si obrajii rosii. Incerca sa zambeasca,dar in acea situatie numai de zambet nu-i ardea."Gabriel..." repetase in gand,in timp ce il asociase intr-un fel cu magia. Cine stie,posibil sa o poata ajuta.A urmarit cu privirea veverita jucausa care sarise pe umarul ei,dar nu schitase nicio expresie. Desi de obicei radia de fericire mereu si ii placeau animalutele de tot felul,atunci chiar nu avea starea potrivita. Probabil si baiatul din fata ei observase asta,incercand sa o ascunda.
- Nicio problema. Eu sunt Emily,incantata.

• Trecusera deja douazeci de minute de la intalnirea sa cu Michael, iar trenul trebuia in acel moment sa plece. Elevii se imbarcau pe ultima suta de metri, iar parintii ii priveau cu zambetele pe buze si cu lacrimi cristaline in ochi de pe peron. Ei le raspundeau la randul lor facandu-le cu mana de la geam, zambindu-le si mimand din buze ca totul avea sa fie bine.
  
  'Trebuie sa va asezati. Mai avem putin si plecam' spuse unul dintre profesori pe care-l salutase cu cateva minute in urma.
  Ii zambi si apoi ii facu semna ca se duce in compartimentul sau. Isabella si Rosalie aveau s-o astepte acolo. Nu le mai vazuse pe cele doua vrajitoare de cand se terminase ultimul an de studiu si ii era grozav de dor de ele. De abia mai putea astepta sa le imbratiseze si sa inceapa mai apoi sa vorbeasca despre toate nimicurile ce se intamplasera in vacanta.

Edit By Raizen

Puncte
Viperini - 200
Topic Closed !