Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ Sincerely, the sinner. ~

Sincerely, the sinner.
Privat

• Lumos !
  
  Lumina slabă a baghetei sale din lemn de trandafir începu să scâteieze prin umbrele întunericului. Paşii ei erau prea zgomotoşi, abia în acel moment îşi dădea seama de asta. Bătăile inimii sale se înteţiră timp de o secundă infinită, apoi îşi reluară ritmul normal. De ce ar fi trebuit să-i fie frică? Nimic nu o putea face să-i fie teamă de ceva ce nu exista.
  Singura persoană de care se temea era ea însăşi. Din nou.
  
  Oftă prelung şi-şi continuă drumul, păşind de-a lungul coridoarelor de piatră. I se părea că se perindase deja de prea multe ori prin Castel; fiecare loc era marcat şi de amintiri plăcute, dar şi de unele nechibzuinţe de-a ei. Se simtea neajutorată, prinsă la mijloc între.. între ce, de fapt?
  
  Întunericul îi apăsa mintea şi îi învăluia gândurile într-o tăcere sumbră.

Cum se facea ca in ultimele zile era asa distrat? Parca tot ceea ce il inconjura il amuza dar ii facea si probleme in acelasi timp. Era un fel de roata a norocului. Depindea peste cine dai, iar recompensa era uneori corecta, alteori nu. Insa acum simtea nevoia doar de liniste, fara vraji, fara oameni, fara probleme in plus. Doar el si gandurile lui... Avea de facut o curatenie exemplara in capul lui, sa-si puna in ordine problemele dupa importanta lor, sa... Dar ce folos? Oricum v-a apararea mereu ceva in plus, ceva care sa-l distraga, sa-i intrerupa gandurile si rationamentele.

Asa cum o facea lumina acea sacaitoare din partea cealalta a holului. Nu se vedea urma de persoana, sau cel putin, nu de la distanta aia.
-Nox! suiera Josh cu iritare in glas. In incapere se lasa intunericul, un intuneric dens, tacut, care parca avea viata. Iti permitea sa vezi prin el dar doar ce voia el. Parea ca te atinge si te facea sa stai mereu cu garda sus.
Genul perfect de antrenament rosti Josh in sinea lui.
Pana cand...

• Cercetasa ofta si continua sa mearga, ascultand sunetul pasilor sai goi ce reverbera pe coridoare. Lumina slaba a baghetei sale se rasfrangea pe peretii de piatra, fiind aproape imediat inlocuita de umbre intunecate pe masura ce tanara inainta. O tacere aproape nepamanteasca invaluia locurile prin care mergea; putea sa-si auda pana si bataile inimii daca asculta cu atentie.
  
  Dintr-o data, un fosnet discret intrerupse tacerea in care se cufundase tanara. Putea fi un sunet de pasi, trebuia sa recunoasca. Nu putea fi Filch - stia asta pentru ca auzise ca in acea noapte era ocupat pana peste cap in Sala Trofeelor. Pentru orice eventualitate, isi stinse bagheta, pastrand-o totusi la indemana.
  
  Ofta, amintindu-si de vremurile in care dadea peste o gramada de Cercetasi in calatoriile ei nocturne. Dar acelea erau vremuri vechi, si nu avea niciun rost sa se gandeasca la trecut atata timp cat acesta nu ii era de niciun folos.
  
  Dupa ce trecu de capatul coridorului, vazu o silueta stand printre umbre. Bataile inimii sale sporira pe masura ce curiozitatea devenea mai mare. Nu reusi sa se abtina si continua sa mearga, pasii sai rasunand in intuneric.