Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
1 2 3 4 5 Next »
/ skinny love

**Freyja Maegan Guðríðr** · 10 Sep 2012, 00:10

Freyja&Victor
And now all your love is wasted
Then who the hell was I?
'Cause now I'm breaking at the britches
And at the end of all your lines

Freyja nu îşi dădu seama de cât de plictisită era decât după ce se aşeză pe pat, cu o carte despre dragoni în braţe. Primise exemplarul de la tatăl ei, când împlinise 10 ani, iar acesta era absolut magnific. Coperţile groase şi cartonate erau parcă cusute cu fire aurite, iar filele părea (şi chiar erau) foarte vechi. Cartea aceasta aparţinuse unei numite contese de Contbury, care o lăsase fiicei sale, însă aceasta, dintr-o cauză destul de misterioasă, o vânduse unui negustor bogat şi parvenit. Iar de atunci, fusese pierdută prin cine ştie câte mâini, care din fericire se purtaseră cu mănuşi cu ea. Deşi Freyja răsfoise această carte de sute de ori, tot nu se putea plictisi de ea. Ilustraţiile şi caligrafia elegantă a textului o atrăgeau ca o jucărie luminoasă un copil,deşi nu cuprindea multe informaţii folositoare.

În orice caz, tânăra era destul de plictisită în acea după-amiază. Sub acea plictiseală se ascundea de fapt o nerăbdare uriaşă, care-i făcea inima să bată ca un clopot gigant din turla unei biserici. Înghiţi nodul din gât şi se ridică de pe pat, începând să îmbrace tricoul verde deschis, şi pantalonii scurţi de blugi, singura ei pereche de pantaloni, întrucât se simţea mai comod în rochii largi şi vaporoase. Însă avea să facă o excepţie, întrucât în acea seară avea să se întâlnească cu Victor, şi nu vroia să atragă atenţia –mai mult decât o făcea deja datorită minunatului său păr lung şi argintiu-. Îşi spuse că găsise încă un lucru în comun cu minunatul ei suflet-pereche. Teama de lume. Deşi ea iubea să se afle în centrul atenţiei, oricât de timidă şi de frivolă putea să pară în locuri cu multă lume. Începu să-şi pieptene părul, împletindu-l delicat într-o coadă lungă, pe care o lăsă să cadă pe un umăr.

Mai târziu, pe când se îndrepta spre locul unde avea să se întâlnească cu băiatul care nu-i mai părăsise gândurile de la prima lor întâlnire, se gândi la cât de dificil se arătase el la începutul relaţiei lor. Ea fusese cea care trăsese de el şi îl convinsese să încerce. Încă făcea mari eforturi să-l înţeleagă în unele momente, însă în definitiv erau la fel. Încăpăţânaţi, ciudaţi, atraşi de lucruri pe care alţii le găseau groaznice şi blonzi. Deşi ultimul argument era aiurea.
”Victor?”strigă ea când se află la o distanţă de câţiva metri de el.

**Victor A. Olivier** · 10 Sep 2012, 00:11

Înainte ca vasul de porţelan să atingă podeaua şi să se facă ţăndări, Victor se gândi că nu avea de ce să îşi facă griji în privinţa Freyjei. Zgomotul provocat de minunatul vas al Josephinei care trecea în nemurire îi răvăşi gândurile. Victor aruncă o singură privire obiectului, iar cu o vrajă mentală îl repară, trecând mai departe în holul lung, spre uşa de la intrare. Freyja era la fel de încăpăţânată şi dârză ca un catâr, însă el reuşea mereu să o ţină în frâu, şi de fiecare dată se întreba cum de acceptase o relaţie cu o tânără atât de ...diferită. Era mereu la extreme, ba timidă şi închisă în sine, ba zvăpăiată şi sociabilă, ba calmă, ba explosivă, ba enervantă prea dulce. Ca o bombă cu ceas. Şi probabil că asta îl atrăsese la ea. Caracterul ei schimbător şi imprevizibil.

Deşi tot mai gândea că făcuse o greşeală când acceptase să se avânte într-o relaţie serioasă cu ea. Totuşi, cu puţin noroc, nu avea să îi devină soţie (nu că el ar fi fost tocmai persoana care să ceară pe cineva în căsătorie), aşa că nu avea de ce să îşi facă griji. Iar alt lucru pe care îl ura la Freyja era faptul că trebuia să îl scoată mereu din casă pentru a se întâlni, iar asta îl deranja enorm. Măcar uneori se mai străduia ea să vină la el. Se aşeză pe o bancă şi o aşteptă, privind copacii care era mângâiaţi de adierea domoală a vântului. Se întrebă cum de fata nu îl găsea extrem de periculos, întâlnindu-se mereu numai în locuri izolate.

Îi auzi voc ea si se intoarse, realizand cat de frumoasa era. Ca o regina, delicata si impunatoare.Nu o zeita, nici pe departe, nu era atat de fatala ssau fermecatoare. Era inca o copila, desi mult prea inteleapta si matura. In felul lui bolnav si straniu, tinea la ea, nu era sigur ca o iubea, insa tinea la ea mai mult decat la orice alta femeie pe care o intalnise vreodata. Ii era inca greu sa-si dea sufletul ei,vroia ca mai intai s-o faca constienta de monstrul din interiorul sau. Iar daca accepta sa-l ia asa cum era, el era multumit. Ii zambi si astepta ca aceasta sa ajunga la el, dupa care o lua in brate, sarutand-o delicat pe buze. Cel mai bun lucru la relatia lor era ca Freyja nu il obliga sa se poarte ca un iubit tipic, romantic si scarbos si lipicios.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 10 Sep 2012, 23:56

Se arunca –nu chiar atat de rau-, in bratele lui Victor si il lasa sa o sarute. Atunci cand se afla in preajma lui, se lasa mereu dusa de val, si probabil ca daca ar fi atacati de cine stie ce, ei nici nu i-ar pasa. Oricum, stia ca era in siguranta alaturi de el, asa ca nu-si facea griji. Ii zambi, asezandu-se pe iarba unde fusese el si batand locul de langa ea cu palma, pentur a-l invita si pe el. Era constienta ca Victor era probabil cel mai rece si distant om din lume pe care-l intalnise, insa experimentase destul de mult cu dragonii incat sa stie cum sa-l ia.

Ramasera tacuti vreme de o clipa, caci ea nu stia cum sa inceapa sa-i turuie toata povestea, iar Victor nu era prea vorbaret incat sa inceapa el sa vorbeasca. Intr-un final, trase aer in piept, si rosti:
”Am fugit de-acasa. Acum doua seri. M-am dus la India, insa ea nu a vrut sa ma tina, fiindca a zis ca nu ii putea face asta lui Kurt, nici dupa cate a patit, si ea m-a dus la Lexie. Iar pana incepe scoala, voi sta cu ea. Nu stiu daca am facut bine, insa nu mai puteam ramane acasa cu Ivy si cei doi copii ai ei. Ma sufocam, ma simteam in plus.”

Inchise ochii si isi musca buzele. Nu stia daca procedase bine sau nu, insa in acel moment, nu ii pasa prea mult. Isi dorea doar sa gaseasca locul unde apartinea, iar in acel moment, acel loc parea langa Victor.

**Victor A. Olivier** · 11 Sep 2012, 00:04

Victor se aseza langa ea, intinzandu-se pe spate in iarba aproape uscata, care fosni zgomotos. O asculta pe Freyja, si se ridica, privind-o admirativ. Mereu pe cont propriu, mereu independenta. Mereu imprevizibila si mereu o bomba cu ceas.
”Cum de i-ai facut tu asa ceva lui Kurt?”intreba el, batjocoritor, si cu un suras plin de sarcasm pe buze.

Dragul de Kurt, cel care nu putea face copii din cauza varstei sale mult prea inainte, isi pierduse odorul. Ei bine, asta era ceva demn de pus in calendar. Nu intelegea cum oameni ca Malfoy puteau sa adopte copilul altcuiva, cineva care nu era mort, si inca o dorea. Pentru ca era clar ca Queens inca isi iubeau copilul, iar motivele pentru care au lasat-o pe Freyja sa plece ii erau absolut un mister.
”Parca spuneai ca nu l-ai rani, iar daca te iubeste, asta il cam va durea”, continua, zambind la fel de batjocoritor, insa zambetul nu era pentru Freyja. Era pentru Kurt.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 11 Sep 2012, 19:51

Freyja pufni amuzata, si se uita urat la Victor. Uneori raneai oamenii pe care ii iubeai, intentionat sau neintentionat. Uneori o faceai pentur a fi tu insuti fericit, alteori pentru a-ti gasi locul. Ea o facuse pentru a doua varianta.
"Kurt se va descurca si fara mine. Asa cum a facut-o si pana sa ma cunoasca. Si, pentru a-ti evita alte intrebari, m-a intalnit vara trecuta la Sanctuar. Tata m-a pus sa-i arat niste dragoni, iar eu l-am atacat, dupa ce a strambat din nas cand a auzit ca sunt un sange-mal. Ceea ce, ma rog, nu eram, dar nu puteam sa-i spun unui strain: ' Stii, de fapt, prin venele mele curge sange de dragon'."

Era putin revoltata, insa nu arata asta. Revoltata pentur ca toti se uitau urat la ea cand aflau ca e o viperina cu un presupus sange impur.
"Dar, oricum, nu am venit aici sa vorbim despre Kurt."

Ii zambi, si isi puse mana peste a lui, intr-un mod timid.

**Victor A. Olivier** · 15 Sep 2012, 18:11

Victor asculta povestea Freyjei, insa nu era foarte atent la ea. Era pierdut printre gandurile sale, intrebandu-se mereu ce avea sa se intample cu el de acum incolo. Atingerea degetelor fetei il trezi la realitate, si tresari. Se uita mirat la ea, ca si cum nu ar fi trebui sa fie acolo, si isi dadu ochii peste cap. De ce avea mereu tendinta de a fi siropoasa?
"Termina, stii ca nu sunt prietenul ideal. De ce continui cu asta?"o certa el, retragandu-si brusc mana.

Nu ii pasa ca o ranise. Ii spusese de la inceput de la ce sa se astepte de la el, asa ca nu vroia s-o asculte plangandu-se.
"Daca nu-ti convine, pleaca", continua el, pe un ton aspru si brutal.
Daca ar fi fost ca alte persoane, acum s-ar fi gandit ca ii parea rau ca o ranise, insa nu era asa. Trebuia ca fiecare sa-si accepte si sa meaga mai departe cu propriile decizii.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 15 Sep 2012, 18:16

Freyja isi retrase imediat mana, punand-o peste cealalta. Stia ca Victor nu era genul care ar fi sarutat-o sub clar de luna, si pana acum nu o deranjase asta. Insa incepea sa fie invidioasa pe toate celelalte fete care avea prieteni romantici si primeau bomboane. Nu stia niciodata daca lui ii pasa sau nu de ea, si asta o deruta. Se comporta mereu de parca nu ii pasa nici macar daca o calca trenul, si asta o durea. Se incrunta, si nu stia daca sa deschida discutia sau nu. Isi musca buzele, si ofta, simtind ca va regreta asta.
"Daca nu-ti convine pleaca! Asta vrei? Sa plec? Cred ca ti-ar fi mult mai usor fara mine. Fara un ghimpe in ochi care sa te enerveze. O faci intentionat, nu-i asa? Si de ce, ma rog? SI tu ai fost de acord, nu te-am obligat"

Se abtinuse cu greu sa nu isi lase lacrimile sa ii inunde obrajii, si acum astepta cu inima la gura reactia lui Victor. Era constienta de firea nepasatoare a lui, insa tot isi dorea macar un mic semn din partea lui care sa-i arate ca tinea la ea.

**Victor A. Olivier** · 15 Sep 2012, 18:22

Victor se intoarse spre Freyja, isi isi dadu ochii peste cap, obosit. De ce se purta atat de mult ca o pustoaica mereu suparata si care-si avea posteriorul intr-un borcan cu ochi de bufnita?
"Freyja, vrei sa incetezi?"rosti el, pastrandu-si calmul.
"Nu te mai purta ca o adolescenta, desi esti una. Dai dovada de atatea talente si atatea abilitati, iar uneori esti atat de matura, insa acum se pare ca m-am inselat. Ce naiba te-a apucat? Ti-am spus de la inceput ca nu am sa fiu niciodata ceea ce vrei si speri tu. Nu am sa ma ostenesc sa fac aceasta relatie sa mearga, pentru ca nu imi pasa. Si nu ma intelege gresit, nu e vorba ca nu imi pasa de tine, ci nu imi pasa de oamenii din jurul meu. In general."

Se gandi o clipa ca alese cuvintele prost, insa alunga acest gand.
"Uite, tu esti speciala, si nu ma refer la dragoni, ok? Eu stiu asta, si tu stii asta, si oricine, de fapt. Doar ca nu as fi daca as incerca sa ma port mai...pasator, daca exista cuvantul asta. Intelegi? Imi pasa de tine, dar am nevoie de intelegere din partea ta. Te voi ajuta oricand vrei tu, dar nu voi...stii tu, nu voi ridica un deget ca sa te opresc langa mine."

**Freyja Maegan Guðríðr** · 15 Sep 2012, 18:25

Ascultandu-l pe Victor, Freyja isi dadu in sfarsit seama despre ce vorbea el. Nu era faptul ca el nu tinea la ea, ci ca nu vroia s-o opreasca langa el, pentru ca...ei bine, de ce? Se gandi mai bine, si realiza in scurt timp. Vroia s-o lase libere, sa faca orice vroia ea. Sa nu fie obligata sa se poarte iubareata si dragalasa doar ca sa-l multumeasca. Ii zambi, si se abtinu sa-l imbratiseze.
"Gata, am inteles. Doar ca am mereu nevoie de certitudinea ca iti pasa de mine. Nu-ti cer sa ma iubesti, insa macar arata-mi ca nu sunt sacaitoare si enervanta"

Isi musca buzele, incercand sa nu para asa cum se temea ea. Nu vroia sa fie o povara pentru Victor, si era constienta ca iubirea ei pentur el o facea mai slaba.

**Victor A. Olivier** · 15 Sep 2012, 18:28

Victor o privi pe Freyja si incepu sa rada. Oare cand avea sa inteleaga? Probabil ca nu foarte curand, insa avea sa se prinda ea. Era o persoana simpatica si foarte isteata si iscusita.
"Crezi ca daca erai sacaitoare si enervanta mai veneam aici?"intreba el, apropiindu-se de ea.

O lua in brate, si se ridica cu ea, mergand in liniste in directia casei sale. Gradina neingrijita era la fel ca intotdeauna, desi cladirea arata bine. Probabil ca intr-o zi va folosi minunatul bat magic pentur a schimba putin infatisarea locuintei sale. Insa ce conta, din moment ce, excluzand-o pe Freyja, nu-l mai vizita nimeni? Iar ei oricum nu-i pasa de cum arata gradina lui.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade 1 2 3 4 5 Next » //  / skinny love

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
1 2 3 4 5 Next »
/ skinny love