Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »

/ Smile

Lexie era adancita intr-o carte despre potiuni in timp ce se indrepta spre salcia de langa lac unde isi petrecea din ce in ce mai mult timp.
Isi luase geanta cu un pergament lung de trei metri, rulat strans si calimara de cerneala cu pana langa. Era sambata si afara se facea din ce in ce mai cald. Imbracata bine totusi, cu un pulovar bleu pe gat si blugi pe sub pelerina cu insemnele viperinilor.
Isi scoase din geanta instrumentele si se aseza pe o piatra mare, incepand sa scrie aproape imediat.
Nu se putea concentra asa ca, dupa nu mult timp, isi varsa calimara pe iarba, transformandu-i culoarea in albastru adanc. Injura pe sub mustata si o ridica cat de repede putu.
Pata de cerneala se intinde, cucerind firele subtiri si firave de iarba. Imaginea o infiora.
Isi stranse pergamentul, insa, cand vru sa se ridica, dadu cu ochii de Ronnie, Sefa de Casa a viperinilor. O stia de cand fusese sortata. Se grabi sa isi stranga lucrurile si alerga incet pana in locul in care cealalta viperina se opri.
"Hey" zise Lexie, zambind abia perceptibil. "Sunt Lexie.".
Nu stia ce ii venise sa dea buzna asa peste ea, insa voia sa o cunoasca inca de cand o vazuse in Marea Sala.

• Mergea pe marginea lacului si privea cu tristete cum iarba incepuse sa se usuce, iar copacii aramii din jurul intinderii lucioase incepusera sa-si verse frunzele in adancurile acesteia. Era aproape iar, dar arbustii inca nu scapasera in totalitate de frunzele ce-i impodobeau pe timpul verii si a primaverii. Zambi cu o urma de nefericire trecandu-i prin ochi, iar apoi se apropie si mai tare de marginea apei.
  Vazu la o mica distanta de dansa o fata imbracata cu o pelerina verde ce luceau minunat sub razele aurii ale soarelui. O recunoscu ca fiind o eleva de la viperini datorita culorii aproape smarald cu care era imbracata si a faptului c-o mai vazuse pana atunci in Marea Sala si in Pivnita Viperinilor.
  'Lexie si mai cum?' intreba vrajitoarea chicotind cand fata se apropie de ea si se prezenta.

"Stryder. Lexie Stryder", spuse, si se destinse cand vazu ca tanara chicoti."Anul intai."
Viperina ii zambi Sefei de Casa.
Ura ca in gandul ei nu era Ronnie, sau o alta porecla inventata de ea. De ce "Sefa de Casa"?
Parea prea formal. Zambi la gandul asta si isi plimba privirea pe suprafata neteda a lacului. Apa stralugea mirific sub razele aurii ale soarelui, insa, in acelasi timp parea adanc, intunecat si plin de secrete. Parea rece si indepartat de lumea ei.
Isi trecu mana prin par in timp ce devenea din ce in ce mai stanjenita din cauza ca nu spunea nimic.
"Hei, presupun ca stii cate ceva despre creaturile din lacul asta,huh?" o privi pe Ronnie in timp ce o intrebase. Ii studie fata alba, ochii verzi. Tocmai isi gasise un nou model in viata. Chicoti.

• Isi dadu o suvita ciocolatie dupa ureche si o privi pe viperina pe sub genele lungi si negre. Ii zambi calduros din nou pentru ca i se parea simpatica.
  'Incantata. Lexie Stryder.....surioara mai mica a Isabellei, daca nu ma insel' spuse viperina visatoare privind chipul tanar al fetei. 'Numele meu este Veronique Alys Dupont, dar imi poti spune Ronnie' continua ea cu toate ca putea baga mana in foc ca viperina ii stia numele. Mai toata scoala ii stia numele, dar toti preferau s-o strige dupa porecla, Ronnie. Chiar si unii dintre elevii sai i se adresau cu numele de Ronnie in loc de domnisoara profesoara.
  Auzi intrebarea lui Lexie si se uita la lac. Nu stia multe despre acesta sau despre ce se ascundea in adancurile lui, dar isi mai amintea cate ceva de la ora de Grija fata de Creaturile Magice.
  'Nu mai multe decat tine. Tot ce stiu sunt mai mult legende pe care le spuneau elevii de dinainte sa vin eu la Hogwarts. Lacul este infestat cu sirene, iar caracatita uriasa n-o sa fie prea prietenoasa daca te gaseste in adancurile lacului' spuse ea amintindu-si ca nu exista nicio regula care sa fie impotriva inotatului in lac, dar preferand sa-si sfatuiasca elevii sa n-o faca. In plus, apa lacului era aproape inghetata, lucru care o asigura ca niciun elev nu ar fi putu suporta indeajuns temperatura incat sa inoate. 'Stii, Pivnita Viperinilor se afla chiar sub lac'.

Lexie zambi cand Ronnie o numise "surioara mai mica a Isabellei". De abia apucasera sa se cunoasca dupa 5 ani in care fusesera despartite. Insa incerca sa isi ascunda gandul in cufarul a nnu se deschide din mintea ei. Avea un astfel de cufar de la 6 ani.
Insa o surprinse faptul ca Pivnita Viperinilor era situata sub la. Stia clar ca nu e pe undeva prin castel, ca un turn sau ceva, insa nu se astepta chiar la asta.
"Wow". Doar atat spuse, insa sinceritatea ei se simtea clar in voce si in ochii verzi. Parul ondulat i se ciufuli putin cand o adiere racoroasa de vant le atinse pe cele doua.
"Ai vrea sa stam jos?" o intreba pe Ronnie si ii facu semn catre piatra pe care statuse acum cateva minute.
Fetele se intoarsera spre salcie. Lexie, ajunsa acolo, isi dadu jos geanta si scoase a doua oara pergamentul rulat. Il desfacu.
"Ce parere ai?" intreba, muscandu-si buza in timp ce ii dadu lui Ronnie un eseu de doar sapte randuri despre folosirea Pietrei Lunii in Arta Potiunilor.

• O urma pe viperina, iar apoi se aseza pe piatra in locul indicat de aceasta. Apuca intre degetele-i subtiri bucata de pergament si incepu sa citeasca randurile pe care Lexie le scrisese. Dadea aprobabtor din cap sau scotea mici sunete de se doreau a fi favorabile.
  'Este bine ce ai scris pana acum. Nu uita, insa, ca daca pui prea multa piatra a lunii in Esenta de Pace, cel care o bea s-ar putea sa nu se mai trezeasca vreodata' zise sefa de casa zambind.
  Orice viperin ce se respecta era mereu atent la orele de Potiuni in memoria legendei ce fusese Severus Snape, iar ea nu era mai prejos decat ceilalti viperini. Iubise ora de Potiuni si incercase sa nu piarda nicio lectie.
  [b]'Incerci sa faci o potiune de dragoste, pentru ca, sincera sa fiu, nu cred ca esti atat de interesata de Esenta de Pace?' intreba Ronnie curioasa, iar apoi zambi.

Lexie rosi, insa raspunse sincer:
Ei bine, nu incerc sa fac vreuna, insa mi se pare destul de complexa si chiar mi-ar placea sa incerc. Insa astept sa apara motivul."
Lexie zambi la ultima propozitie.
Se simtea destul de mandra ca Ronnie aprecia ce scrisese pe pergament. Nu era cine stie ce, insa se straduia, ca orice elev din anul I la Hogwarts. Nu isi stranse la loc pergamentul, ci il lasa asezat pe o mana, foaia alba pierzandu-si forma in culoarea pielii ei.
Parul ei lung ii freca usor obrajii cand isi inclina capul, insemnand data pe eseul neteminat.
Apoi il stranse si il baga in geanta, asezandu-se mai bine pe piatra tare si rece.

• Vazu chipul viperinei inrosindu-se si se hotari sa nu mai instiste. In plus, care era treaba ei ce potiune facea atata timp cat o facea bine, iar Ronnie se asigurase de acel lucru.
  'Motivul este chiar dupa colt' spuse sefa de casa chicotind.
  Stia ca este putin ipocrit din partea sa sa dea sperante celorlalti in legatura cu dragostea pentru ca era singura, dar nu era de parca n-ar fi avut sanse sau pretendenti. Nu credea in dragostea si prefera sa se fereasca de ea pentru ca era de parere ca dragostea perfecta era cea pe care o descoperise in romane si ca nicio dragoste reala n-ar fi putut imita acel sentiment deplin pe care-l avea atunci cand citea pasajele acelea magice.
  'Oricum, cred ca ar trebui sa mai treci pe la biblioteca pentru a te mai documenta in legatura cu piatra lunii. Cauta Stiinta exacta a Potiunii de Vladimir Ivanovici, In umbra cazanului fermecat de Andrea Cooper si Potiunea adevarului de Manson Mitch. Ai mai putea gasi cateva chestii interesante si in Sectiunea Interzisa' zise fata privind-o pe viperina complice.

Lexie ridica din sprancene, incitata.
"Bine, am sa caut," spuse ea, chicotind.
Lexie isi indrepta fata spre razele soarelui, lasandu-le sa ii incalzeasca obrajii. Nu erau foarte puternice, insa se simteau radiatiile caldurii pe pielea alba si neteda a viperinei. Isi inchise ochii incet si si-i deschise dupa un moment. Era modul ei de a se relaxa.
Frunzele lunguiete ale salciei ii mangaiau crestetul capului si formau o umbrela uriasa deasupra celor doua viperine. Lexie isi plimba privirea peste suprafata lacului, insa isi feri ochii de puerea luminii puternice data de soarele reflectat in apa.
"Vii intr-o plimbare in jurul lacului?" intreba ea, intorcandu-se spre Ronnie.

• 'Desigur' spuse viperina si se ridica de pe piatra.
  O lua la pas pe langa lac in compania lui Lexie. Privea admirativ creaturile ce-si facusera cuiburi pe langa intinderea cristalina si copacii ce umbreau perfect lacul si mare parte din suprafata ce-l inconjura. Vara, locul acela era un adevrata vis, dar toamna era doar o priveliste melancolica. Iarna, insa, totul se transforma intr-un mic peisaj anevoios presarat cu zapada, iar primavara aducea cu boarea sa calduta o noua perspectiva plina de flori si frunze.
  
  'Lacul este unul dintre locurile mele favorite de la castel' zise fata gandindu-se de cate ori se adapostise la umbra copacilor pentru a putea citi sau a se gandi la problemele sale. De cate ori nu plansese, iar singurul martor la suferinta sa fusese lacul. Iubea acel loc si stia ca avea sa continuie sa-l viziteze chiar si daca nu ar mai fi fost aleasa sefa de casa.