Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »
/ Smile

**Lexie Stryder** · 22 Dec 2011, 23:09

Lexie nu prea stia ce sa faca in legatura cu protectia lor, nu stia nici o vraja scut care ar fi protejat-o ata pe ea, cat si pe Ronnie, asa ca se multumi sa stea cu ochii in patru, uitandu-se una-ntr-una peste umar, incercand sa desluseasca vreo silueta sau un lucru care nu era exact cum ar fi trebuit.
Simti cum transpiratia i se scurgea in scurt timp pe fruntea alba. Insa nu era din cauza stresului, ci a flacarilor care palpaiau, inerte, la fiecare metru pe peretii de piatra a tunelului lung.

Ii urma instructiunile lui Ronnie si sopti Aquamentis.
Insa nu se gandise deloc la faptul ca flacarile erau singura sursa de lumina a tunelului si ca acum ramasesera cufundate in intuneric.

Lexie ofta enervata si sopti vraja de luminare, insa ramase uimita cand flacarile de aprinsera din nou.
Acum erau mai mari, ocupand mai mult spatiu din tunelul si asa ingust, apropiindu-se de viperine si parjolindu-le materialul robelor. Mingile de foc crescusera. Lexie se intoarse, ca sa se asigure ca Ronnie era inca acolo.
Nu isi daduse seama ca isi tinuse respiratia pana atunci, cand incepu sa o prinda o ameteala usoara. Inspira cu nesat, aruncandu-i lui Ronnie o privire neajutorata.

**Veronique A. Dupont** · 11 Jan 2012, 18:13

Ar fi vrut sa se loveasca cu ceva peste fata, dar realiza ca nu avea nicio mana libera. Nu-i dadea seama cum putuse sa fie atat de ignoranta incat sa creada ca vraja Aguamentis chiar avea sa functioneze. Desigur, nu se asteptase nicio secunda ca vraja sa aibe urmari atat de grave. Abia daca mai aveau aer, iar flacarile se apropiau din ce in ce mai tare de ele. Dorea sa poata ajunge mai repede la capatul tunelului, dar fiecare pas facut i se parea in zadar. Nu putea vedea sfarsitul coridorului, dar continua sa inainteze in speranta descoperirii unui nou pasaj.

'Vino dupa mine' spuse sefa de casa cand vazu o usa pe una intre laterale.
Se concentra intens pentru a mari raza de acoperire a scutului de protectie si o trase pe Lexie mai aproape de ea pentru a se asigura ca nu avea sa se intample nimic cu eleva. O stranse puternic de mana si incepu s-o ia la fuga printre flacari. Un tunel eliberat de foc se facu in jurul lor din cauza scutului, iar Ronnie simtea din nou ca putea respira.
Cand ajunse in dreptul usii isi intinse mana si deschise clanta fara a se ajuta de nicio vraja. Respira usurata cand vazu ca usa se deschisese pentru ca in acel moment in care incerca sa treaca de usa concentrarea sa fusese pierduta, iar scutul isi pierduse din intensitate. Ar fi putut risca foarte multe daca usa nu s-ar fi deschis.

**Lexie Stryder** · 17 Jan 2012, 15:35

Lexie asculta imediat de instructiunile date de sefa de casa si inainta langa ea, simtind cum o strange putin prea tare de mana cu palma arsa. Insa nu spuse nimic, fiind prea preocupata sa nu arda in totalitate, si alerga dupa ea, speriata si surprinsa de intorsatura pe care o avusese ziua ei de plictiseala.

Cand ajunsera dincolo de usa, Lexie expira, dandu-si doar atunci seama ca isi tinuse respiratia suficient timp incat fata sa ii capete o tenta rozalie. Inchise ochii, gafaind incet.
"Ok, si cum vom mai iesi acum?" intreba, simtindu-se acum putin vinovata ca ea o tarase si pe Ronnie in acel labirint subteran.

Locul in care ajunsera acum era mult mai larg, deslusindu-se clar patru pereti acopriti de pamant si roci. Deci era o camera.

**Veronique A. Dupont** · 17 Jan 2012, 17:35

Era intuneric, dar o silueta se putea distinge cu putin efort intr-unul dintre colturi. Silueta era subtire si inalta si se apropia cu pasi usori de cele doua fete. Ronnie ii daduse drumul palmei lui Lexie, iar acum statea cu bagheta intinsa catre silueta misterioasa.
'Arata-te' tipa sefa de casa, iar un ecou se auzi ca raspuns la chemarea ei.
Din umbra iesi un barbat inalt cu parul la fel de intunecat precum noaptea a carui bucle stateau perfect aranjate deasupra hainei facuta din stofa purpurie. Ochii lui de un albastru ireal straluceau puternic luminand aproape intreaga camera. Barbatul isi tinea ambele maini ridicate de-o parte de alta a tamplelor si zambea ironic privindu-le pe cele doua vrajitoare.
Ronnie trase puternic aer in piept si se dadu cativa pasi inapoi. Il cunostea pe barbat sau, mai bine spus, pe vampir. Ultima data il intalnise intr-unul dintre tunele subterane ce fusesera sapate pe sub Urlet in Noapte. Impreuna cu Rosalie reusisera sa invinga o veche familie de vampiri si sa elibereze subsolurile de sub tirania lor si, involuntar, ajutase familia vampirului ce se uita in acel moment curios la ea si la colega sa.
'Asher. Ce faci aici?' intreba ea socata.

**Lexie Stryder** · (This post was last modified: 17 Jan 2012, 19:02 by Lexie Stryder.)

Lexie vazu si ea silueta din coltul camerei imediat ce Ronnie ii spuse sa se arate. Se uita la ea, tinandu-si cumpatul. Sincera sa fie, era cam speriata, insa, din locul in care statea acum, umarul lui Ronnie era in fata ei si stia ca oricine ar fi fost acel om, nu va trece de el.

Insa cand il vazu, indoieli incepura sa rasara in mintea ei. Parca ochii aceia de un albastru nepamantean o atrageau, ca si cum ar fi vrut sa o absoarba in vartejul lor adanc si intunecat. Perfectiunea barbatului din fata celor doua o facea pe Lexie sa vrea sa corecteze cuvantul om de mai devreme.

"Asher. Ce mai faci?" intreba Ronnie dintr-odata.
Auzindu-i cuvintele, Lexie ramase socata sa afle ca sefa de casa il cunostea. Viperina tindea sa creada ca e un vampir, insa numai citise despre ei si nu avusese niciodata o experienta de genul acela. Asa ca se multumi sa taca, si sa absoarba fiecare cuvant spus de cei doi ca sa inteleaga si ea despre ce era vorba acolo.

**Veronique A. Dupont** · 17 Jan 2012, 20:10

Vampirul inainta inca putin si se opri la o distana de un metru de cele doua fete. Zambi usor amuzat si isi lasa mainile sa-i cada pe langa corp.
'Am nevoie de medalionul tau, Veronique' zise el intinzand mana catre vrajitoare.
Fata isi puse bagheta in mana stanga, iar cu dreapta isi apuca pandantivul intre degete. Nu-i mai era frica, dar n-avea de gand sa renunte la bagheta. Asher fusese foarte prieteons si le ajutase pe cele doua vrajitoare in Urlet in Noapte, dar era totusi un vampir, iar vampirii erau rar sinceri sau prietenosi.
'Nu pot. Am nevoie de el' spuse sefa de casa inca protejandu-l in pumnul sau firav. Nu avusese incredere in acel obiect cand ii fusese prima data oferit, dar incepuse sa tina la el si-l considera un talisman purtator de noroc. In plus, era simbolul ce o una de Rosalie.
'Si eu. Nu intelegi. Am nevoie de el cu adevarat. Pandantivul tau este unul dintre cele sase talismane pe care presupunem ca Loki le-a lasat in urma lui pe Pamant. Cel al lui Rosalie este si el puternic, dar este doar o copie. Am gasit toate celelalte piese si avem nevoie de acesta pentru a ne vindeca semenii' explica vampirul, iar chipul incepu sa i se intristeze pe masura ce vorbea. Ronnie ramase impietrita pentru ca grimasa sa de tristete parea atat de perfecta incat ii aducea aminte de frumusetea vechilor razboinici. Nu-i venea sa creada ca cineva ar fi putut arata atat de bine cu acea figura melancolica.
'Multi dintre noi au inceput sa moara. Este o boala ciudata ce ne sleieste de puteri si ne fura imortalitatea' continua el, ultimile cuvinte soptindu-le la urechea vrajitoarei. Nu-i venea sa creada. Nu realizase cand vampirul ajunsese la ea, dar una dintre manile lui era asezata usor deasupra pumnului ce tinea strans medalionul. Barbatul nu incerca sa o faca sa-si deschida pumnul sau sa-i smulga pandantivul, cu toate ca avea puterea. Doar statea acolo privind-o rugator si respirandu-i aer cald peste lobul urechii.
'Nu inteleg. De ce aveti nevoie de ajutor de la zeul focului?' intreba ea amintindu-si de radacinile sale nordice si de zeii la care se ruga de fiecare data cand se afla intr-o situatie dificila.
'Loki este tatal Helei. Avem nevoie de Moarte pentru a ne recapata viata' sopti din nou vampirul, iar fosta viperina avu acea senzatie de deja-vu ce se repeta la nesfarsit. Era ceva mult mai complicat si mai brutal la acel barbat decat hainele din stofa, camasile cu volane si cizmele cu toc. Razboiul isi avea ampreta in ochii lui si n-avea cum sa scape vreodata de acea urma.

**Lexie Stryder** · 17 Jan 2012, 21:54

Lexie se incrunta. Deci el chiar era un vampir. Vazuse cum se apropiase de Ronnie atat de repede. Insa asta nu mai conta acum vorbele pe care le rostea acum nu aveau niciun sens pentru viperina. Era complet paralela cu tot ce se intampla atunci in acea camera.

Deci un vampir pe nume Asher voia medalionul lui Ronnie pentru ca specia lor e in pericol si doar moartea ii poate ajuta sa isi recapete viata? In mintea lui Lexie asta nu avea nici un sens. Poate ca daca ar fi stiut si cine e Loki si celelalte lucruri pe care evident nu le intelegea, s-ar fi prins ce inseamna acea conversatie.

Isi dadu seama brusc ca isi musca buza. Era putin frustrata ca nu era implicata in lucrurile asta si acum trebuia sa asculte ceva ce s-ar putea sa o implica mai tarziu. In plus, nu stia daca acel Asher era inofensiv pentru ea, asa ca nici nu prea voia sa se bage in discutie. Si ii era putin frica si pentru Ronnie...

**Veronique A. Dupont** · 17 Jan 2012, 22:08

Se departa putin de Lexie pentru ca stia ca Asher avea s-o urmeze. Nu vroia sa-si inspaimante prietena si inca se temea ca vampirul ar fi putut ataca. Nu-l cunostea destul de bine incat sa ateste ca este inofensiv.
'Austrverg tívar hitta ásjá' sopti fata la randul sau in vechea limba a vikingilor ceea ce ar fi trebuit sa insemne Zeii iti vor veni in ajutor'.
Observa cum barbatul isi pleca privirea, dar niciunul dintre muschii fetei nu i se schimbasera. Stia sa joace bine, dar intelesese perfect ceea ce-i spusese. Isi desprinse pandantivul de la gat si lua mana vampirului, o deschise in fata sa si scapa usor lantul. Nu avea incredere in el, dar razboinicii trebuiau sa se ajute unii pe altii.
'Ti-l voi da inapoi, heit' zise vampirul treminand propozitia cu un cuvant ce insemna ca promite.
Fata se retrase usor si se apropie foarte tare de Lexie. Se aseza din nou in fata sa pentru ca avea oarecum impresia ca dovedise ca este demna sa fie una dintre razboinici, iar Asher nu ar mai fi indraznit s-o atace, dar nu era atat de sigura in legatura cu viperina.
'Esti demn, iar daca mori vei ajunge in Valhalla' ii zise fiind sigura pe ea, iar Asher raspunse cu un simplu zambet ce parea ca vine din inima sau din ce-i mai ramasese pe post de inima. Disparu apoi intr-un nor de praf, iar fetele ramasera din nou singure pe intuneric.
'Trebuie sa iesim' se intoarse catre Lexie punandu-si la loc bagheta in mana dreapta.

**Lexie Stryder** · 17 Jan 2012, 22:15

"Da, cu asta sunt de acord, insa nu ma mai duc prin flacari," spuse viperina, cu un ras nervos.
Nu mai stia ce sa spuna sau sa faca, sau in ce parte ar trebui sa o ia ca sa gaseasca iesirea. Totul era deodata atat de confuz. Nu intelese ce ii spuse Ronnie vampirului ciudat si nici nu prea voia sa stie. Credea ca avea destul de multe informatii pentru moment.

In plus, chiar daca sefa de casa va vrea sa ii explice pana si un lucru din ce se intamplase acolo, va refuza. Stia ca parea ciudat, insa ii statea in caracter sa nu vrea sa stie mai multe decat era nevoie.

Se intoarse pe calcaie, facand un semn spre usa. "Ar trebui sa o luam din nou pe aici?" intreba, incruntanu-se usor.

**Veronique A. Dupont** · 17 Jan 2012, 22:24

Se bucura enorm ca Lexie nu-i ceruse niciun fel de explicatii. Nu stia daca ar fi fost capabila sa puna in cuvinte tot ceea ce se intamplase. Era si ea insasi buimaca si ametita si nici in capul sau nimic nu se lega. Realiza ca-i daduse panadantivul lui Asher si nu intelegea de ce o facuse, dar ceva in interiroul sau spunea ca procedase corect.

'Nu cred. Din cate imi pot da seama am iesit de pe domeniu' raspunse fosta viperina uitandu-se la peretii de pamant. 'Cred ca pot incerca sa fac o aparitie'
O lua din nou pe Lexie de mana si incepu sa se concentreze la locul unde dorea sa ajunga. Satul Hogsmeade aparu proaspat in memoria sa de parca il vazuse chiar cu o zi in urma, iar toti muschii corpului i se relaxara si pasi intr-un fel de poarta temporala. Nimic nu mai conta pentru ea in acele secunde, dar cand picioarele sale simtira din nou uscaciunea pamantului realiza ca se afla chiar in fata Capului de Mistret.
'Cred ca ar trebui sa intram sa bem ceva. Te duc eu mai apoi la scoala' spuse vrajitoarea, iar viperina o urma pe usa barului.

Edit By Raizen

Puncte
Viperini - 300
Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul « Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next » //  / Smile

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »
/ Smile