Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ So you're gone and I'm haunted, but I bet you are just fine..

Era trecut de 11, "Toamna..cand a trecut timpul atat de repede.."gandi Melanie in timp ce isi privea reflexia in lac, era toamna, anotimpul ei, nu il iubea, dar era al ei, anotimpul ei..Ii placea sa adune castane de pe jos, era o un obicei destul de ciudat avand in vedere ca nu le strangea, insa cu siguranta in fiecare buzunar al ei puteai sa gasesti una, doua..era ceva ce ii placea, nu stia de ce dar o linistea sa se plimbe printre frunze si sa culeaga castane, ii placea sa se plimbe Toamna, nu avea o destinatie sau un traseu sau orice insa ii placea pur si simplu sa se plimbe, se gandea la multe lucruri, la Yan la Kayla, ii placea sa isi aminteasca cum in fiecare an, Tomna se plimba prin paduri cu Yan si cum il ingropa in frunze, sau cum cauta impreuna cu el 'frunza perfecta' nici prea galbena nici prea rosie, o combinatie...acum privite din prezent erau piese, mici amintiri, puse cap la cap care nu aveau o logica a lor insa erau semnificative, nu era greu, in genral isi amintea un singur lucru care o obseda in fiecare zi..isi amintea cum era suparata pe Yan si el o tachina in speranta ca va ceda si va schita un zambet care sa ii tradeze falsa suparare, isi amintea cum incerca sa il invete pe Yan sa fluiere, si sfarsea prin al tachina de nereusita lui..Ofta adanc..se tranti pe spate si in timp ce isi freca ochii simti cum o castana ii cazu fix in cap, se astepta la asta, pacat ca nu era si Yan sa rada de 'norocul' ei "Cel putin 30 de copacii, tu un om, fiecare copac are cel putin 100 de castane, aproximativ 5 metri inaltime, tu intr-un punct fix, si castana aia, ei bine, te-a nimerit fix dar fix pe tine, ce e asta, sansa, destin, ghinion ?" urla Yan in mintea ei, un zambet micut se ivi pe fata ei "Ei bine, tind sa cred ca e mai degraba nesansa " sopti Melanie in sinea ei..
Se ridica incet si isi scutura hainele pline de frunze si verifica daca nu s-au strecurat si cateva si prin par "Ahh doar cinci" sopti Melanie cu un fals regret .
Mergea incet, nu se grabea..