Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »

/ Soapte

Soapte. In mintea Sophiei se auzeau numai soapte, neinteligibile. Nu pricepea, ce era cu ea ? Cu toti ? Kennya, Veronica, toate viperinele care ii era prietene ... ce era cu ele ?

I don't know what's worth fighting for
Or why I have to scream

Melodia pe care o ascultase inca ii rasuna in urechi. Asa de bine se potrivea, cel putin acele doua randuri se potriveau foarte bine. La ce folosea sa lupti, sa urli, sa tradezi, sa planuiesti in secret ? La ce ? Era cu moralul la pamant, iar ea era cea optimista. Oricum, lumea se schimba foarte mult in acel timp, asa ca nu era asa ciudat sa se schimbe si ea. Dar, totusi, ea nu se schimba asa de repede ...

Cu muzica rasunandu-i in urechi - castile erau bine indesate - se apropie de Camera Necesitatii, apoi incepu sa bombane : "Aici nu prind Radio, si e Radio Magic !?", dar tocmai cand era la mijlocul propozitiei realiza ca avea muzica ei si ca pusese pauza din greseala. Deschise usa Camerei Necesitatii fara sa realizeze ce face, apoi se aseza pe o canapea.

Iar tot ce se auzea erau soapte. Intinse mana dupa Profetul Zilei, iar acesta fosni usor. Fata il deschise, apoi incepu sa citeasca, comentand in soapta acolo unde nu ii convenea ceva.

Tot soapte ...

Am alergat spre camera necesitatii. Ma simteam rece si goala...de parca toate sentimentele mele disparusera. Nu mai puteam rade sau face glume. Cand sa fie timp de asa ceva? Puteam iubi, dar trebuia sa urasc. Trebuia sa mi-i fac dusmani pe cei care-i credeam prieteni.
Pe la mijlocul drumului m-am oprit si m-am uitat in urma.
" Ma urmareste cineva?"

Dar nu era nimeni. Doar umbra care imi era pretutindeni alaturi. Am continuat sa alerg, sperand sa ajung cat mai repede acolo. Nu stiam de ce, dar simteam ca trebuie sa fiu acolo.
Mi-am rascolit roba in cautarea baghetei. Tot drumul ma uitam in spate, cu senzatia ca aud pasi care ma urmaresc, desi cand ma opream, stiam ca sunt doar pasii mei pe coridor. Macar daca stiam ca bagheta e la locul ei, aveam sa ma simt in siguranta.

- In sfarsit!
O usa masiva, din lemn frumos, inscriptata "Camera Necesitatii" mi se prezenta in sfarsit. Am deschis-o usor iar acolo era persoana cautata.
- Sophie, am sosit! soptesc inchizand usa in urma mea.

OOC: Sper ca nu te superi ca am continuat eu. Daca nu-ti convine, trimite PM si sterg postu

'Sophie, am sosit!'
Fata strigata se ridica, zambind. O stranse in brate pe Aimi. "Imi era dor de tine !" spuse ea, dandu-i drumul colegei sale. "Ceva nou, prin Profet ? Stii, eu nu il mai cumpar ca aud de la ceilalti." explica Sophie intrebarea ei, invitand-o pe Aimi sa se aseze jos. Apoi realiza ca citea Profetul care ii fusese dat de Camera.

Nu era chiar in cea mai buna dispozitie. Toate zvonurile astea o speriau. Isi pierdu putin gandurile, apoi se uita la Aimi. Ii zambi, apoi isi dori o cana de ceai. Camera i-o aduse din camera Cercetasilor. Sophie zambi, sorbind putin ceai. Continua sa citeasca ziarul, asteptand o reactie din partea celeilalte cercetase.

Era o seara ciudata. Ma tot foisem de pe o parte pe cealalta insa somnul refuza sa vina. Intr-un final, am decis sa ma plimb putin. Noroc ca era randul meu sa tin pelerina invizibila. A fost a tatalui meu, dar o data ce am venit la Hogwarts, tata ne-a spus mie si fratilor mei sa o luam noi si sa o tinem cu randul.
Am coborat incet scarile din dormitorul fetelor apoi am iesit din turn. Am mers incet pe coridoare.
Imi era frig. "Am nevoie de niste sosete", mi-am spus in gand. Atunci, usa Camerei aparu.
"Desigur! Este Camera Necesitatii!" Tata imi vorbise de ea.
Dar.. Mai era cineva inauntru.. Pareau a fi si ele de la Cercetasi. Le-am salutat timida.
"Buna.."

Mergeam grabita pe holurile Hogwarts-ului neavand o tinta precisa cand am auzit un *Buna* si o usa inchinzandu-se brusc. Dupa ce usa se inchise inca se mai auzeau voci ce sopteau. Nu puteam intelege ce spun dar le auzeam, vorbeau clar.... Aveam un chef nebun de a vorbi cu cineva asa ca m-am grabit spre locul de unde credeam ca vin vocile. Am ramas surprinsa cand am vazut ca venea defapt din camera necesitatii. Am pus mana pe clanta usii, am ezitat gandindu-ma ca poate era o intalnire privata a profesorilor, sau poate un grup secret de elevi... Am vrut sa ma intorc dar prea tarziu, deschisesem deja usa fara sa vreau... Am respirat usurata cand am vazut ca inauntru erau doar niste eleve la fel de plictisite si insomniace ca si mine. Se uitau la mine destul de ciudat si m-am panicat. In momentul urmator mi-am adus aminte ca aveam niste prajiturele ascunse in ghiozdan de la pranz. Le pastrasem pentru colega de camera, dar acesta parea un moment mult mai bun sa le scot. Imi doream foarte mult sa schimb cumva subiectul, asa ca mi-am dat ghiozdanul jos de pe umeri si am scos o punguta mica din el.
*Vrea cineva prajituri?* Am intrebat eu cu un zambet stangaci pe fata.

Am inchis usa dupa mine rusinata; ma simteam ca si cum intrerupsesem ceva dar intrasem deja asa ca nu mai aveam ce face.
Nici nu am apucat sa fac cunostinta cu fetele din interiorul Camerei; o fata de la Ochi-de-Soim a intrat imediat dupa mine. Isi scoase ghiozdanul si intreba cu un zambet stangaci:
"-Vrea cineva prajituri?"
"-Da, te rog", am spus eu pe jumatate surpinsa, pe jumatate amuzata. "Eu sunt Lily. Lily Potter. Tu cum te numesti?"