Soft Wings
|
19 Jul 2011, 11:49
Post: #1 |
|||
|
|||
Soft Wings
Just Robert and Ema ' Si a plecat, lasandu-i sufletul pustiu. A devenit un prizonier al agoniei, un locuitor al Fara-Sperantei. Sfarsit Ema pufni si inchise cartea cu putere. Nu era una din cele mai bune povesti. Personajul principal o dezgusta. Avea o atitudine ciudata fata de una di eroinele cartii. Era ca si cum cineva te-ar injura ani la rand, iar apoi te-ar salva din fata unui camion. Isi rotii ochii si baga cartea inapoi in rucsac, rezemandu-se de el. Soimeanca statea intinsa in iarba inalta, la umbra unui stejar. Era placuta racoarea diminetii. Si cum nu avea un program pentru ziua de azi, preferase sa vina sa citeasca pe marginea lacului. Ema isi inchise ochii, incercand sa auda sunetul vag al valurilor, mangaierea vantului printre frunzele copacilor. Incerca sa profite din plin de liniste. Era cu siguranta ceva ce nu va avea inapoi intre peretii castelului. Isi deschise ochii verzi incet, analizand fiecare miscare printre gene. Abia cand realiza ca mai era cineva langa ea, tresari de-a binelea. Lua o gura mare de aer si zambi usor socata. " - Te misti foarte usor, stii?" chicoti ea. ![]() The darkest hour is just before the dawn.
|
|||
19 Jul 2011, 12:20
Post: #2 |
|||
|
|||
Il n'y a rien près de verité. ![]() |
|||
19 Jul 2011, 12:33
Post: #3 |
|||
|
|||
Ema ridica din umeri.
" - Nimic in mod special. Bomban in legatura cu cartile exagerate" Se ridica usor si isi scutura parul plin de puf de salcie. Chestiile astea mereu se agatau de iarba, iar apoi, de orice le atingea. Privi cerul luminat de deasupra lacului. " - Si de ce nu, ma bucur de o zi frumoasa" Se intoarse sa-i zambeasca lui Eric. " - Trebuie sa recunosti ca nu a mai fost asa racoare in ultima vreme" Tacu, lasand adierea usoara sa alunece pe langa ea. Chiar ca era placut. Simti nevoia sa inchida ochii, dar se abtinu, fara motiv. Poate se temea ca va considera totul un vis, o intamplare a imaginatiei. Inspira profund, simtind parfumurile delicate din jurul ei: apa rece a lacului, pamantul umed, iarba verde, chiar si acea aroma ciudata a scoartei de copac. Toate erau vagi pentru simtul olfactiv al unui muritor. Isi puse palmele pe genunchi. " - Ce te aduce pe aici?" intreba ea incet. ![]() The darkest hour is just before the dawn.
|
|||
20 Jul 2011, 13:29
Post: #4 |
|||
|
|||
Il n'y a rien près de verité. ![]() |
|||
20 Jul 2011, 21:27
Post: #5 |
|||
|
|||
Se simti de parca nu se prinsese de o gluma. Ema se multumi prin a ridica din umeri.
Inspira adanc pentru a mia oara in acea zi. Pur si simplu nu se mai satura. Isi muta rucsacul de pe un umar pe celalalt. " - Si... Cum a fost saptamana ta?" intreba ea politicoasa. Fusese destul de multa agitatie la castel in ultimele zile. Soimeanca se simtise ca intr-un stup de albine. Insa nu ii dadu ocazia sa raspunda. Isi intoarse capul din reflex, uitandu-se peste umar. Un trosnet ciudat strabatuse aerul pana la ei. Si totusi, nimic nu parea nelalocul lui la prima vedere. " - Ai auzit asta?" se incrunta Ema. Se intoarse de-a dreptul, cercetand peisajul si scotandu-si subtil bagheta din buzunarul interior al robei. ![]() The darkest hour is just before the dawn.
|
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|