Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ Solution

• Se incrunta amuzata.
  " Dar cand am zis eu ca sunt usa de biserica?" murmura pe un ton cald atunci cand o auzi pe Irine si incalcatul regulamentului alaturi de Snow.
  Se intoarse usor in loc, infruntand peretele cu spatele, in asa fel incat sa le poata vedea pe cele doua Soimence. Ozzy era langa ea, iar Irine langa aceasta.
  Inca se mai gandea la propunerea Irinei cand cele doua vorbira. Privirea ii cazu imediat pe lantisor. Il cerceta cu un ochi critic, incercand sa studieze de la distanta detaliile. Un zambet delicat ii aparu pe buze. Era cumva acesta inceputul unei povesti in care se infiripa dragostea? Oare? Un Ochi-de-Soim si un Cercetas? Cat de clasic! Daniel... Daniel... Nu, nu stia niciun Daniel al Cercetasilor, insa isi amintea ca Julieta, Sefa de Casa a Rosiaticilor, mentionase de asa un nume atunci cand se ocupau amandoua cu listele de inceput de an. Poate ca era una si aceeasi persoana.
  Se puse picior peste picior si isi freca mainile. Ok, draguta, era timpul sa intre in joc discutia de fete. Se simtea destul de ciudat, dar cineva trebuia sa se ocupe, nu?
  " ... Si?" intreba Ema cu subinteles, zambind spre Irine, incercand sa o faca sa continue.
  

Se uita la fete pentru ca nu mai scoasera niciun sunet mai ales Ozzy dar oare de ce? Era o poveste de dragoste intre Cercetasi si Soimi,ce romantic dar totusi clasic. Nici nu trecu mult timp ca Ema incepu sa vorbeasca. Irine incepu sa vorbeasca si isi dadu seama ca este Ema una dintre cele mai curioase deci o va trage de limba. Nici mult nu a trecut ca sefa incepu sa zica "Si?...". Se pare ca Irine va trebui sa vorbeasca, desigur pentru ca caracteristica la Ochi-de- Soim este chiar curiozitatea. Se uita din nou la fete si incepu sa rada usor.
- Mereu curioasa Ema. Pai.. ne cunoastem de cand eram mici, se intelege foarte bine cu fratele meu si mai mereu mi-a cam placut de el dar na eram mai mica decat el si am tacut. Deabia a venit si pai... nu ne-am mai vazut demult si ne-am dus la acel loc romantic numit lac. Am observat ca inca mai are pamblica de la mine, pe care o poarta ca si cravata si el mi-a lantul. Sunt initialele noastre, niciodata despartite. Si... pai suntem impreuna?, intreba aceasta buimaca
Irine se inrosii toata la chip si nnu mai stia ce sa mai zica. Daniel era unul dintre punctele ei slabe si se rusina repede cand era vorba de el dar asta pana cand nu trebuia sa devina luptaoare pentru el.

• Ema ridica din umeri. Un Soim era curios din nastere. Nu aveai ce sa schimbi la asta. Nu aveai cum sa modifici ceva ce era adanc infipt in coful genetic.
  O asculta cu atentie, zambind din ce in ce mai larg. Lacul... Da, lacul era un loc romantic. Si era preferatul a doi dintre Soimenii la care Ema tinea. Ca veni vorba... Soimeanca isi facu o nota mentala ca sa-i intrebe pe cei doi cum o mai duceau si cum avansau lucrurile in relatia lor. Avea senzatia ca lucrurile se racesc... Nu conta acum. Oricum, ea nu era prea mare fana a lacului. O atragea mai mult padurea.
  Isi indrepta toata atentia spre Irine. Ce dragut! Deja vedea in minte doi copii ce impartaseau o dragoste inocenta. I se parea ceva atat de pur si de simplu. Atat de curat. Ii vedea cu ochii mintii, dandu-si panglici si lantisoare. Si, fara sa vrea, isi aminti de propriile ei momente.
  Se incrunta usor la final. De ce parea ca Irine pune o intrebare? Daca era sa o intrebe cineva pe Ema, atunci ar fi stiut sa raspunda daca era sau nu cu William.
  " De ce esti nesigura?" intreba ea, brusc ingrijorata. " Adica, ce poate sa va stea in cale?"
  

Se uita la Ema cum sta si se gandeste si imi venii brusc in minte toate momentele frumoase cu el. Cum putea sa nu il iubeasca la nebunie? Era tot ce avea ea mai drag din acest loc pe langa casa sa si cei din ea. Se uita cu atentie la locul din jurul sau si se gandi la greutatile prin care Daniel a trecut de-a lungul anilor. Acum putea sa fie alaturi de el cu trup si suflet si nimeni nu ii mai putea despartii, spera ea. Oricum nu avea de gand sa lase vreo fata sa se atinga de el pentru ca Irine era foarte posesiva.
- Nu sunt nesigura. Sunt sigura, sper doar sa nu stea nimeni in cale. Nu stiu ce sa zic. Sa nu fie o problema pentru ca este cercetas sau nu stiu. Dar il iubesc asa de mult si nu as lasa pe nimeni sa imi stea in cale sa mi-l i-a. Am fost despartiti mult prea mult unul de altul. Acum nimic nu imi mai sta in cale si plus ca nu e nevoie sa ne cunoastem. Ne simt situatia, parintii si pe langa asta tata ar fi fericit sa il vada langa mine pentru ca stie ca m-ar apara cu pretul vietii si ca ma iubeste.Cel mai bun iubit pe care si l-ar putea dorii pentru mine... Daniel, spuse aceasta zambind dragut
II era tare dor de tatal sau dar trebuia sa treaca peste asta. Iubea totul din viata ei acum. Totul era ok si va muncii sa ramana asa.

• Ema ii zambi Irinei si se intinse pentru a-i apasa usor dosul palmei.
  " Nici vorba. Nimeni nu tine cont de Case. Sora mea a fost pana la urma intr-o pasiune cu un Viperin cand era la Hogwarts. Asa ca nu vad care e problema"
  Vorbele tinerei Soimence o trimisera cu gandurile in alta parte. Daca era ceva ce invatase sigur in toata problema ei in Irlanda, atunci era faptul ca fericirea costa. Se intreba daca Irine si Daniel platisera pentru fericirea lor. Si-ar fi dorit ca ceea ce gandea ea in acele clipe sa nu ajunga sa se adevereasca vreodata. Stia cum stateau lucrurile. Ea suferise intr-un colt uitat de lume si reusise cumva sa-si gaseasca drumul inapoi. La cateva luni, ii surasese norocul si il intalnise pe cel carea avea sa-i fie alaturi in cea mai stransa legatura. Insa Ema inca mai avea de platit pentru pacatele ei. Stia asta si o vedea de fiecare data cand inchidea ochii. Lucrurile nu erau foarte roz in palatul de clestar. Dar viata ei era normala pentru moment. Doar subconstientul tinea mortis sa-i aminteasca de lectiile de viata pe care trebuia sa le invete.
  Incerca sa scape de gandurile ce-i intunecau ochii si sa se concentreze pe ce avea de facut. Zambi, desi nu se uita spre Irine sau spre Ozzy.
  " Ma bucur pentru tine, sincer"
  

Se uita la fata si se gandii mai bine la ceea ce a spus Ema. Spera si totusi era sigura ca avea dreptate pentru ca Ema cu siguranta nu ar mintii sau ar pacalio pe Irine. Era foarte fericita si scapata de orice grija din acest domeniu. Isi dadu seama ca cel mai mult in acest moment conta Daniel si numai Daniel. Era iubirea ei cea mai mare si nu putea trece cu vederea peste asta. Incepu sa zambeasca in timp ce privirea fusese atintita asupra stelelotr. Acolo pe undeva era si steau mea ai al iubitului meu. Fiecare avea o stea care o dorea. Momentan fata nu a avut dorinta pentru a gasii una.
- Iti multumesc mult Ema. Pentru mine conteaza foarte mult acest lucru chiar daca nu prea ascult cand mi se spune ceva de persoana pe care o iubesc. Sa inceapa lumea sa il critice si alte chestii. M-ar apuca toti nervii pentru chestia asta dar chiar imi place ca ma sustii si esti alaturi de mine. Conteaza mult petru mine, mai ales venind din partea ta. ODS este iubit de mine deci parerile voastre sunt importante, spuse aceasta incepand sa rada usor catre fete
Cand era sa iubeasca, chiar facea acest lucru si nu statea pe ganduri sau dadea in spate. Stia la ceea ce trebuia sa tina si la cine.

• Ema ii zambi. Se simtea... magulita era putin spus. Irine avea un stil unic de a o face sa creada ca ea intr-adevar conta ca persoana. Nu-si amintea sa mai fi intalnit pe cineva care sa se bazeze atat pe parerile ei. Pentru ca Ema nu facuse intotdeauna cele mai bune alegeri. Daca ar fi fost asa, nu ar fi avut nici cicatricea de pe mana, nici semnul de pe umar. Si categoric nu ar fi avut atatea amintiri care ii faceau capul sa explodeze. Si nu ar fi avut regrete.
  Isi feri din nou privirea. Se simtea batrana. Batrana intr-un corp tanar. De parca sufletul ei ar fi trait de sute de ani, din timpuri stravechi. Poate ca asa se explica pasiunea ei pentru legende. Ochii verzi se intoarsera spre podeaua din fata lor, cautand o solutie pe care stia ca nu o va gasi prea curand. Insa tacerea... Tacerea era contra-indicata acum. In tacere se ridicau demonii fiecaruia, iar demonii Emei nu se ascundeau doar in privire, ci si in minte. Simtea o nevoie brusca de a-l contacta pe Kurt Malfoy si de a aborda un subiect complicat de psihologie. Dar nici de asta nu avea cum nevoie.
  " Spune-ti ceva. Orice" murmura ea, vocea lipsita de inflexiuni.
  
  

Ozzy era cam confuza ea nu avea sentimente de genu , ea nu avuse un prieten care sa tina la el sau sa il iubeasca fiindca nu credea in iubire sau chesti de genu asta , ii se pareau atat de stupide deoarece in multe cazuri fetele aveau de suferit .Dar isi iubea la nebunie tatal fiindca el ia arata mai toate si a facut-o sa fie puternica lasand lipsa mamei deoparte.Cateodata soimeanca era privita alfel de ceilalti ciudata fara mama .Dar nimeni nu stia prin ce a trecu ea.Se bucura de fericirea altora mai ales daca ea ii facea sa fie asa , facando sa se simta mai bine ca oricand.Dar de felul ei era visatoare si plutea mai mereu prin trecutul ei aducandusi aminte de cei care o faceau fericita , ii placea tare mult sa se uite la stele mai ales sa fie ghidata de ele.
-Oh Irine cat ma bucur pentru tine , ma bucur ca esti atat de fericita si ca ti-ai gasit persoana potrivita.Hmm vezi steau aia de sus , cea mare aratand spre ea.
-Aceea mi-a spus tatal meu ca este persoana care ne vegheaza cea care o iubim cel mai mult si care ne-a fost alaturi.Observi cat de frumos sunt impreunate si cat de bine se contopesc.Sunt atat de frumoase.Spuse aceasta fericita.

Le asculta cu atentie pe fete iar dupa zambetu incepu sa ii devina din ce in ce mai larg. Era foarte dragut din partea lor sa fie fericite pentru ea si mai ales de toate sa fie alaturi de ea. Se uita cu atentie la fete iar cand Ozzy incepu sa explice modul de alcatuire al stelelor....pai sa spunem ca ramasese chiar foarte fascinanta. Iubea astrologia si tot ce tinea de ea. Stelele ii atrageau cel mai mult atentia de cadn era mica si simtea ca poate sa le i-a in mana. Si tatal ei i-a zis despre multe alte chestii de genul asta si le iubea de-a binelea.
- Da si tatal meu mi-a zis lucrurile astea. Si mi-a zis ca de ficare data cand mi-e dor de el sa ma uit la o stea si sa stau linistita, sa nu zic nimic si atunci il voi auzi vorbind. Sa vorbesc cu steau mea care ar fi el in unele momente, spuse aceasta zambind dragut
Se uita cu atentie la o stea iar dupa privirea i se atintii catre chipul Emei, care statea tacuta.
- Ema ce mai face William?, intreba aceasta ridicand din sprancene catre ea.
Stia ca poate se va inrosii sau poate va avea o reactie ciudata dar era normal si pana la urma aceasta era Ema. Nu puteai sa te superi pe ea nici daca vrea sa te omoare.

• Le asculta pe cele doua vorbind de stele, incercand sa se concentreze pe cuvintele lor. Povestile spuse si teoriile astfel introduse erau fascinante. Si foarte interesante. I-ar fi placut sa compuna o melodie dupa o poveste ca asta. O iubire manifestata prin imaginea unei stele. Deja ii venisera in minte vreo patru masuri din cantec si zambi multumita. Mai devreme sau mai tarziu, se va retrage in Camera Necesitatii, isi va dori un pian si va incepe sa cante, preocupata sa aiba partituri goale si un creion langa ea.
  Tresari cand o auzi pe Irine. O privi o clipa, iar in intunericul noptii, teul Emei deveni usor mai intunecat, indicand o roseala de toata frumusetea. Zambi si ridica usor din umeri.
  " E bine. Am luat cina la mine acasa de Craciun. I-a cunoscut pe ai mei"
  Se incrunta usor. Tatal ei fusese atat de protector incat era gata sa-i faca cunostinta cu masa, peretele si usa casei daca ar fi facut o miscare gresita. Mama ei era incantata in schimb, iar sora sa... Mai mult decat entuziasmata. Dar totul decursese ok. Zambi.
  " Dar este placut... Sa ai pe cineva cu care stii ca iti poti trai visele fara sa te simti cumva limitata"