Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 … 3 4 5 6 7 … 16 Next »
/ Cinci ce scapã.

**Misha Darren Collins** · 30 Dec 2010, 20:59

Am împrumutat ideea din serialul Misfits - ideea cu superputeri ce va apãrea în capitolele urmãtoare. Enjoy. ^^

I

'La dracu', suntem mai buni decât orice generaþie înainte de noi!'

Blocul pãrea pãrãsit - strãzile de lângã acesta la fel. Închisoarea trona la câteva strãzi distanþã, siluete miºcându-se prin curtea aproape pãrãsitã; patru oameni trecurã pe sub gard, printr-un tunel improvizat, ºi se trezirã în mijlocul trotuarului. Îmbrãcaþi în uniformele Închisorii, pantaloni ºi cãmãºi portocalii, adolescenþii începurã sã fugã înspre blocul pãrãsit; paznicii de la poarta de la câþiva zeci de metri distanþã se uitarã suspicioºi în jur, dar nu-i observarã. Cel mai înalt în trase pe singurul negru dintre cei patru dupã el, iar ceilalþi intrarã prin faþã în clãdire. Nathan intrã prin spate, cu companionul lui, ºi se oprirã din fugã doar la ultimul etaj.

Cei doi stãteau unul lângã altul, cel mai înalt dintre ei cu un pistol în mânã ºi celãlalt cu un ipod. Ambii se uitau pe ecranul negru, parcã aºteptând un semnal, în timp ce coridorul gol ºi întunecat pãrea sã transmitã ecouri fugare ale respiraþiei lor greoaie. Nathan înjurã printre dinþi ºi se uitã la ceas, apoi din nou la ecran ºi apoi în sus, la tavanul de piatrã. Nu se auzea nimic altceva decât ceea ce tocmai se specificase, dar era un lucru rãu. Foarte, foarte rãu. Nathan, cel mai înalt, ridicã pistolul ºi se încordã. Telefonul sunã brusc, iar cel care-l þinea apãsã pe mesaje ºi ambii citirã cele câteva cuvinte înºiruite.

Ian e prins, politia dupa voi -B

Nathan se uitã la Oliver, care se holba la ecran ca ºi cum ar fi fost scãparea sa; înjurând, Nathan îl luã de braþ ºi începurã sã fugã brusc, paºii lor rãsunând în întregul hol, în spatele lor auzindu-se împuºcãturi, ecoul lor pãrând cã fac gloanþele sã se repeadã la ei de peste tot. Paºi grãbiþi se amestecau cu acele sunete ºi înjurãturile gemene ale celor doi în uniforme portocalii, care gâfâiau - poliþiºtii se apropiau repede, brusc. Vãzurã în faþã o uºã ºi se aruncarã asupra acesteia, dãrâmând-o în câteva secunde, apoi o tulirã în direcþia din care venea o luminã puternicã ºi niste strigãte ºi înjurãturi. Nathan ieºi primul în faþa gardului, iar Oliver îl urmã, înainte sã închidã uºa cu un zgomot ca de tun. Începurã sã se caþere pe gard, deasupra lor, la câþiva centimetri, fiind marginea acoperiºului; Nathan se întinse, se prinse de margine ºi, brusc, se legãnã de la dreapta la stânga ºi cu un efort suprem, se roti prin aer, cãzând aproape imediat în genunchi pe acoperiº, cu mâna întinsã înspre negru. Oliver îl apucã de mânã ºi se trase cu chiu cu vai pe acoperiº, apoi ambii, gâfâind, scoaserã telefonul, iar Nathan tastã înnebunit.

B, unde mama dracu esti, trebuia sa fii pe acoperis, misca naibii odata -N

Uºa de dedesubtul lor se deschise brusc, iar strigãte surprinse se auzirã. Nathan îl trase în spate pe Oliver, care aproape cã se aplecase sã-i vadã pe poliþiºti, ºi se ridicã, începând sã fugã pe acoperiº, aplecat, fiind sigur cã erau alþi poliþiºti care sperau sã-i vadã cã fug undeva. Oliver îl urmã cu inima îndoitã - chiar vroise sã-i vadã pe poliþiºti - iar Nathan îl prinse de guler ºi îl trase în spatele unor cutii aruncate la întâmplare pe acoperiºul gri. Oliver se holbã la cel care-l trase cu ochii mari, parcã reproºându-i ceva, iar Nathan se uitã la el cu o privire de genul 'ce mama dracu' te uiþi la mine?' în ochii albaºtrii ºi îi întoarse spatele negrului. Telefonul sunã din nou, iar Oliver îi dãdu una în coaste celui de lângã el.

In spatele tau, N, e o scara, coboar-o, sunt langa bloc -B

Nathan fugi înspre scara lipitã de peretele blocului ºi se aruncã pe aceasta, coborând repede, fãrã sã se uite la Oliver, care aluneca ºi el în jos. Nathan sãri când mai avea încã cincizeci de centimetri pânã jos ºi aterizã în faþa unui adolescent ce era mai scund decât el ºi þinea în mânã un telefon ºi în cealaltã, la fel ca ºi cel din faþa sa, un pistol. Nathan se holbã la pisotlul plin de sânge pentru câteva secunde, apoi îºi trecu mâna prin pãr, distras, ºi se uitã înapoi la faþa tipului scund.

- Barry, ce dracu', ce i-ai fãcut lui Ian?
- Mort.
- Am înþeles asta, deºteptu' oraºului, mârâi Nathan ºi, brusc, îl împinse pe Barry în perete, þinându-ºi mâinile pe umerii lui ºi uitându-se în ochii sãi. Spune. Ce. Dracu'. I-ai. Fãcut. Lui. Ian.
- L-am omorât, ce naiba credeai? Cã am fãcut prãjiturele ºi am desenat?!

Nathan îi dãdu drumul ºi se uitã urât la el pentru câteva secunde, apoi se întoarse pe cãlcâie ºi porni înspre clãdirea întunecatã a închisorii, opusã blocului din care tocmai fugiserã, în timp ce-ºi punea pistolul în buzunarul pantalonilor uniformei portocalii ºi începu sã alerge. Trecu peste strada aglomeratã ce-i despãrþea de gardul ºi tunelul ce avea sã-i lase înapoi în instituþia ciudatã ºi se ghemui, pentru ca mai apoi sã se întindã pe trotuar ºi sã se târascã prin tunelul mic înapoi în grãdina închisorii. Când se ridicã, îngheþã: douã siluete din faþa sa se uitau la el insistent, dar rãsuflã uºurat când vãzu cã erau doar Noah ºi Slave. Oliver ºi Barry apãrurã lângã el, iar Nathan merse direct înspre cei doi.

- Un'e-i Ian? întrebã Noah, dându-ºi pãrul ciudat de lung pentru un adolescent din ochi ºi vorbind pe tonul lui de om beat, obiºnuit.
- Mort, la dracu', mormãi Nathan ºi scoase pistolul pentru a-l arunca în niºte boscheþi.
- Drãguþ, bãiatu', fãcu Slave ºi îi dãdu douã peste spate.
- Calmeazã-te, idiotule, Barry l-a omorât!
- Barry? Cin' Ba- Aaah, fãcu Slave ºi se întoarse cãtre cel strigat, care era inexpresiv, ºi îi dãdu douã ºi lui peste spate.

Nathan nu mai auzi schimbul de replici ºi înjurãturile din spatele sãu, pentru cã sãrise peste un al doilea gard ºi se afla în curtea centralã, în care toþi prizonierii erau, râzând ºi pãrând satisfãcuþi de ceva. Îºi trecu mâna prin pãrul creþ, maro, ºi rânji larg, deºi nu era fericit deloc. Barry sãri lângã el, urmat de ceilalþi trei, iar toþi îºi fãcurã loc printre deþinuþi pânã în clãdire, fiind împinºi ºi înjuraþi la fiecare pas; închisoarea pãrea deosebit de pustie în acea parte a zilei, dar nimic nu era aºa de ciudat pentru cei cinci. Paºii lor rãsunau ciudat în timp ce urcau scãrile încet, aproape precaut; gardienii le fãcurã semne cu mâna, pãrând ca îi salutã, dar nu le rãspunserã. Când trecurã de cele trei porþi pânã la locul unde erau celulele, se oprirã ºi se uitarã unul la altul, apoi Nathan începu sã meargã furtunos pânã la celula lui, ultima din etaj, pe care o împãrþea cu Barry, ºi toþi intrarã în spaþiul restrâns.

Automat, Nathan se urcã în patul de sus ºi se întoarse pe burtã pentru a se uita la ceilalþi patru, care-l priveau, ca ºi cum ar fi aºteptat ceva. Barry - scund, dar puternic, cu pãrul scurt, maro-gri, cu cearcãne ºi cu ochii negrii, Oliver - negru, înalt, cu pãrul negru tuns perie ºi cu ochii cãprui, Noah - o copie aproape fidelã a lui Nathan ca înãlþime, dar cu pãrul lung, slinos ºi negru ºi ochii verzi, dilataþi ºi cu pielea prea albã, Slave - scund, slab, cu pãrul roºu aprins ºi cu ochii gri, pãrând tâmpit ºi Nathan - înalt, slab, cu pãrul foarte creþ, maro, cu ochii albaºtrii ºi încruntat. Barry vru sã vorbeascã, dar privirea tãioasã pe care Nathan i-o aruncã îl fãcu sã închidã gura, la fel ºi pe ceilalþi; Nathan începu sã vorbeascã brusc, cu însufleþire:

- Bun, dragii mei, ce mama dracu'?! Nu mã leg de voi, Noah, Slave, dar de Barry, mai ales de Barry. L-ai omorât pe Ian, când trebuia sã-l omori pe idiotul de ªef ce stãtea în clãdire, ce dracu', nu sã-i faci de petrecanie unuia, cel mai bun asasin din grup! înjurã ºi îºi ridicã partea superioarã a corpului, rezemându-se în braþe ºi coate de pernã, apoi continuã pe acelaºi ton nervos: Acum îl vor vedea pe Ian ºi aºa mai departe ºi Barry, dacã nu ºtiai, Ian a fost fratele lui Joanne, ºi te va ucide dacã-i spui! Pe dracu', Barry, nu-þi pare rãu! tunã el, închizându-i gura adolescentului scund. Dacã tu crezi cã vei supravieþui ºi vei fi ºi în acest grup-
- Nathan, omule, calmeazã-te! Poate cã a fost o greºealã ºi îi pare rãu! strigã Oliver, gesticulând nervos.
- Nu cred asta, Barry, eºti-
- Calmeazã-te, spuse Noah cu vocea sa de bas, rãsunând în celulã. Îi pare rãu.
- Dar-
- CALMEAZÃ-TE. Respirã.
- Ce se întâmplã aici? Vocea era necunoscutã, ºi toþi se întoarserã sã-i vadã pe cei cinci gardieni afarã din celulã, pe hol. Oricum, spuse ºeful de gardã, Barry - acesta clipi - Noah, Slave - cei doi se întoarserã ºi rânjetele li se topirã de pe feþe - Oliver - negrul clipi - ºi Nathan - acesta era singurul care pãrea calm, încã pe pat - ªeful vrea sã vã vadã.

Nathan îngheþã, dar nu lãsã sã se vadã nimic pe faþa sa, doar gândi douã cuvinte: La dracu'.

**Dianne D. McLarren** · 30 Dec 2010, 23:20

Foarte fain si interesant....se pare ca ne-ai urmat sfaturile si chiar ti-a iesit...
Vreau un NEXT cat mai repede...

**Misha Darren Collins** · 31 Dec 2010, 19:24

E cam rapid, ºtiu, dar asta a fost ºi intenþia mea.

II

'Cinci deþinuþi, cinci puteri.'

[justify]Nathan dãdu din cap încet înspre Barry, care se uita la el întrebãtor atunci când sãrise de pe pat ºi aterizase pe podeaua de piatrã. Nathan îºi pocni puþin degetele ºi merse în faþa grupului, iar unul dintre gardieni îi înºfãcã braþele, le trase la spate ºi îi puse o pereche de cãtuºe. Ceilalþi furã încãtuºaþi ºi ei ºi, într-un ºir indian perfect, pornirã dupã ºeful de gardã, care îi saluta pe paznicii din faþa celulelor pline. Mulþi prizonieri se holbau la Nathan, care doar dãdea din cap ca într-un fel de salut, iar Barry, care stãtea în spatele lui, se uita fioros la toþi cei care se prãpãdeau de râs. Oliver, Noah ºi Slave mergeau încet în spatele celor doi, cu expresiile unor câini hãituþi ºi cu capetele plecate.

Se oprirã brusc ºi cotirã înspre clãdirea poliþiºtilor din curtea închisorii, iar Nathan trase cu putere aer în piept ºi þinu un argument cu el însuºi. 'Bun, deci o sã trebuiascã prima datã sã intrãm prin cealaltã parte a închisorii ca sã ajungem la ªef, perfect... Sã-i atacãm? Da! Dar nu cred cã putem scãpa dupã aceea... Nathan, am un presentiment pozitiv, vom putea trece. Nu prea cred... Frate, fi optimist - ori trecem, ori murim încercând. Vrei sã fii executat de ªef sau sã scapi? Sã... sã scap, bineînþeles! Atunci, ascultãþi instinctul. Înþeles, ºefu.' Când argumentul se terminã, se uitã în jur. Intraserã deja în holul lung, gol ºi nepãzit, fãrã celule, care dãdea în partea a doua a închisorii. Fãcând o diversiune, Nathan se împiedicã ºi cãzu în genunchi, Barry aproape pierzându-ºi echilibrul.

Când fu ajutat cu dezgust de cãtre gãrzi ºi aruncat în picioare, reuºi sã îi ºuiere ceva în ureche lui Barry, care fãcu niºte semne la spate, repetate mai departe de Oliver ºi Noah. Toþi, inclusiv Slave, se prinseserã. Brusc, Nathan chiar cã îºi pierdu echilibrul din cauza ºireturilor desfãcute ale adidaºilor sãi ºi cãzu. Când gãrzile se întinserã sã-l ajute, atacã. Sãri brusc în picioare, dându-i unei gãrzi cu genunchiul în faþã, ºi îi dãdu un ºut, trimiþându-l peste ºeful gãrzilor, care cãzu, strivit de gorila de paznic. Ceilalþi trei se aruncarã pe Nathan, dar Barry le sãri în întâmpinare ºi le dãdu douã ºuturi bruºte, apoi Oliver îi zdrobi nasul unei gãrzi, în timp ce Noah ºi Slave îl loveau pe al cincilea.

Nathan începu sã fugã brusc, cât de repede putea, pe un coridor alãturat, care tocmai se deschisese. Uºa se închise la fel de brusc în urma lor, iar totul deveni întunecat. Nathan se opri, Barry cãzu peste el, Oliver se împiedicã ºi îi trase pe Noah ºi Slave dupã ei, iar toþi erau la pãmânt. Într-o secundã, o luminã albãstruie se aprinse în faþa lor, iar aceasta îi înconjurã pe toþi. Se ridicarã încet ºi se uitarã la albeaþa din jurul lor, deºi nu îndrãzneau sã se miºte de pe loc. O voce tunã, fãrã sã-i facã sã tresarã, deoarece erau obiºnuiþi la ciudãþenii ºi chestii groaznice:

- Aþi foþi salvaþi, începu aceasta. Aþi deschis uºa cãtre salvarea voastrã. Nathan Young, Simon Bellamy, Oliver Bailey, Noah Dixon ºi Slave Conovan, aþi foºti aleºi sã aveþi cele cinci puteri. Nathan, imortalitate, Simon, invizibilitate, Oliver, controlarea timpului, Noah, controlarea diferitelor materii ºi Slave, controlarea emoþiilor.

O pauzã, iar apoi toþi cinci începurã sã râdã zgomotos. Nathan râdea cel mai tare dintre toþi ºi abia se putu opri, cu lacrimi în ochi, în timp ce ceilalþi aproape cã nu mai puteau respira:

- Cred cã te-ai drogat prea mult, amice.
- Vreþi sã vedeþi ceea ce li s-a întâmplat celor care nu au crezut? spuse vocea ºi, fãrã sã aºtepte, deschise o trapã la stânga lui Nathan. Toþi se îngrãmãdirã în jurul ei, apoi sãrirã înapoi, dezgustaþi. ªerpi, pãianjeni, vulturi orbi ºi þepuºe uriaºe împungeau oase ºi cadavre ce pãreau noi.
- Bine, amice, te credem! fãcu Nathan, ºi toþi aprobarã cu zgomote ca de tunet.

Lumina se stinse brusc ºi se trezirã, îmbrãcaþi civil, în mijlocul oraºului. Nathan îºi ridicã mâinile în faþa ochilor ºi se uitã la Barry, care þinea în mânã o hainã neagrã, care prea fãcutã dintr-un material fluid, impenetrabil. Oliver avea un ceas mare desenat pe pieptul tricoului, Noah þinea în mânã o brichetã contorsionatã ºi Slave avea pe mânã un ceas care, în locul cifrelor, avea planete. Toþi se holbarã unii la alþii, apoi Nathan fu cel care vorbi primul:

- Credeþi... credeþi cã a fost real?
- Nu ºtiu... hai sã încercãm, murmurã Barry pe un ton jos ºi puse haina pe el. Brusc, dispãru, în urma lui rãmânând doar o ceaþã transparentã, care se disipã la fel de neaºteptat.
- Barry? întrebã Nathan, îngrijorat. Eºti acolo?
- În spatele tãu, îi ºopti o voce în ureche, fãcându-l sã sarã ºi sã înjure atât de colorat în timp ce urla, cã toþi oamenii se holbarã la el.
- S-a întâmplat prea rapid, prea ciudat, ce-i drept, fãcu Oliver în timp ce Nathan avea mâna pe piept, în dreptul inimii ºi Barry reapãru, chicotind, dar se vede cã e real.
- Atunci, dacã-i real, vorbi Nathan, cu cel mai mare rânjet diabolic pe faþã, ne trebuie nume. Eu - arãtã cu degetul înspre el - sunt Cãpitanul Invincibil. Barry - arãtã înspre el - eºti Retardatul Invizibil. Oliver - se întoarse înspre negru, care aºtepta, emoþionat - tu eºti Ceasul Morþii, Noah ºi Slave - se uitã pe rând la ei - sunteþi Metalu' ºi Regele Emoþiei.
- Dar- fãcu Barry, dar fu întrerupt de Noah, care vorbi coerent pentru prima oarã în viaþa lui:
- Mie îmi place, e perfect... s-a întâmplat repede, ce-i drept, dar cred cã ãsta a fost un semn. De aici în colo ar trebui sã-i ajutãm pe oameni, ce credeþi?
- Perfect, fãcu Nathan ºi întinse mâna în mijlocul cercului format de cei cinci. Cãpitanul Invincibil.
- Retardatul Invizibil.
- Ceasul Morþii.
- Metalu'.
- Regele Emoþiei!
Pe rând, toþi îºi puseserã mâinile unele peste altele.
- Vom proteja oamenii de acum în colo, spuse Nathan pe un ton solemn, ºi nu ne vom întreba niciodatã despre puterile noastre, de unde vin ºi de ce. Jurãm!
- Jurãm! fãcurã toþi cinci în cor ºi apoi se dãdurã în spate.[/justify]

**Misha Darren Collins** · 04 Jan 2011, 23:20

Yeah, capitol nou. ªi poze. Nathan, Barry, Oliver, Noah, Slave.

III

'Oh, pentru numele lui Barry...'

[justify]- Nu m-am gândit la chestia asta, mormãi Nathan câteva ore mai târziu, când erau împinºi într-o maºinã a poliþiei. N-am crezut cã dacã o dãdeam pe mâþa aia în asemenea fel vom avea probleme.

Dãduserã foc la un copac pentru a da un pui de pisicã jos, dar nimeni nu fusese prea fericit. Nathan avusese ideea ºi toþi o aprobaserã, emoþionaþi ºi fericiþi, dar acum mormãiau ºi îl înjurau pe Nathan de toþi sfinþii ºi budincile din lume. Mai ales Barry. Simon - Barry - ºtiuse cã era o idee proastã, dar nu spusese nimic, ºi avusese dreptate. Acum erau duºi din nou într-o secþie de poliþie nenorocitã. Din nou, toþi aprobaserã sã se supunã, chiar ºi Nathan, deºi o fãcuse fãrã tragere de inimã.

Când ajunserã la secþia de poliþie, Nathan sãri primul din maºinã, încãtuºat, ºi, dându-ºi ochii peste cap, fu tras înãuntru ºi aruncat într-o celulã minusculã cu douã paturi, dintr-un hol al clãdirii, împreunã cu companionii sãi ce încã mormãiau ºi se uitau urât la el. Nathan ridicã din umeri ºi se aruncã pe pat, în timp ce Noah le dãdea jos cãtuºele doar cu câteva priviri. Cãpitanul echipei de fantastici le întoarse privirile cu sprâncenele ridicate, apoi îºi puse mâinile sub cap, în timp ce se dãdea mai înspre perete, pentru a-l lãsa pe Barry sã se aºeze ºi el pe pat, lângã picioarele lui.

- Veºti bune, veni o voce, iar în câteva secunde cãtuºele erau din nou în jurul mâinilor lui Nathan ºi toþi se uitarã în sus, la poliþistul gras, cu o mustaþã ciudatã. Veþi sta aici pentru câteva sãptãmâni, dar s-a hotãrât printr-un telefon sã curãþaþi oraºul ºi sã fiþi prezenþi la maraton. Uºa se deschise pentru câteva secunde, iar Nathan se feri de cinci perechi de uniforme ce aproape cã îi aterizarã pe cap. Îmbrãcaþi astea.

Uºa se închise ºi Nathan simþi cãtuºele deschizându-se ºi zburând înspre Noah, care le aruncã pe podea, iar apoi toþi luarã câte o uniformã portocalie ºi îºi dãdurã jos hainele, îmbrãcându-le rapid, înafarã de Nathan, care se holba cu ochi mari la literele de pe spatele celei din mâinile sale. Francisco Zone, Community Help. Francisco Zone... un beculeþ i se aprinse în cap ºi apoi înghiþi în sec, îmbrãcându-se repede ºi aruncându-ºi hainele într-un colþ, peste ale celorlalþi. Francisco Zone era un orãºel dintr-un colþ al Americii. Departe de locul unde stãtuserã în închisoare înainte, în San Francisco.

Oliver mormãi ceva despre culcatul pe podea, fiind aprobat de cãtre Noah ºi Slave, iar mai apoi se auzi un fâºâit sonor, când cei trei se întinserã pe podea. Barry se cãþãrã pe patul de deasupra lui Nathan, care se holba la mâinile sale, fãrã sã se întindã pe al sãu, ºi aruncã pe podea o plapumã subþire, peste Oliver, care se ghemui sub ea. Nathan, cu mâinile tremurându-i, puse celalatã plapumã, cea de pe patul sãu, în mâinile lui Noah, iar el ºi Slave începurã sã se înjure ºi sã se certe care sã o þinã. Într-un final, în celulã se fãcu liniºte.

- Nathan?
- Mmm? murmurã cel strigat pe un ton jos, în timp ce se întindea pe saltea. Patul de deasupra lui scârþâi jalnic în timp ce Barry îºi schimbã poziþia.
- Francisco Zone. Am citit într-un ziar, ieri parcã... maraton de zece kilometri. O sã avem de curãþat...
- Mã rog, fãcu Nathan pe o voce rãguºitã, încercând sã parã speriat. Dormi, Barry, ºi lasã-l dracului de maraton.
- Dar-
- Culcã-te, vorbi Nathan pe un ton ce nu admitea replicã.

Francisco Zone. Nathan se trezi brusc într-o liniºte deplinã, într-o camerã întunecatã. Avea din nou ºaisprezece ani. Francisco Zone. Tatãl sãu stãtea într-un colþ, râzând de idioþeniile de la televizor, în timp ce mama sa îi aducea o farfurie cu mâncare. Nathan îngheþã ºi se dãdu în spate, fãrã sã observe faptul cã tavanul pãrea sã se încline periculos ºi candelabrul sã se clatine. Francisco Zone. Nu, nu avea sã se întâmple ca atunci, nu, nu, uºa nu o sã se deschidã ºi nici ãia,
(monºtrii hidoºi cu trei perechi de ochi ºi gheare lungi pãtate cu sânge)
nu aveau sã vinã, bineînþeles, poliþiºtii, nu, nu aveau sã-i împuºte pe amândoi... Însã se întâmplã, iar în exact momentul când uºa se deschise, candelabrul începu sã se miºte puternic, sã se loveascã de tavan, sã scârþâie îngrozitor. Francisco Zone. Nathan deschise uºa camerei sale ºi se strecurã în întunericul acesteia, închizând-o. Putea vedea totul printr-o crãpãturã minusculã. Tatãl ãu sãri în faþa mamei sale, care þipa ca din gurã de ºarpe, poliþiºtii
(monºtrii)
împuºcându-l în umãr, stomac ºi apoi cap, Nathan deschizând uºa ºi înjurând zgomotos, apucând orice era în apropiere ºi aruncându-se în faþa mamei sale cu ceea ce era o rangã de fier. Francisco Zone. Poliþiºtii îl împuºcarã în braþ, dar el nu simþi nimic. Nathan sãri în faþã ºi îl lovi pe poliþist în moalele capului, apoi simþi o durere ascuþitã în stomac, una în picior, alta în umãr ºi ultima undeva aproape de ceafã, în gât. Ignorã durerea ºi lovi ranga pãtatã cu sânge de capul celui de-al doilea poliþist
(monstru)
care se prãbuºi
(mort, ucis)
la picioarele sale. Pe spatele lui acoperit încet încet cu sânge erau douã cuvinte: Francisco Zone.

- Nathan? NATHAN, pentru numele lui Iisus, trezeºte-te dracului ºi ridicã-te, Cãpitane, cã tre' sã mergem, ce mama dracu'-
- LASÃ-MÃ. ÎN. PACE.

Tremurând, Nathan se ridicã în capul oaselor, apoi în picioare, cu pumnii încleºtaþi. Nu simþi când Noah le puse cãtuºele în câteva secunde, nici când primi o loviturã în picior destul de dureroasã de la poliþistul nepoliticos ce îl înjurã pentru cã se împiedicase, nici când Barry îl împinse uºor sã meargã mai repede, nici când ieºirã afarã, pe strada goalã. Nu simþi nici când se urcarã în maºina poliþiei, nici când cãtuºele le furã date jos ºi când le fu înmânate greble, lopeþi ºi saci de gunoi, ci doar momentul în care se trezi uitându-se pe drumul larg, interzis maºinilor, din faþa lui, plin de gunoaie.

- Oh, la dracu', gemu Oliver, înainte sã se apuce sã înºire înjurãturi care l-ar fi fãcut ºi pe un pirat sã roºeascã.

[/justify]

**Ema Snow** · 05 Jan 2011, 12:15

Super! Sper ca mai urmeaza sau ne suparam
Foarte tare! Sunt organizate bine. Felicitari! ^_^

**Georgia Harris** · 08 Jan 2011, 02:14

Waw...Impresionant!!!!
Abia astept continoarea!

**Fleur Delacour** · 15 Apr 2011, 16:31

Astept continuarea.E superb ficul.

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout « Previous 1 … 3 4 5 6 7 … 16 Next » //  / Cinci ce scapã.

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 … 3 4 5 6 7 … 16 Next »
/ Cinci ce scapã.