Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Some unexpected events.

M-am uitat la Alice incercand sa ii transmit din priviri cine este acea persoana,dar parca nu eram in stare sa transmit nici asa ceva,nicicum. Ma simteam speriata , dar in acelasi timp simteam nevoia sa ii spun Astropufei cine era acel Devorator,asa ca i-am spus in soapta fara sa ma auda acel barbat:
"E tatal unei Viperine..A Ameliei Rodriguez!"
Sunt sigura ca Alice o cunostea,deoarece am mai intalnit-o prin castel,dar totusi ... cine stie? Nici noi aproape ca nu ne cunoscusem timp de sase ani si jumatate desi stiam una de cealalta. Devoratorul Mortii isi drese glasul si rosti:
~Nu am nimic cu voi,vreau doar sa imi vad fiica. Ne-am cam certat in ultima vreme si mi-a promis cineva ca astazi o sa fie aici!~.

Alice si'o aminti pe Amelia...o vazuse de cateva ori pe hol la scoala, si la orele de curs...si nu intelegea cum tatal ei era devorator. Se pare ca isi cauta fiica, si asta era motivul pentru care se afla in casa. Dar ceva nu se potrivea...bucatica de pergament si de material. Alice hotari sa lase intrebarile pe mai tarziu, si pentru inceput sa nu puna prea multe intrebari. Nu stia totusi, ce sa creada, si nici nu putea comunica cu Rosalie. Il privi pe devorator si spuse indrazneata:
"Cine ar fi trebuit sa o ademeneasca pe fiica ta aici?"
Teama ii cuprinse corpul, si stia ca e in pericol, fiind expusa in fata unui devorator, dar acum nu putea da inapoi.

Ma uitam la Alice speriata,speram din tot sufletul sa nu ne atace Devoratorul,fiindca nu m-as vedea blestemand tatal unei eleve. Mi-am mutat privirea spre Devorator si a facut o fata destul de enervata insa totusi,spre marea mea mirare,a hotarat sa ne raspunda fara prea multe intrebari in continuare:

~Nu trebuia sa o ademeneasca nimeni. Voi chiar credeti ca fiica mea Devoratoare fiind se lasa ademenit de oricine? A mers iubitul sau dupa ea...si mai cativa..insa m-am trezit cu voi pe cap!!!~

Ultima fraza a sunat mult mai puternic si atat eu cat si Alice ne-am indepartat cu un pas de el.

Alice procesa cuvintele devoratorului, si o licarire de speranta se aprinse in sufletul ei. Daca nu avea nevoie de ele, puteau foarte bine sa plece, desi nu credea ca tatal Almei le va lasa sa plece, odata ce ajunsera acolo si stiau ce se intampla...
"Atunci, cred ca nu va va deranja daca noi plecam, nu?" isi incerca Alice norocul, desi avea un sentiment ca mai bine si'ar fi tinut gura.
Deodata, isi aminti un detaliu care nu ii dadea pace: bucatica de material, si pergament, cu textul simplu: "Cautati'ma" Trebuia sa insemne ceva. Intoarse capul spre Rosalie, si o privi in ochi. Stia ca fata putea citi si gandurile, si o ruga din priviri sa vada gandurile ei. Poate ea avea un raspuns...

Ma uitam la Alice si nu stiam ce sa ii zic. Devoratorul ne privrea intrebator , cu siguranta se gandea ce sa faca cu noi. Am privit-o din nou pe Astropufa transimitandu-i din priviri ca nu am nici macar o idee despre ce este de facut. Tatal Ameliei spuse cu un ton zgomotos:
"De ce as face asta?"
Ok,acum...acum chiar ca nu stiam ce sa fac,ce sa zic..ce sa mai cred. Ma simteam prinsa in capcana altuia alaturi de o buna prietena. Acum ce vom face? Cum vom reusi sa plecam de aici? Oare daca vom incerca sa vorbim frumos cu el ne va lasa sa iesim din "Urlet in noapte"?

Iar daca nu ne va lasa va trebui sa recurgem si noi,din pacate,la metodele lui: duel,vraji,blestem..!

"De ce as face asta?" rosti devoratorul rece, miscand mana de-alungul baghetei.
Alice se opri din a privi in ochii lui Rosalie si amandoua intoarsera privirea spre tatal Ameliei. Alice il privi plina de ura, si in acelasi timp de teama, dar pe fata ei nu se putea citi nimic. Devoratorul nu parea sa indure mila, si nu voia ca nimeni sa mai afle de intalnirea lui cu fiica sa.
Alice se gandea la ce ar putea sa zica, dar nu voia sa intinda coarda, sau sa se joace cu rabdarea barbatului, ceea ce insemna pana la urma siguranta ei si a lui Rosalie. Isi alese cu grija cuvintele, si vorbi rar:
"Pai, nu cred ca aveti nevoie de noi, deci...nu vad...de ce am ramane..."

Am putut observa cum Devoratorul Mortii se uita la noi lipsit de o expresie pe fata,ma privea pe mine,apoi pe Alice si tot asa. Ma simteam din nou intr-un joc continuu la fel ca in ultimele saptamani,de fapt si aceasta situatie nu prea mai imi placea. Asa ca am riscat si am rostit serioasa incercand sa par cat mai convingatoare,mi-am scos si bagheta...:
"Domnule...Rodriguez,noi nu vom scoate o vorba daca vom iesi de aici!"
~De unde stiu ca e adevarat?~,intreba acesta.
"Pai nu stiti! Va bazati pe cuvantul nostru...alta optiune nu aveti!"
Alice se uita la mine cu ochii mari,insa i-am transmis un gand ca stiu ce fac si ca in scurt timp vom iesi de aici...!

Auzind cuvintele lui Rosalie, Alice ingheta. Stia cat e de riscant sa il infrunte pe tatal Ameliei, incat acesta era Devorator si nu se dadea in laturi de la nimic. O vazu cum strange degetele in jurul baghetei si ridica usor privirea pana ii intalni ochii. Rosalie o privi de asemenea in ochi si ii transmise unul din gandurile ei.
Astropufa inca era neincrezatoare. Stia ca se poate baza pe prietena ei, dar pericolul inca era prezent, si teama puse stapanire pe Alice.
"Poate..." spuse devoratorul ganditor. "Poate in tine ma pot increde, dar nu stiu ce sa zic despre prietena ta de aici..." adauga, tintuind'o cu privirea pe Alice.

OOC:In postul urmator, daca simti nevoia, si te ajuta, poti sa scrii si replicile mele ; ))

Am privit-o din nou pe Astropufa spunandu-i apoi tatalui Ameliei cu o voce sincera,puternica si foarte convinsa:
"E prietena mea,daca ai incredere in mine ai incredere si in prietenii mei,daca nu,asta e-nu!"
M-am indreptat un pas catre Alice si m-am pus in fata Devoratorului. Asteptam sa reactioneze cumva,dar aceasta doar spuse:
"Da,e adevarat,poti avea incredere in mine!"
Am zambit observand cum Alice este de partea mea in acest joc de cuvinte,aveam sa iesim de aici in curand,inainte sa fie o lupta sau ceva in acest gen. Nu voiam sa ma lupt cu un Devorator al Mortii,cu atat mai putin cu tatal unei eleve. Ar fi fost culmea,banal si patetic...

OOC: Mersi

Alice privea fata lipsita de expresii a devoratorului, sperand ca acesta sa le lase pe fete sa plece pur si simplu.
"Mi'as putea permite sa va las sa plecati..." zise el privind'o pe Rosalie. "Si cred ca ma pot increde in tine, Rosalie, dar daca prietena ta ciripeste, o va pati"
Astropufa miji privirea si rasufla usurata. Lucrurile pareau sa se aranjeze de la sine, si totul era in regula. Alice iesi din camera grijulie, asigurandu'se ca devoratorul nu incearca sa le raneasca, si pasi in holul casei, se indrepta rapid catre scari, cu Rosalie pe urmele ei.