Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Sortarea!

Wow,cand am ajuns acolo mi s-a parut o sala fascinanta!... ma tot gandeam la ce casa o sa pic....aveam mari emotii... Ma gandeam daca o sa imi fac prieteni in casa mea si nu numai...Imi treceau tot felul de ganduri prin minte!..cand s-a auzit: ,,Rosalie Andrews,, am trsarit..Parca nu eram acolo..M-am dus incet timida...peste cateva minute aveam sa aflu...,,Ochi-De-Soim,,.. Nu stiam inca ce ma asteapta dar aveam sa aflu in curand .
M-am asezat la masa,era loc liber langa o fata... Am intrebat-o cum o cheama...

"Crystal, Crystal Shirley...Incantata", intinse Cryss mana, foarte relaxata.Era obisuita cu elevii noi si chiar ii placea sa vada agitatia si suspansul care tresarea in ei de fiecare data cand se adresau elevilor mai mari. O amuza, asa ca ranji, parand vicleana.
"Iar tu esti.... ?", indrazni din nou cercetasa.
"Sunt Rosalie Andrews, din casa Ochi-de-Soim."
Avea o privire prietenoasa, insa ochii ei tradau multe lucruri mai putin fericite, dar nu spuse nimic, doar continua sa o cerceteze.Probabil ca Rosa se simtea ca un exponat intr-un muzeu, dar nu-i pasa, caci observase ceva la ea si nu avea de gand sa o lase sa plece doar asa pur si simplu.
"Aaaaa Rosalie..."

Aveam putine emotii , eram noua aici!


Nu stiam inca ce va fi! Dar pe mine ma interesa prezentul . Am zis ca ce va fi va fi!

Imi doream sa-mi fac noi preteni si ma bucurasem ca tocmai am cunoscut o fata de la Cercetasi ,acolo unde voiam eu sa merg..Apoi am intrebat-o :

- Tu esti la cercetasi ,nu-i asa?

-Da,raspunse Cryss!

Am continuat:

-si eu acolo voiam sa intru ! Dar se pare ca destinul mi-a rezervat Ochi-De-Soim!

- E bine si acolo!....Si cum te acomodezi ? ma intrebase deodata....

Eram cu gandul departe dar la un moment dat am sesizat ce m-a intrebat si i-am raspuns:

-Da,e foarte frumos aici! Toata lumea este foarte primitoare.

Parca ceva sau cineva mi-a soptit in mintea mea ca puteam sa am incredere in cercetasa....Am vrut sa ii povestesc de Jake....

Incordare.....Totul parea sa se intunece in mintea lui Rosa, gandurile ii erau parca absorbite de ceva, Cryss nu putea sa-si dea seama exact despre ce era vorba, dar stia ca odata ce va veni momentul potrivit va afla totul. Rosalie parea a fi o fire puternica, independenta, dar de multe ori vulnerabila. Daca nu s-ar fi aflat in castel, probabil vantul ar fi facut ravagii in sufletul fetei. Rosa parea sa fie in lumea viselor ei, in lumea suferintei, sau poate a amintirilor...

"Rosalie, nu este cazul sa te intreb daca te simti bine, asa ca cred ca ar fi timpul sa marturisesti ce dureri aduci din lumea Incuiatilor... Trebuie sa fie ceva ce iti irita pieptul, ceva ce iti este frica sa scoti pe gura, tie frica sa-ti murdaresti buzele cu astfel de amintiri. Mereu voi fi langa tine ca sa-ti intind o mana care sa te inalte."

OOC: Sper ca nu te superi ca te-am rebotezat Rosa... adica alintat

- Domnisoara Shirley! se auzi o voce din spatele fetei care tresari puternic la auzul numelui ei.
- Da? intreba ea mirata.
- Te strig de juma' de ora, si tu acu' raspunzi, ii spun eu dezaprobator.

Apoi, cu o fata senina, ii intind o foaie de hartie:
- Vrem sa facem un compromis cu profesorul de Occlumatie. Daca mai multi elevi semneaza ca vor sa facem o ora de occlumatie, sa invatam sa ne si ferim, acum e ocazia. Eu am venit cu ideea, spun eu cu o urma de mandrie in glas. Semnezi?

Apoi vocea directorului rasuna in Sala:
- Un an nou pentru toti mici si mari. Speram sa invatati mult si sa deveniti niste vrajitori excelenti, pentru a aveacu ce ne mandri. De asemenea Filch doreste sa va reatentioneze ca nu aveti voie...
- Doamne Dumnezeule! Discursul e acelasi ca in fiecare an, spun eu, dand ochii peste cap, apoi continuand odata cu directorul: " sa mergeti noaptea pe coridoare, sa folositi petarede explozibile..." Dumnezeule, dar astia nu au imaginatie? oftez eu dezamagita. Daca n-au, am eu multe idei!

Imediat se intinse 4 mese cu diverse feluri care de care mai delicioase, de nici nu stiai cu ce sa incepi. Insa, inainte de a ne aseza, am reintrebat-o pe Crystal:
- Crys, semnezi?

"Ma mai intrebi ?" , zise Crystal, cu un ras prefacut.Vroia sa para vesela, vroia sa arate ca Aimi nu le intrerupse cu nimic.
"Normal ca te intreb, altfel cum as fi stiut sum sa scriu in tabel ?", imi raspunse Aimi cu stilul ei caracteristic, care pentru Cryss era ceva familiar, ceva placut.
"Bine, bine, sa traiti, sefa !!!", se auzi exclamatia batjocolitoare iesind din gura cercetasei.
Pe Aimi o pufni rasul.In toata sala se facu liniste si toata lumea si intoarse privirea spre fete, Aimi fiind centrul atentiei.Cand isi dadu seama masca, in loc de zambetul pana la urechi, o fata posomorata.Cryss lua exemplu de la fata si infatisa o expresia asemanatoare.
Dupa cateva schimburi de priviri reci cu directorul, discursul continua.
Dar ce facea Rose ? Privi spre fata care statea in stanga ei si nu vazu nici o schimbare, inca levita in lumea ei. Trebuia sa afle ce o framanta, trebuia sa o ajute cumva...

Nu stiu de ce ,dar aveam incredere in Cryss asa ca am inceput sa-i povestesc de Jake....
Nu i-am povestit de la inceput ,deoarece erau foarte multe de spus,fiindca ne cunosteam de cand eram mici ...
Insa i-am spus de intalnirea din Expresul de Hogwarts din anul I ,anul trecut...cand el a intrat in compartiment si a vorbit foarte putin cu mine, de fapt nici nu a vorbit ,a zis doar ,,Buna,Rose!,, si atat!
Ramasesem masca in ziua aceea..Apoi aflasem ca a intrat la Viperini!
Oricum, nu mai puteam vorbi mult despre asta..I-am zis Lui Crystal ca nu mai vreau sa pronunt numele lui si sa schimbam subiectul!........

Eu eram demult departe de cele 2 fete. Crys era o actrita destul de buna, dar nu suficient cat sa nu depistez o reglare majora de energie, semn ca nu eram prea dorita. Sau ma rog, comportamentul meu de 6 ani nu era prea dorit. Dar eu eram asa si incercam sa obisnuiesc cu mine insami, asa ca nu imi pasa prea tare de cine il dorea si cine nu.
Ma deranjase putin faptul ca devenisem brusc "centrul atentiei" dar incercam sa par vesela. Din moment ce nimeni inafara de mine nu putea sa observe, totul era in regula.
Intr-un final am terminat de patrulat printre mese si sa intreb cine doreste si cine nu. Majoritatea erau de acord, semn ca puteam obtine aprobarea.
M-am asezat la masa, intre Julie si Wendy si am mancat putin, mai mult friptura de pui si placinta de dovleac. Eram neobisnuit de tacuta, fapt ce le ingrijora, dar le-am explicat ca nu prea am dormit aseara. Nu era chiar o minciuna, dar nici macar eu nu intelegeam de ce sunt atat de obosita. Simteam ca mai am un pic si cad din picioare astfel ca la ultimul pahar cu suc, m-am ridicat de la masa, odata cu cativa colegi. I-am salutat pe toti, apoi am iesit din Marea Sala, indreptandu-ma spre Camera Cercetasilor, mai exact, spre camera mea.

Ciudat, Aimi plecase...dar de ce?
Inca un lucru pe care trebuia sa-l afle pe ziua de azi si era un lucru urgent.Se ridica de la masa si incerca sa mearga cat se poate de calm, dar tot odarta sa se si grabeasca sa o prinda din urma pe cercetasa.Era ingrijorata. Intr-adevar astazi Aimi parea diferita, de fapt mai bine zis obosita, de abia schimbase cateva vorbe cu ea, desi se cunosteau din prima zi de cand venise la Hogwards.Simtea oboseala in energia ei, dar nu era doar atat, mai era ceva, ceva de care nu isi putea da seama ce este.
Continua sa grabeasca pasul, se uita in spatele sau ca sa vada daca o urmareste cineva, dar nu era nimeni in afara de Rose. Bun... Deci si Rose a inteles mesajul, perfect acum trebuie doar sa vorbim cu Aimi.
O prinse din urma pe cercetasa, apoi isi inclesta adanc unghiile in incheietura fetei.

Am intors capul furioasa si m-am eliberat din stransoare. Nu reusisem sa maschez oboseala, fapt ce ma irita. Toti ma stiau "moara stricata" din anul I asa ca nu m-as fi mirat daca toata masa ar fi fost surprinsa de tacerea mea. Dar totusi...ma simteam furioasa pe mine insami si pe toti cei din jurul meu.
In acel moment nu mai puteam gandi logic, simteam ca propriul corp nu ma mai asculta. Mi-am tinut capul cu mana si am intrat in Camera fara sa vorbesc.
M-am asezat pe un fotoliu din fata semineului neaprins si incercam sa respir adanc, pentru a fi lucida. Problema era ca incepeam sa devin din ce in ce mai ametita si sa respir din ce in ce mai greu, astfel ca acest lucru era practic, imposibil
- Plecati...va rog...Acum! le spun eu fetelor aproape tipand la ele. Profesorii o sa se ingrijoreze din cauza voastra. Eu sunt foarte bine, am nevoie doar de odihna.
Stiam ca minciuna nu functiona dar speram sa se supere pe mine si sa plece, cum mai faceau unii uneori.
Am auzit cativa pasi, si o usa deschisa, asa ca am crezut ca planul a functionat si au plecat. Am oftat bucuroasa, nu imi placea sa inspir mila. Si doar, de tot ce credeam ca am nevoie este un pic de odihna. Incepuse sa imi fie foarte frig, si corpul meu sa fie ciudat de rece, incat m-am ridicat din fotoliu, sprijinandu-ma de acesta. Tot ce doream era sa ajung in camera mea, in patul meu si atunci, cu siguranta atunci m-as fi incalzit si as fi adormit. Insa o durere puternica se izbi de tot corpul meu, astfel ca am cazut in genunchi, urmand sa tusesc puternic. M-am ridicat sprijnandu-ma de fotoliu si am incercat sa fac cativa pasi. La fiecare pas, nu imi mai simteam piciorul, apoi simteam un pumnal puternic in fiecare. Vederea mi se incetosa, si nu mai puteam sa vorbesc. Am reusit sa urc cateva scari pana am reusit sa deslusesc scris pe o usa " Camera numarul 7". Am apasat pe clanta, dar nu am mai putut deschide usa. M-am sprijinit, insa mana aluneca si capul meu se izbi puternic. Corpul meu cazu greu pe podeaua rece, iar eu respiram din ce in ce mai incet si mai greu. Nu imi mai simteam corpul, de parca deja as fi fost deposedata de acesta. Am inchis ochii asteptand...nici eu nu stiu ce.
La ultima deschidere a acestora, ceva neclar li se prezenta. Buzele incercara sa formeze un " Ajutor..." aproape neauzit si negrul puse stapanire pe mine.

OOC: Sa stiti ca personajul meu nu a murit Inca e viu, din fericire.