Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »
/ ~Sperand sa se intoarca~

**Rosalie Vivienne Alden** · 09 Oct 2010, 13:06

Am intrat in camera Dorintelor cu Yuky. Nu voia sa ma lase singura desi am rugat-o. Probabil ca se temea sa nu fac ceva anume. Dumnezeule,nu-mi venea sa cred! Plangeam in hohote,nu mai ma puteam opri ,fata imi era palida,nu vorbeam ,doar plangeam pana cand nu am mai putut nici macar asta sa fac. Ochii mi-au secat de tot,lacrimile nu mai voiau sa curga,s-au incapatanat sa ma sfideze. Ce face durerea din om,ce face o pierdere din mine. Parca nu mai existam,sau probabil ca existam,dar numai corpul,sufletul plangea,nu mai exista nici el . Suferea alaturi de mine,fiind parte din mine,dar acum ma parasea incet si sufletul ..Voia la Jake,voia sa se desprinda de mine,voia sa ma paraseasca si nu imi pasa.
Yuky,draga mea verisoara,daca nu era langa mine cine stie ce as fi facut,in acest moment nu mai imi pasa de nimic...Jake muri..se,..Nu eram in stare sa rostesc cateva cuvinte. Am intrat in aceasta camera sperand sa se intoarca,lucrul acesta mi-l doream acum cel mai mult! Nimeni nu ma putea opri ,nimeni nu putea sa ma faca sa nu il mai strig..Vocea mea se auzea acum ca un pitigaiat..Am mai rostit odata..,,Jake,intoarce-te,, , apoi am simtit cum se invarte camera cu mine,cum o ultima lacrima mi se scurse pe obraz strigandu-l pe EL...

**Afrodita LaFont** · 09 Oct 2010, 14:28

Tristea din acea camera ma invaluise pana si pe mine atat de tare incat nu observasem cum verisoara mea lesinase am inceput sa strig:
-“Roooose, te rog trezeste-te!!Te rooog!!!” ,plangeam si o rugam sa se trezeasca.
Evident eram depasita de situatie.Am incercat sa o resuscitez dar fara rezultate strigam la ea sa se trezeasca:
-“Rooose,te rog nu ma lasa!”Cu ultimele puteri am urlat la ea”Rooooose!!Te rooog!” si am cazut pe podea uitandu-ma la ea .
Eram doar eu si ea in camera iar singurul lucru care il mai auzeam era linistea si bataile vantului in geam.
Ma simteam vinovata,verisoara mea era lesinata si traumatizata iar eu nu puteam face nimic.
Dintr-o data m-am ridicat m-am dus langa ea si am resuscitat-o din nou de data asta reusind sa o aduc la viata. Imediat am sarit pe ea si am inceput sa o imbratisez strigand:
-“Roooose! Multumesc Domnului ca ti-ai revenit!”

**Rosalie Vivienne Alden** · 09 Oct 2010, 15:03

Uitandu-ma la Yuky nedumerita nu imi daudsem seama de ceea ce se intamplase,abia apoi verisoara mea mi-a explicat ce se intamplase... Dumnezeule,chiar lesinasem,adica de fapt eram aproape la un pas de moarte. Probabil ca ar fi fost mai bine asa,macar eram si eu aproape de Jake. Simteam asta,dar nu voiam sa o mai necajesc mai tare pe verisoara mea care inca era speriata si suparata de tot ceea ce se intamplase pana acum. I-am spus sa ma lase singurqa aici sa ma plang ,dar nu voia...Dorea sa stea aproape de mine. Nu puteam sa o impiedic,m-a intrebat daca sunt bine.I-am raspuns cam nesigura ,,da!,,...Eram sigura ca nu ma crede,dar nu vroiam sa se enerveze din nou,era destuld e speriata,apoi mi-am dat seama ca sunt in Camera Dorintelor..
Am intrebat-o pe vara-mea Yuky:
-Oare e posibil..sa...il vad pe ..Jake timp de o..ora?

**Afrodita LaFont** · 09 Oct 2010, 15:18

Eram speriata dar si bucuroasa ca verisoara mea era in viata.Am dat nesigura din cap si i-am zis:
-“Orice e posibil daca speri.”incercam sa schitez un zambet ca sa o incurajez dar din pacate nu reusisem.
Dintr-o data toata camera se intunecase,amndoua eram speriate si nici una nu se gandea la ce se va intampla,o lumina coborase din cer si in clipa urmatoare in fata noastra aparuse Jake.Eu eram terifiata iar verisoara mea era super bucuroasa.Fugise la el sa-l imbratiseze dar trecuse de el si cazuse pe jos.Eu fugisem la ea si o luasem in brate.Ma uitam la el ca la un monstru desi nu era asa ea il iubea deci nu puteam sa-l urasc.In momentul urmator el ii spusese:
-“Te iubesc sit e voi iubi mereu” apoi se apropie de ea si o mangaia usor pe obraz.

**Rosalie Vivienne Alden** · 09 Oct 2010, 15:29

Am simit o atingere calda,ciudat fiindca normal ar fi trebuit sa fie foarte rece. Dar ce imi pasa mie acum? De nimic . Jake al meu venise de unde era acum sa ma vada pentru ultima data,sau probabil pentru prima oara in aceasta camera,deoarece probabil aveam de gand sa revin.,sau cel putina sa speram. Nu voiam sa imi traiesc viata printr-o iluzie,printr-o speranta ca el mereu se va intoarce,chiar daca va face asta este doar o fantoma,dar nu imi pasa,il iubeam si ma iubea si acest lucru era singrul care conta in acest moment. Poate voi ajunge sa iubesc pe altcineva,dar el este in trecutul meu si va ramane mereu acolo undeva intr-o parte a sufletului meu.
-Si eu. Nu te voi uita niciodata!,i-am spus printre lacrimi.
-Ba da,iubita mea,trebuie sa o faci. Pastreaza amintirile noastre frumoase,dar nu-ti fie teama sa iti construiesti altele noi!,mi-a raspuns! Apoi a adaugat:,, De dragul meu,te rog!,,
I-am raspuns ca da desi stia ca nu sunt in stare sa fac acest lucru acum..
A ramas langa mine si Yuky si ma privea ca pe un inger,desi eu ar trebui sa il privesc astfel. Eu il priveam ca pe Jake al meu ,cum l-am cunoscut ,cum era el de fapt!
M-am uitat la vara mea si i-am soptit incet:
-Il iubesc!...

**Afrodita LaFont** · 09 Oct 2010, 15:47

Eram uimita,asa de uimita incat incepura sa imi dea lacrimile.Totul era ca o poveste de dragoste.Tremuram toata uitandu-ma la cei doi.Daca i-as mai fi povestit cuiva sigur mi-ar fi zis ca visez dar nu eu nu visam traiam totul pe viu.Desi el nu era viu cid oar o fantoma ei tot se iubeau.Plangeam de bucurie cand ii vedeam impreuna pentru prima data.
Dar apoi m-a patruns gandul:”Daca v-a disparea si nu se v-a ami intoarce atunci verisoara mea ar fi de-a dreptul suparata.”totusi traiam momentul impreuna cu ea si orice se v-a intampla voi fi langa ea sa o protejez.

**Rosalie Vivienne Alden** · 09 Oct 2010, 15:59

Am observat ca Yuky se bucura mult pentru mine,stiam ca ma iubeste ,si eu imi iubeam verisoara. Ea e mereu alaturi de mine in momentele grele,iar cand ma vazu alaturi de Jake parca am simtit cat se bucra pentru noi,iar Jake la randul lui isi daduse seama cat de mult tinea Yuky la noi doi cand ne vedea asa...Ce ciudat , vorbeam de o fantoma ca si cum ar fi fost real. Dar pentru mine inca era asa,il simteam aproape ,sufleteste stiam ca va fi mereu aproape de mine,lacrimile m-au navalit din nou..
-Nu plange ,iubito! Stii ca sunt aici...
-Da,stiu ...Am raspuns speriata ca in curand va pleca...
-Yuky,stiu ca esti verisoara lui Rose a mea,stiu ca tii la ea si vreau sa te rog ca dupa ce eu plec sa ai grija de ea,tu si intreaga ei familie...Si sa ii explici ca odata va trebui sa iubeasca pe altcineva.,a zis Jake.
-Nuuuu,niciodata am tipat eu plangand!!!!!

**Afrodita LaFont** · 09 Oct 2010, 16:42

Ma uitam la Jake si dadusem aprobator din cap,in momentele acelea nu puteam rosti nici-un cuvant.Am luat-o pe Rose in brate si i-am zis:
-“Rose,Jake are dreptate oricear fi ,orices-ar intampla viata merge inainte.Trebuie sa uiti de asta,macar pentru noi.”
Dar,fara folos Rose o tinea tot pe a iei,imi venea sa o zgaltai sa ii spun ca asta e viata,dar nu o puteam face.Sufeream vazand-o plangand si poate nustiam ce inseamna sa pierzi pe cineva important dar stiam ca trebuie sa fiu langa ea si mi-as da viata ca sa o salvez pe ea.

**Rosalie Vivienne Alden** · 09 Oct 2010, 16:58

Am auzit gandurile lui Yuky si i-am multumit printr-o imbratisare.
-Bine,poate odata voi reusi! Dar acum nu vreau sa vorbesc despre acest lucru! Acum vreau sa mai stau cu Jake cat mai am timp. Imediat timpul se va scurge,iar eu nu-l voi mai vedea poate niciodata! Am inceput sa plang din nou. Yuky se intreba cum mai am puterea aceasta,dar eu stiam ca sufletul imi plange,poate si Yyuky stia.
Inca se uita admirativ la noi,iar Jake zambea,asa alb ,palid cum era el ,de fapt fantoma lui..Zambea...

**Afrodita LaFont** · 09 Oct 2010, 17:54

I-am lasat pe cei doi stiind ca asta poate fi ultima oara cand ea il va mai vedea asa ca ma indepartez si ma asez pe jos uitandau-ma pe tavan si gandinduma la cat de norocosi pot fi unii desi ei nustiu.Si ma mai gandeam si la verisoara mea si la Jake..se iubeau indiferent de ce era.Erau asa de minunati impreuna dar staim ca dup ace ora v-a trece Rose va incepe sa planga.

Uitandu-ma pe tavan adormisem si avusesem cel ami ciudat vis.Visasem ca eram pe o insula cu Rose si Jake si totul era perfect pana cand Rose cazuse in ocean si eu am ridicat-o.Cand m-am trezit eram toata transpirata eram pur si simplu terifiata.Daca era o premonitie?

Rose venise si Jake venisera la mine si ma intrebasera ce patisem iar eu le-am spus ca sa nu isi faca griji ca sunt bine.Dar nu era asa.Rose inca nu era convinsa ca sunt bine dar eu tot ocoleam adevarul ca sa nu o supar si mai tare.
[/i]

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii « Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next » //  / ~Sperand sa se intoarca~

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »
/ ~Sperand sa se intoarca~