Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 12 13 14 15 16 Next »

/ Speranta moare ultima

Sper sa va placa povestea.E cu.....Naruto.E cam plictisitoare si cu mult dialog prima parte(ca pun pe parti).E facuta de mine dar am facut-o pe alt site.


Capitolul 1

O raza aurie intra in camera Sakurei.Statea sprijinita de geam.Se gandea si deodata pe ochi ii veni lacrimi.Lacrimi care nu se mai sfarseau.

“De ce nu ma vrea?De ce?”

Incepu sa ploua.Sakura isi lua castile si incepu sa asculte muzica.Din fericire era vacanta dar ea il vedea pe Sasuke mereu in padure.Sakurei ii placea sa mearga de mult in padure si apoi observa ca Sasuke se ducea si el acolo.

Se ridica si merse spre birou.Isi lua jurnalul si incepu sa scrie.

22.06.

“Of jurnalule,degeaba!Sasuke nu ma observa orice as face.Il iubesc atat de mult…dar…(si o lacrima cazu) dar nu stiu daca si el ma iubeste si nu cred.Cat as vrea sa ma iubeasca dar degeaba.Degeaba!Il observ mereu prin padure si il spionez.El se preface mereu ca nu ma vede dar e exact contrariul!

-Sakura!o striga o voce.

-Da,mama,raspunse Sakura.

-Vino la masa!

-Imediat!

Si Sakura veni la masa.

-Ai plans?intreba tata.

-Nu,nu,n-am plans,zise Sakura sterganduse repede.Picurii de ploaie mi-au venit pe fata.

-Bine,zise tatal cam neincrezator.

-Haideti mancati pana nu se raceste!ii indemna mama.

Dupa nu mult timp s-au auzit niste zgomote.

-De unde vin?intreba mama.

-Mi se pare ca din camera Sakurei,zise tatal.

-Ops,am uitat sa inchid geamurile!zise Sakura.Vin imediat!

Se duse in camera si cand se duse la geamuri vazu o umbra.

Era o umbra foarte cunoscuta.Dar Sakura cand o vazu speriata cazu jos.Umbra aceea era….



Am sa continui dupa pareri si critici.

OCC:Scuze pentru dublu post dar vreau sa scriu aici toata pov ca sa termin:

BIC:
Era....Kakashi Sensei!
-Scuze Sakura dar trebuie sa vorbesc cu tatal tau,zise el serios.
-Bi..bine,raspunse ea.
Supararea nu-i trecuse...totusi simtea ca e pe cale sa izbucneasca ceva din ea.Incepuse sa o doara puternic capul.Simtea ca ceva o controleaza...
-Sakura esti bine?intreba Kakashi.
-D..da,raspunse ea.
Il conduse pana la tatal ei.Cand il vazu pe Kakashi acesta intreba serios de parca stia despre ce e vorba.
-Acum?
-Imi pare rau dar acum.
-Sakura..trebuie sa te duci cu Kakashi-sensei.
-De ce?
-O sa afli..Pa
Kakashi-Sensei o duse pe Sakura in padure unde ii intalni pe Naruto si Sasuke acolo.Dupa aceea Senseiul pleca pentru o vreme.Sakura ii saluta pe baieti insa nici nu observa macar ca Naruto sau Sasuke sunt acolo.Se gandea:
"Ce sa fi insemnat aceea durere?Nu era normala!"
Se uita spre Sasuke.Ca de obicei nu o observa.
"Nu te vrea nu-i asa?Nu-i pasa de tine!"zise o voce din spatele ei.
Sakura se intoarse rapid dar nu era nimeni.
"Nu te vrea pentru ca nu esti demna sa ti sa zica ninja.Nu esti demna de nimic!"zise acea voce.
-NU-I ADEVARAT!striga Sakura tocmai cand Sasuke ii spunea lui Naruto ca Senseiul-Kakashi va veni in curand.
-Ce nu-i adevarat?intreba Kukashi.
-A..pai nu credeam ca o sa veiti asa repede.
-Uite ca te-ai inselat,raspunse Senseiul insa parca stia ca nu asta e adevarat.
Dupa ce le fu explicat ce trebuie sa faca Naruto si Sasuke o luara inainte.Sakura ramase in urma.
"Ba e adevarat.Foarte.Nu esti demna!"
Sakura o lua inainte, rapid.
"Ce vrea sa insemne aceea voce?"
Incepu sa o doara dupaia tot corpul.Se simtea singura..fara nimeni care sa ii fie alaturi.O lacrima ii cazu si dupaia lesina.
-Sakura!zise Naruto.
Sakura deschise ochii.Venise demult noaptea imbracata intr-o rochia neagra cu mii de puncte argintii.
Sakura se ridica.Naruto dormea,Sasuke privea stelele iar Kakashi era plecat.
-Ce s-a intamplat?intreba Sakura.
-Ai lesinat,raspunse Sasuke.
"Observi?Nici macar nu te-a observat.De parca nici nu existai.Pentru el esti un nimic!"
Sakurei ii veni o lacrima.Deodata incepu sa ploua.Parca cerul plangea odata cu ea.
-Esti bine?o intreba Sasuke.Azi nu ai vorbit aproape deloc.
-Da,sunt bine.Acum te rog lasa-ma in pace,nu vreau sa vorbesc.Noapte buna!
-Bine,noapte buna!
Sakura nu se simtea atat de bine ca zise asta.Il iubea pe Sasuke.Avea totusi o speranta ca ar tine la ea cat de cat.
"Nu observi ca se preface?"ii zise vocea.
Dar Sasuke nu se prefacea. Avea si el scanteile lui pentru Sakura desi nu lasa sa se observe.
"Oare ma mai vrea?Nu,nu cred.Ea nu mi-a raspuns niciodata asa"isi zise in gand si se culca.
A doua zi Sakura se scula cel mai devreme.Nu putea sa-si de-a seama ce era cu acele dureri si cu acea voce ce nu-i dadea pace.
Il vazu si pe Kakashi dormind.
"Probabil a venit dupa ce m-am culcat"isi zise Sakura.
Apoi se aseza pe pamant si incepu sa se gandeasca.
Aceea voce nu-i dadea pace.
"Eati un nimic pentru el.Nu-i pasa de tine!Nu observi chiar deloc?Esti o asa prostuta!chiar nu observi ca incearca sa te pacaleasca?"
-Cine esti?Ce vrei de la mine?
De data asta nici o voce nu-i raspunse.
"Cred ca are dreptate.Lui Sasuke nu-i pasa de mine.Sunt un nimic"isi zise Sakura in gand.
Si incepu sa planga.Deodata i se facu frig.
-Ce frig imi este...Vantul vrea sa-mi inghete sufletul.
Deodata simti o patura calduroasa pe spate.Se intoarse si vazu pe cineva.
Era Sasuke.Si ii zambea.
-Multumesc...zise Sakura scoasa parca dintr-o vraja...
-Nu ai pentru ce,imi raspunse el,mi s-a parut ca tie frig continua el si o saruta pe frunte.
Desi Sakura se simtea din nou cu sperante nu paru afectata.
-Ce faci?Lasa-ma!zise ea.
"Ce fac eu?Inainte tineam la Sasuke iar acum il gonesc?Sunt singura si trista si nici nu stiu de ce"
Apoi se scula si Naruto mai somnoros ca niciodata:
-Buna dimineaaata!Haidetzi ca trebuie sa o pornim la drum...sculati-l pe Kakashi Sensei.
Cand Sakura se intoarse ca sa il scoale....nu mai era!
-Buna dimineatza!zise el dintr-un copac din apropiere.
-De cand sunteti aici Kakashi-Sensei?
-Dupa ce te-ai sculat tu!Haidetzi la drum!
Mersera o gramada de timp.Soarele arzator ii calauzea si nu le dadea pace.
Prin apropiere de un sat Sakura se simtea ostenita si trista.Nu a rezistat acestor lucruri si...a lesinat din nou.
Kakashi-Sensei,Sasuke si Naruto au dus-o la cineva pe care Kukashi-Sensei il stia in acel sat...il chema Raimondo Zimbura.Desi locuia in cealalta parte a satului au reusit sa ajunga repede la el.
-Kukashi,ce vizita neasteptata!Vad ca ti-ai adus ucenicii!Intrati,intrati!
-Raimondo,zi-mi ai un pat liber?
-Da in camera de oaspetzi!De ce?
-Am o ucenica care nu se simte bine..Sakura Haruno...
-Il cunosc pe tatal ei,am fost colegi de echipa.
-Bine,bine ca stiu.A-da-mi te rog o carpa curata si uda cu apa rece.
-De ce Kukashi-Sensei?intreba Sasuke punand mana pe capul ei.Face febra!
Dar Sakura nu se simtea bine.
Vaz o femeie cu ochii albastriiverzui cu parul aproape ciufulit care venea inspre ea si zicea:
-Pleaca!Pleaca de aici!Nu esti demna sa fii ninja exact cum ai spus insusi tu!Daca nu plecatzi,voi o sa suferiti,incepand cu cel mai drag adica Sasuke!!continua ea si incepu sa o stranga dureros.
Sakura se trezi...era transpirata si o durea rau mana...Se uita in jur si nu recunoscu locul...toti dormeau doar Sasuke era treaz.
-Un..de suntem?intreba ea
Iar Sasuke ii explica tot ce s-a intamplat.
-...iar acum e mai bine sa te culci.Noapte buna!
A doua zi dimineatza Sakura se trezi cel mai devreme dar cu capul greu.
Il intalni pe Raimondo care se scoala mereu cel mai devreme.
-Buna dimineatza Sakura!zise el.
Buna dimineatza domnule.....se balbai ea deoarece uitase numele.
-Zi-mi Raimondo,bine?
-Bine..Raimondo,rspunse ea.
Dupa ce au mers in bucatarie Raimondo intreba:
-Ce mai face tatal tau?Il cunosc prin faptul ca am fost colegi de echipa!
-E sanatos tun,raspunse Sakura.
Rand pe rand se sculara si ceilalti.Dupa ce au mancat Kakashi a zis ca vor mai ramane o zi iar in aceea zi se vor mai antrena.
-Dar Sakura ce ai patit la mana?zise Naruto observand ca arerana la mana stanga.
-A...nimica interesant,raspunse ea deoarece nu vroia sa le zica visul.
-Interesant,neinteresant trebuie bandajata.
Dupa ce au bandajat-o au pornit la antrenamente.
Soarele batea arzator.Frunzele copacior parca se uscau si ele si se rugau:"Doamne da oleaca de ploaie"dar ei tot nu termnasera antrenamentul.Au sarit peste pranz si deaceia peste un mult timp de antrenamente Naruto intreba:
-Da cand mai mancam?Imi ghiortaie stomacul de foame!
Si stomacul ghiortai ca un fel de raspuns: Da mor de foame!
-Mai spre seara,raspunse Kakashi.
Spre seara Sakura,Sasuke si Naruto se repezira la mancarea pe care le-o dat-o Raimondo.
Sakura a inchis ochii putin si iar se ivi femeia cu ochii verzi-albastri si cu aceeasi voce a zis:
-Maine trebuie sa veniti neaparat la Muntele Gorgolo altfel o sa suferiti incepand cu cel mai drag!
-Sakura,zise Naruto,esti bine?
-Da,da sunt foarte bine.Auzi,Raimondo potzi sa-mi spui ceva despre Muntele Gorgolo?Am auzit ca este prin apropiere.
-Pai se afla peste 20 case departare,se urca foarte greu si se mai crede ca este bantuit de o fata.Eu nu cred in chestii de astea dar se zice ca pe fata o cheama :Miranda Haruno!Si se zice ca a locuit in satul acesta.
Sakurei nu-i venea deloc sa creada!Fu ceva foarte neasteptat pentru ea pentru ca niciodata parintii ei nu-i zisera nimic pentru faptul ca ar avea o sora!Nu-i spusera aproape nimic despre trecutul ei!Fu neastepta si se simtea putin speriata dar nu vru sa arate asta.
-Dar oricum este doar o legenda!Eu nu prea cred in legende.
Acum este foarte tarziu trebuie sa mergetzi la culcare!
Dar Sakurei nu-i ardea chef sa doarma!Nu-si putea scoate din minte faptul sa adoarma!Se intreba daca nu cumva fata cu ochii verzi-albastri ar putea fi sora ei!Dar nu era sigura...Deodata auzi un cantec....acel cantec la auzit de multe ori.Ciuli atent urechile ca sa vada de unde vine cantecul si parea ca vine...din ea!
Apoi incepu sa o doara puternic o rana...era exact pe umarul ei si avea forma de privighetoare...Sakura o observase si inainte dar can ii intreba pe parintii ei de unde o are ei schimbau Repede subiectul...era ciudat...mult prea ciudat ca sa nu fie luat in seama
Dar Sakura zise repede apoi:
-Of, n-am ce face! Trebuie sa ma duc la muntele Gorgolo,
daca vreau sa nu ma autotorturez! Dar nu am sa trezesc pe nimeni pentru ca nu vreau sa fac probleme si altora!zise ea, ridicandu-se din pat si avand grija sa nu scoale pe nimeni.
Isi lua cateva merinde si porni spre Muntele Gorgolo. Noaprea parca o impiedica sa mearga inainte, dar Sakura nu se opri.
Undeva,aproape de varful muntelui,o piatra cazu peste mana Sakurei,facand-o sa-si dea drumul.Fata cadea acum ca intr-o groapa fara fund.
-Atat mi-a fost!isi zise ea.Macar nu ma va mai chinui vocea aceea.
Dar,cand se opri,nu simti pietrele reci, ci doua maini calde care o strangeau cu dragoste si o voce cunoscuta ii spune:
-Sakura,esti bine?Am avut dubii de cand ai pomenit de Muntele Gorgolo!
D...a,cred ca da,Sasuke!zise ea ghicind cine e.
-Dar ce faci aici in plina noapte?Doar n-ai vreo intalnire...Halal loc!
-E doar o...reuniune de famiilie...
-Acum? De ce nu ne-ai zis si noua? Si de ce in varful vulcanului?
-O reuniune mai...speciala...Of, las-o balta! Iti spun totul!
Si Sakura-i povesti totul de-a fira-par.
-Sora?!?intreba Sasuke,oarecum socat,cand Sakura termina. In vulcan?D-dar cum?Si ce mananca? Lava?
-Nu stiu,dar...trebuie sa pornim,daca tot ai venit aici!raspunse ea.
Si continuara sa urce muntele pana ajunsera in varf unde o gasira pe asa zisa "sora".
-Hmmm....ai crescut ceva de cand nu ne-am vazut!Si el cine e?Logodnicul tau?zise Miranda,aratand spre Sasuke.
Amandoi se facura mai rosii decat lava vulcanului.
-Oricum,continua ea,mersi ca ai sosit...mai devreme.
Te intrebi oare cine sunt,nu?zise Miranda intorcandu-se si aratand semnul Ciocarliei.Sunt sora ta!Asa zisa ta "sora" care era neiubita!Eu cel putzin tzineam cat de cat la tine dar nu si la parintzii tai!Adica ai nostri!Foarte bine itzi spun!Nasterea ta a adus mult mai multa bucurie decat nasterea mea.Odata cu venirea ta pe lume ai "nostri" au inceput sa ma lase deoparte!Deparca eram un nimic!Apoi mi s-a spus ca tu dainui o putere mai mare ca a mea ca pana atunci dainuiam cea mai mare putere: Semnul Ciocarliei! Te-ai intrebat sigur ce-i cu acel semn de pe umarul tau,nu? El e semnul tau! Semnul Privighetorii: cel mai mare semn de oriunde! A...si apropo mersi ca l-ai adus tu pe Sasuke ca sa nu ma mai chinui eu!
Asa deci zi-mi ce alegi: pe Sasuke sau Semnul Privighetorii?
-Si ma rog "draga" surioara de ce as alege semnul Privighetorii?intreba Sakura sperand ca Miranda nu face rau lui Sasuke.
-Tu nu pricepi ce face semnul asta nu?Bine iti voi spune si asta...Semnul Privighetorii poate imblanzi inimile ranite site poate proteja si chiar ataca cand este concetrata persoana anume.Cand este trista,fara sperante Semnul viner cu furie ca sa ajute persoana.
-Stai surioaranu putem face alceva?Ce zici sa ne luptam?
-Bine dar daca pierzi imi dai Semnul Privighetorii si il pastrez pe Sasuke.Daca tu castigi pastrezi Semnul si pe Sasuke.Inteles?
Sakura desi nu ii placeau atat de mult conditiile zise doar atat:
-Bine.Ne luptam cu conditiile astea.
-Sper ca ti-ai facut testamentul si rochia mea de nunta,zise Miranda ironic.Incepem!
S-au batut lovindu-se folosind diverse tehnici dar Miranda era mai antrenata decat Sakura si aproape ca o batea.
Cand s-a intamplat sa il loveasca pe Sasuke.Cu o tehnica nemaiauzita dar folosita uneori prin acele locuri.Era o tehnica care te face sa fii slab sa te inbolnavesti grav.
Sakura se arunca speriata langa Sasuke si observa ca este ranit.Sakura incepu sa planga.
-Sasuke....te-am iubit...nu ma parasi...
-Sakura....zise el cu o voce stinsa....
-Te rog nu ma parasi....zise speriata Sakura.
Era speriata.Spera si inca spera ca are sa se faca bine.
-NU!zise furioasa Sakura catre Miranda si fu inconjurata de o lumina albastra.
Era foarte trista si speriata si de aceea Semnul Privighetorii se infripse ca sa o ajute.
-Vei plati!Si tu iti vei face testamentul!zise Sakura furioasa.
Si incepu sa o loveasca puternic.Miranda aproape ca nu respira.
Apoi se auzi o voce lina:
-Am venit sa te ajut pentru ca inca mi aveai sperante.Acesta e cuvantul magic.Te voi ajuta sa-l invii si sa-l vindeci pe Sasuke dar trebuie sa mai ai sperante.
Apoi Sasuke fu invaluit de o lumina albastra si se ridica.
-Sakura....mmultumesc!zise el sarutand-o pe frunte.
-Cuvantul e sa ai Sperante...
Se facu dimineatza si veni Aurora saltundu-i pe cei doi.
Apoi se auzi o voce care inca zicea:Secretul e sa ai Sperante.


Din aceea zi totzi retineau un mare proverb:Secretul e sa ai Sperate!

OCC: scuze ca a inceput brusc si s-a terminat asa de brusc si e atat de plictisitoare pov dar nu am avut multe idei.

e super povestea!! Mai ales ca imi plac foarte mult povestile cu actiune si romantism, iar tu le-ai imbinat. Si mie imi place Naruto, dar tu ai felul tau de a face povestea, si asta imi place. Si imi place si la final, cand spune "Speranta moare ultima!"
Ai mare talent in a scrie povesti romantice...eu am ceva cu dramatismul!
Da, imi place mult povestea ta,si cred si eu ca o sa apuc acum sa scriu una! Oricum, sper sa mai scrii povesti asemanatoare cu asta, caci e super tare!

Nu neaparat romantice Jade.Imi place sa fac mai multe feluri.Aceea era din plictiseala.Asa k nu neaparat romantismul.