Darkmark RPG Forum / King's Cross / Peronul 9 si 3/4

« Previous 1 2 3 4 5

/ Sperante, despartiri, noi prieteni

Mai multi elevi primisesera permisiunea directorului de a isi vizita familiile pentru cateva zile, desi inca nu era vacanta. Printre acestia se afla si Mary, care fusese poate cea mai fericita cand a aflat decizia directorului.Ea si-a petrecut cele 3 zile libere alaturi de familie si a reusit sa obtina toate cursurile de care avea nevoie pentru examenele de la scoala Incuiatilor pe care urma sa le sustina si ea.
Clipele petrecute acasa, in lumea oamenilor obisnuiti s-au scurs insa foarte repede, iar ziua intoarcerii la Hogwarts a venit, aducand cu ea lacrimi, tristete si nu in ultimul rand sperante.Mary se duse la gara insotita de bunica sa si bineinteles de motanul pe care il luase cu ea de la Hogwarts. Intra alaturi de acestia prin zid, ajungand pe acelasi peron 3 si 3/4 de pe care plecase in prima zi spre Hogwarts.Expresul astepta cuminte, fumegand ca elevi sa se urce si sa porneasca spre lumea magiei, spre Hogwarts.
Mary impingea cosul in care se aflau cele 5 geamantane pe care le luase cu ea alaturi de 2 rucsace.Jumatate din lucrurile pe care le luase cu ea erau carti ale Incuitilor, caiete, pixuri si creioane al Incuiatilor.Desi trecuse un timp de cand intrase la Hogwarts, fata nu reusise sa renunte la viata sa de dinaintea acelui colosal moment, cand a aflat ca este vrajitoare.Gandindu-se la tot ceea ce lasase in urma, la toate visurile ei din lumea obisnuiti, la toate eforturile pe care le-a facut si la toate dezamgirile peste care a trebui sa treaca, Mary se intrista, inchise ochii si lacrimi mari cazura din ochii sai caprui, prelingandu-se pe obrazul ei cald.Ramasese neclintita, iar prin mintea ei se perindau secvente, franturi din viata sa.Fata nu observa cand bunica ei o imbratisa si o intreba ce s-a intamplat.
Dupa cateva minute in care pastrase tacerea, Mary ii spuse bunicii sale:
" Nu stiu ce sa fac, nu pot sa reunun definitiv la vechea mea viata, dar in acelasi timp vreau sa fiu vrajitoare. M-am dus la Hogwarts cu speranta ca intr-o zi sa devin profesoara, dar acum nu mai imi doresc asta... "
Se opri pentru cateva clipe privindu-si bunica derutata de cuvintele ei. Nimeni nu stia ce e in sufletul ei si cat de mult suferea.La Hogwarts nu avea inca niciun prieten, nu stia ce viitor va avea si ce se va alege de ea cand v-a creste.Dar deodata isi aminti de SPAS, de drepturile spiridusilor, de cauza pentru care era dispusa sa isi sacrifice tot timpul liber.Zambi, isi sterse lacrimile, isi imbratisa bunica si se indrepta spre scara vagonului pentru a urca in Expresul de Hogwarts, desi era inca devreme, insa cineva ii puse mana pe umar. Se intoarse si vazu ca era....

Anny fusese si ea sa`si viziteze familia. Uitase cum era sa duci o viata Incuiata. Desi ii placea viata p[e care a dus`o inainte de Hogwarts, tot la scoala ii placea mai mult. In minte i se perindau tot felul de ganduri. Unul cand a aflat de la parintii ei ca se va duce la Hogwarts Scoala de Magie si Vrajitorii, cand a fost pe Aleea Diagon cu familia ei si multe altele legate de viata de dinainte. Ii era dor si stia ca doar in vacante ar putea reveni in acea lume, stia ca totul s`a schimbat si ca nu va mai reveni niciodata la ce a fost, asadar incerca sa uite totul, sa incerce tot mai mult sa se acomodeze cu ideea ca e o vrajitoare si asta va fi si restul vietii.

Isi alunga toate gandurile si privi pe holul stramt dintre compartimente. Vazu cum o fata tocmai se chinui sa se urce in tren si aduse aminte ca era .. Mary! Anny vru sa se duca la ea, dar un val de copii care tocmai se urcara aproape o darama. Incerca sa isi mentina echilibrul si inainta. In jurul ei erau copii mici si mari, fericiti si tristi, unii cu animalele lor, altii cu lucruri incuiate si tot felul de prostioare. Ajunse in sfarsit la Mary si o atinse usor pe umar. Fata se intoarse speriata si Anny zambi.

"Buna ! Ce faci ? Nu stiam ca ai fost si tu la parintii tai .. "
Mary o privi ciudat, ca pe o nebuna. Oare nu o mai cunostea ? Apoi fata i s`a destins intr`un zambet.
"Buna ! Aaa .. nici .. "
Glasul lui Mary a fost acoperit de un nou val de copii galagiosi.

Mary vazu expresia de pe chipul lui Anny si intelese ca nu o auzise din cauza zgomotului facut de cativa copii, asa ca repeta:
" Nici nu te-am recunoscut, scuza-ma, dar eram pierduta printre ganduri.Da, am fost si eu in vizita la parinti, imi doream foarte mult sa petrec cateva zile aici, in lumea aceasta."
Mary isi sterse lacrimile pe furis, insa Anny observase deja si o privea banuitor, intrebandu-se ce a patit,insa nu avu curajul sa ii adreseze aceasta intrebare.Mary, insa ii citise gandurile fetei si ii spuse cu sinceritate:
" Sunt bine, sa stii, doar ca odata cu intoarcerea la Hogwarts mi-au revenit in minte unele intrebari.Inca nu m-am obisnuit cu viata de vrajitoare si nu am reusit inca sa imi stabilesc un tel in viata spre care sa ma indrept.Anul viitor voi avea NOV-urile si inca nu m-am gandit ce cariera mi-as dori."

Mary se opri putin privind in gol si spuse cu o voce entuziasmata:
" Stiu! Acum stiu... totul are sens, bineinteles, cum am putut sa nu imi dau seama pana acum? " Fata se arunca in bratele lui Anny, care parea uimita de comportamentul colegei sale.Dandu-si seama ca a reusi sa o sperie, Mary ii spuse zambind:
" Scuza-ma, Anny! Nu am vrut sa te speri, dar tocmai mi-am dat seama ce trebuie sa fac. Voi deveni Auror! Acesta va fi de acum incolo visul meu.Bineinteles ca nu voi renunta la organizatia SPAS si nici la cursurile mele suplimentare din lumea Incuiatilor, doar voi avea nevoie si de putina matematica, nu?"

Pentru ca mai erau cateva minute panaca cand elevii trebuiau sa urce in Expresul de Hogwarts, Mary si Anny continuara sa discute despre visurile lor.Dorind sa afle si dorintele lui Anny, Mary o intreba:
" Dar tu ce cariera ai vrea sa urmezi? "

Anny se bloca. Nici ea nu se gandise la ceea ce va fi dupa scoala. Nu o pasiona ceva in mod special, dar nici nu ii displacea vreo materie.
Un alt val de copii veni. Anny o privi pe Mary si zise tare incercand sa acopere galagia :
"Vii putin afara?"

Mary privi in jurul ei, apoi isi muta privirea la Anny si incuviinta. Fetele isi facura drum pana la scara si reusira sa se strecoare afara. Razele soarelui o ametira pe Anny pentru un moment, dar isi reveni rapid. Mintea ei reveni la intrebarea pusa de Mary. Acum ca se "lovi" de asta, incepuse sa se gandeasca serios la cariera ei desi mai avea doar 6 ani de scoala. Zambi si ii spuse :
"Momentan sunt in anul I. Mai am destul ... desi stiu ca timpul trece repede. Cred ca as vrea sa continui slujba de profesor de Potiuni la Hogwarts."

Mary paru cazuta pe ganduri in timpul in care Anny raspunse, insa reveni cu picioarele pe pamant rapid.

"Cat mai dureaza pana pleaca trenul?" intreba Anny uitandu`se la ceas.

-Ar fi trebuit sa plece acum 1 minut. Cred ca va asteapta pe voi 2 sa va urcati si sa continuati discutia in tren. Spun eu chicotind. Va pleca cand ii voi face eu semn mecanicului. Apoi imi pun palaria pe care scria Hogwarts Express.
Acum ma recunoasteti fetelor?

-Ooooooooooo!Ce faci Josephine?Deci pe noi ne asteapta?Hai Mary,hai repede!Sa apucam trenul!Nu putem renunta usor la lumea incuiatilor dar totusi trebuie sa mergem!Deci sa nu mai pierdem timpul!Hai!
Fetele urcara in tren insa acesta nu porni.
-Deci?Despre ce discutam mai inainte?Aaaaa despre viitoarele noastre cariere!Deci tu ce vrei sa urmezi?Slujba de profesor de Potiuni la Hogwarts?
-Asa m-am gandit insa mai am destul timp sa schimb aceasta optiune?
-Tu ce zici?Este oare o cariera buna?

Amy la fel ca si harry crescuse printre incuiatii,parintii ei erau incuiati...doar ca mama ei murise si tatal ei era bonlav.Primise o scrisoare de la ce mai mare scoala de vrajitorie,peste cateva minute plutea de fericire,dar la un moment dat isi aude tatal tusind,se duce repede la el iar tatal o intreaba ce a facut-o atat de fericita...ea ia raspuns cu o nuanta de fericire in vooce ia arata scrisoarea ..iar tatal ia spus :-ma bucur pentru tine draga mea ...Dar ea sa intristat dintr-o data,nu putea merge nu-l putea lasa singur.Tatal a mangaiat-o incet pe obraji,iar printre lacrimi i-a spus:-mergi linistita fata mea eu o sa fiu bine vei gasi o cale sa ma faci bine....fata zambi.A doua zii era pe peron lundu-si ramas bun de la tatal ei si spunandu-i ca intr-o zii se va intoarce pentru a-l vindeca.

Kennya fugi repede spre Peronul 9 si 3/4. Nu era prima oara cand era in intarziere, insa de data asta avea multe obligatii ca sef de casa. Injura in soapta gandindu-se ca trenul nu poate pleca pana cand compartimentele nu erau verificate. Pana la urma cu chiu cu vai, aceasta sari pe treptele trenului. Rasufla greu cu mainile pe genunchi multumind zeilor ca a reusit sa ajunga. Isi indrepta spatele si incepu sa mearga printre compartiemnte, uitandu-se daca totul e in regula. Dupa ce isi termina treaba, vineprina isi lua bagajele, cautand un compartiment in care sa se odihneasca dupa maratonul facut pe strazile Londrei.

Pana la urma observa niste figuri cunoscute printre care si Mary cu Anny. Intra usor si ceru permisiunea. Fetele, o salutara calduros si ea facu la fel. Observa ca erau inca doua persoane necunoscute si Kennya se prezenta.
"Buna, imi pare bine de cunostinta. Eu sunt Kennya."
Afla ca numele lor erau Andra si Issa. Dupa cateva cuvinte de intampinare, vinerina isi urca bagajele sus si se aseja pe un loc liber. Ura sa opreasca discutia cuiva, asa ca le indemna pe fete sa continue fara sa fie deranjate de prezenta ei.

Roland ar fi putut ajunge la castel in stilul sau normal insa era obosit, vanase cateva sute de hoti criminali si violatori si drumul fu presarat cu cadavrele lor. Nu era in cea mai buna dispozitie ca sa se chinuie sa treaca printr-o bariera magica, sa devina fum si sa calatoreasca foarte repede, pe langa asta cauta companie, compania cuiva care ar fi putut sa-l faca sa se simta bine......la naiba orice om care avea un iq peste 100 ii era pe plac acuma.

Se duse pe peron si vazu portalul si trecu prin el insa nu cu foarte mare usurinta deoarece in mod normal respingea demonii. Se strecura insa prin el si ajunse pe peronul adecvat si astepta cateva clipe sa-si revina dupa care se urca in tren si cauta un compartiment in care mai era un loc liber si care era ocupat de oameni care sa nu-l plictiseasca, gasi repede unul insa din pacate era in vagonul gresit asa ca fu nevoit sa mearga jumatate de tren pentru a ajunge la acel compartiment. Odata ajuns se relaxa calm si fericitin fata usii si trecu prin ea dupa care saluta pe toata lumea si se aseza in singurul loc liber.

Sper ca nu deranjez insa asta e singurul loc in care am gasit sa stau si eu, restul compartimentelor m-ar ucide de plictiseala.......Nu literalmente insa cred ca as inebuni mai rau decat acum

Isi scoase dintr-un buzunar un cub micut care de indata ce fu asezat pe podea deveni o masa. In stanga ei, spre geam era un platou cu cartofi prajiti si niste snitele iar in partea opusa carti de joc si cateva jocuri mai distractive, un monopoly, sah in 4, wow the board game si patru laptopuri cate unul pentru fiecare in caz ca ar fi dorit sa intre pe net sau sa faca altceva.

[/b]Laptopul negru e al meu restul sunt ale voastre sunt identice si le puteti pastra......ii puteti zice mita ca sa ma lasati sa stau aici.[/b]

Era a nu stiu cata oara cand Adelaide se trezea in gara, uitandu-se mereu spre acelasi peron..9 3/4...incerca zadarnic sa intelega de ce ..simtea ca trebuie sa fie aici la fiecare 15 septenbrie dar nu intelegea de ce; vedea mereu copii insositi de parintii lor, purtand pe umari ghiozdane-genti mari si late, dar neaparta de piele, iar in mana ceva ce parea a aduce cu cusca, dar acoperita...intelesese ca faceau naveta la scoala cea mare din orasul cel mare, la 45 de km...pe cate unii incepuse sa-i cunosca-ii mai vazuse si in anii trecuti dar pareau la fel de tineri si voisi.Isi spuse trista dar si zambind ironic "parca ce-o fi asa nemaipomenit sa faci naveta cu trenul spre scoala"pentru un momemt Adelaide se gandi c-ar trebui sa mearga si ea la scoala dar isi muta gandul fiindca an de an rezultatele ei erau aceleasi-mediocre-n-o atragea deloc nici matematica, nici biologia..poate doar ora de optional cu doamna Francy care tuturor li se parea o ciudata fiindca le povestea despre lumi de alta data, despre fenomene supranaturale
-Hai fetito, grabeste-te ai sa intazii
Adelaide tresari,langa ea un controlor de tren intre doua varste parea ca ii vorbeste si o cearta
-Hai, hai, acusi acusi trece de fix..unde iti sunt bagajele?tu vrei sa pierzi expresul?
-Eu..eu..ingamaie Adelaide
-Mai fato!te-ai pierdut de ai tai?saracuta.Adelaide se gandi s-o ia la fuga, i se spusese de atatea ori de mama, tata, bunicii, in fine de toata lumea ca n-are voie sa stea de vorba cu necunoscuti
-Eu...si nu mai apuca sa ingamaie ceva ca domnul mustacios o cuprime in brate si porni spre peronul 9...9 3/4....Adelaide mai apuca sa vada un zid si dintr-o data....