Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Stand in the rain

Era aroape miezul nopţii şi ploua.Toţi ceilalţi Viperini dormeau,mai puţin Rose,ea nu putea să doarmă.La fel ca de fiecare dată când era plictistă sau nu avea somn,a decis să meargă în Pădurea Interzisă.

Stătea rezemată de un copac,îmbrăţişându-şi genunchii şi plângând.Picăturile de ploaie cădeau încet iar singurul zgomot din Pădure era cel al suspinelor fetei.

"De ce?" se întrebă printre suspine.

Era unul dintre 'momentele' ei.Acele momente în care plângea ore în şir,gândindu-se la familia sa.Nu se putea împăca cu gândul că ei au murit,iar ea îşi trăieşte viaţa,bine-mersi.Ştia că avea să fie marcată pe viaţă cu asta.Nu îşi putea scoate din minte trupurile lor zăcând pe podea,tot sângele care murdărise covorul,chipurile lor...

Statea ascunsa in spatele trunchiului unui copac de ceva vreme.Cecauta ea la Hogwarts,in padure?Nimic...doar putina liniste - asta daca se mai poate cand elevii nu se mai tem sa se plimbe nestingheriti prin orice coltisor din castel sau imprejurimi.Nu o interesa ca siroaie reci ii brazdau pielea fina si alba ca spuma laptelui,nu o interesa ca incepea sa ii fie frig si simtea fiori strabatandu-i corpul firav,dar care ascundea o putere neimaginabila.O privea cu interes pe tanara ce se sprijinea de copacul sau.Habar nu avea ca este observata de ... ei bine ... cine nu trebuia.Un zambet i se asternu pe fata atunci cand o auzi.

- De ce este viata o jigodie?De ce este atat de greu sa supravietuiesti?...Hmmm...Pentru ca asta meritam... spuse ea apropiindu-se pe nesimtite de fata smucind-o de jos si facand-o sa stea pe picioarele ei.Singura ei sansa sa plece in viata de acolo era sa fie din fosta ei casa.Mereu avusese o slabiciune pentru viperini.Oricat de mult se prostisera in ultima vreme erau tot preferatii sai.

Rose o privi mirată pe femeia din faţa ei.Era blondă cu ochii albaştrii,genul de femeie căreia toţi bărbaţii i-ar cădea la picioare.Adolescenta ştia că ceva nu e în regulă din momentul în care o privi în ochi.Decise să scape de Rose cea slabă şi inocentă şi să revină la Rose cea arogantă şi rece.Nu voia să pară naivă în faţa nimănui.

"Bună şi ţie." spuse fata cu obişnuitul său aer arogant şi zâmbind.

O privi insistent timp de câteva secunde iar apoi femeia fu aruncată într-un copac destul de tare încât să scape cu o mână ruptă.Rose iubea telekinezia,făcea parte din ea şi îi era de folos când voia să pedepsească pe cineva.A fost învăţată de mică s-o controleze iar cu anii puterea ei crescuse.Era de ajuns o singură privire pentru a ucide pe cineva.

"Nu sunt proastă." îi spuse femeii râzând

Hmm...banuielile i se confirmara imediat.Fu totusi luata prin surprindere cand se trezi proiectata direct intr-un copac.Isi musca buza strangand din dinti...O durea umarul,dar nu avea nevoie de bagheta ca sa repare asta.

-Nu esti proasta...si nu am negat asta cumva! nu esti proasta intr-adevar,dar nu mai ai mult pana sa ajungi si acolo!
Se pricepea si la vraji fara bagheta,da,uite inca un motiv sa creada ca e multifunctionala.Ii zambi in acelasi mod verificand daca mana ii era in regula si puse mana pe bagheta rostind in gand Legillimens sperand ca copila sa nu fie tocmai o buna practicanta a occlumantiei.Copila nu stia cu cine se joaca si nu avea chef sa ii arate asta prea curand.La ea...jocurile sfarseau prin a mai ramane un singur jucator,iar ea...parea sa aiba potential si i-ar fi parut rau sa strice asa ceva.

Femeia aceea era vicleană şi inteligentă,un fost viperin,poate.Probabil că puterea ei era mai mare decât a lui Rose,însă asta nu o oprea să se lupte cu ea.Nu,ei îi plăceau luptele.Mai ales cele cu un adversar superior.E posibil să fie un Devorator al Morţii?se gândi viperina.

"Îmi place de tine." îi spuse fata chicotind.

Îi plăceau provocările şi de asemenea îi plăcea să câştige.Era o fire imprevizibilă,putea fi tristă iar apoi,gata de luptă.În afară de telekinezie,avea o minunată forţă de constrângere.Cu o singură privire putea face pe cineva să se arunce de pe un pod.Dezavantajul era că o obosea cu cât o folosea de mult.Însă nu se putea abţine,magia o chema.A încercat să ia medicamente care să îi slăbească puterile,însă nu a mers.Până la urmă a decis să nu împotrivească,să dea drumul liber magiei sale.

Curând,Rose dispăruse,ca şi cum s-ar fi teleportat.Ador vrăjile non-verbale. se gândi Rose.

"Sunt aici!" ţipă,cocoţată într-un copac. "Am impresia că o să mă distrez cu tine."

Planuia sa se intoarca in scoala ca si profesor,dar nu acum...era prea devreme.Se intorsese de cateva luni in Londra dupa cei noua ani petrecuti in Rusia intr-un mediu mult mai ciudat decat cel pe care il testa acum.
Zambi viclean in coltul gurii scrutand-o pe fata.Se inselase deci.Se pare ca castelul acela invechit incepea sa isi revina si sa scoata si vrajitori capabili sa isi apere viata mai mult de cinci minute.

-Daca tu crezi ca o sa ma urc acolo dupa tine...te inseli amarnic,draguto! rosti ea calma fara ca macar sa arunce o privire in sus catre fata.Da,intr-adevar se va distra cu ea in acea noapte.

Se plimba putin in jurul copacului invartind bagheta intre degetele subtiri si lungi,iar apoi arunca un Incendio - non-verbal,desigur - asupra copacului.Trebuia sa coboare de acolo sau macar sa stinga focul.

Avea dreptate,chiar se va distra.Femeia nu părea deloc naivă şi laşă,într-un fel semăna cu ea.Doar puţin.Dacă am dreptate şi este un Devorator al Morţii,atunci va fi o noapte minunată. se gândi Rose.

Văzând că un val de foc vine spre ea,adolescenta a creat un scut asupra ei,instinctiv.Un scut rotund care o acoperea în înregime,albastru deschis.Asta era o altă putere a ei,putea creea scuturi mentale sau fizice,uneori puţin din amândouă.

"Doar atât poţi?" o întrebă fata cu o urmă de amuzament în glas.

Rose îşi scoase bagheta iar din vârful ei ieşise un Basilisk care se poziţionă în faţa blondei.Şi totuşi,ceea ce o învăţase fratele ei avea să îi folosească.Făcuse acel 'truc' de puţine ori,însă numai pentru a speria lumea.Nu ştia dacă va merge împotriva femeii.Era aproape sigură că nu va merge.

"Mă întreb dacă va omorî Basilisk-ul." şopti viperina,pentru ea.

Învăţase să nu îşi subestimeze niciodată adversarul şi blonda nu părea deloc inofensivă.Probabil putea face mai multe decât şi-ar fi imaginat Rose vreodată.

Ohoooo...pot mai mult decat iti imaginezi tu isi zise abtinandu-si un ras isteric ce probabil ar fi bagat-o in sperieti pe partenera sa de ... duel - sau cum putea numi ceea ce faceau ele doua.Stramba putin din nas cand vazu scutul de protectie.Se astepta la mai mult decat atat,dar pentru inceput era bine.

Ei da,acum ce facea?O ataca cu propriile ei arme?Si uite ca acesta era momentul in care tanara pierdu firul.Afisa un zambet larg dezgolindu-si dantura frumoasa.Intinse palma in fata oprind fara nici cel mai mic efort basilisk-ul.Vorbise reptomita inca de la o varsta frageda.Se juca cu serpii inainte ca ea sa se fi nascut,iar acum credea ca asa ceva o poate omori?

-Este inutil...Nu ai vrea sa il faci sa dispara? ii zise ea pe un ton plictisit aruncand o privire catre tanara viperina,o da,era sigura acum ca apartinea acestei case. Finite Incantatem! spuse fluturand bagheta catre copac oprind focul.

Rose o privi mirată pe blondă.În afară de fratele său,nu mai văzuse pe nimeni care să vorbească reptomita.Îi părea rău că nu avea acest 'talent'.Probabil că putea mişca munţii din loc,însă nu putea vorbi cu reptilele.Era ciudat,fiindcă toţi strămoşii ei au putut-o face,numai ea nu.Totuşi,puterile ei erau unice şi creşteau pe măsură ce Rose înainta în vârstă.Era posibil să exsite vrăjitori sau vrăjitoare care să aibă măcar una din puterile ei,însă nu cunoscuse pe nimeni,deocamdată.

Adolescenta sări din copac şi ateriză graţios în picioare.

"Mă surprinzi,Devoratoare-o." spuse Rose zâmbind.

Cu siguranţă era un Devorator al Morţii.Era prea în vârstă pentru un elev şi nu purta uniformă.Îşi ridică bagheta către Basilisk,rotind-o de câteva ori,apoi creatura dispăru.

Da,era o Devoratoare,dar asta nu se compara in niciun caz cu ce era cu adevarat.Faptul ca facea parte din acea grupare...pur si simplu nu ii afecta cu nimic comportamentul,era doar de fatada,sa se asigure ca are pe cineva in spate in caz ca o da in bara.

Isi trecu mana prin par gandindu-se la ce ar trebui sa faca.Nu avea rost sa nege,era destul de evident ca nu era tocmai o persoana care sa aprecieze faptele bune si ordinea.Dadu din cap aprobator...

-Esti destul de isteata,nu-i asa? spuse ea,ochii avand o sclipire aparte,greu de observat daca nu o cunosteai prea bine.Mintea ei bolnava clocea categoric ceva.