Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat
1 2 Next »
/ Stop the rain

**Artimei N. Denver** · (This post was last modified: 23 Jul 2011, 09:32 by Artimei N. Denver.)

Intrase in prima cladire publica ca sa se ascunda de furtuna ce se dezlantuia deasupra Londrei. Se mai uitase la cerul negru inca citeva secunde. Usile de sticla ofereau o priveliste excelenta asupra norilor de plumb. Realizase ca este intr-un muzeu. Chiar ii trebuia o pauza, iar o vizita la un muzeu avea sa ii dea un val proaspat de ginduri in locul grijilor de la serviciu.

Cindva se ocupase cu Vajthatsul, dar asta fusese in scoala si uitase deja cum este sa fii intr-un meci. Se plimba printre exponate, el analiza cu o atentie deosebita. Vitrininele de stila straluceau in lumina lampilor. Cerul era la fel de negru, iar ploaia marunta si deasa nu mai contenea sa cearna. Senzatia de umezeala disparuse o data cu intrarea in cladirea inalta spatioasa si scaladata in lumina artificiala si caldura.

Uniforme de diferite culori, marimi, modele tronau tantose pe umerase. Diferite tipuri de maturi iti furau privirea, iar varietatea de mingi te facea sa ametesti. Nu se mai uita pe unde merge. Era fascinat de exponate si uita doar pe pereti nu era de mirare daca avea sa dea peste cineva.

**Veronique A. Dupont** · 22 Jul 2011, 15:00

Se uita atent la vitrinele lucioase din sticla. Stia ca ceea ce cauta avea sa gaseasca intr-una dintre ele. 'Aici e' ii traversa un gand prin cap. Isi intinse mana si scoase o poza prafuita si ingalbenita de trecerea anilor. Poza infatisa o echipa de vajhat a viperinilor. Jacques Dupont, cautator. 1978. Mana incepu sa-i tremure cand citi cuvintele scrise cu mare grija pe fotografie. Mai avea putin si plangea, dar apoi il vazu facandu-i cu mana si zambindu-i. Baga fotografia in rucsacul ce-l purta mereu cu ea si continua sa se uite prin vitrine.

Vremea de afara era ingrozitoare. Ploaia navalea asupra muzeului de parca cerul s-ar fi rupt in doua. Un fulger lovi in apropiere, iar fata isi aduse aminte de noaptea in care cei doi fusesera ucisi.
Ochii verzi si patrunzatori cercetau atent fiecare coltisor al camerei sperand ca vor gasi ceea ce cautau. Vazu o cupa din aur intr-una dintre vitrine si se indrepta spre ea. Unul dintre geamuri se deschisese producand un zgomot infernal. Fata impietri la auzul sunetului si se uita spre fereastra. Sticla lucioasa era lovita constant de picaturi mari de ploaie. Geamul fiind dechis, toate acele picaturi navaleau pe podeaua curata a muzeului facand o balta in fata ferestrei.

OOC: Sper ca nu te superi c-am continuat eu.

**Artimei N. Denver** · 22 Jul 2011, 20:49

Zgomotul produs de geamul deschis il facu sa se cutremure. Fusese scos din contemplarea lui asupra cupelor lucioase. Vazuse o fata care statea impietrita linga geam. Nu ar fi fost frumos daca se uda pina la piele. Ploaia navalea in incapere asa ca era o probailitetea sa se ude si ea stind aproape de geamul deschis. Se indrepta spre geam si il inchise bine.
Esti bine? I se adresa fete care se pare ca era inrt-o stare de soc minor. Nu era de mirare. Oricine de acolo probabil fusese speriat de zgomotul neasteptat. Fusese foarte puternic, iar daca era o persoana nervoasa alaturi de sursa era si mai rau.

Nu stia ce fel de persoana era fata, dar nu o lasase sa se ude intr-o incapere uscata si calduta.

OOC: Chiar de loc.

**Veronique A. Dupont** · 22 Jul 2011, 22:57

Fata realiza ca nu era singura in camera. Un alt vrajitor se afla acolo. Baiatul se indrepta catre freastra si-o inchise. Vrajitoarea il urmari facand asta, dar in continuare nu reusi sa se miste. Probabil ca socul fusese provocat si de intamplarile din ultimul timp. Orice miscare, cat de mica, era in stare s-o puna la pamant.
"Esti bine?" il auzi pe baiat intreband-o.
Fata isi misca usor mainile si apoi le stranse la piept imbratisandu-se. Arunca o privire in muzeul pustiu, iar apoi ochii ii revenira asupra baiatului.
"Sunt bine. Multumesc" zise aceasta si incerca sa zambeasca.
Se uita la picioarele sale si vazu ca baschetii sai erau imbibati cu apa. Observa ca se afla chiar in balta de sub fereastra. Ar fi vrut sa se miste, dar isi simtea fiecare muschi din corp amortit.
"Sunt bine" mai repeta inca o data in soapta.

**Artimei N. Denver** · 23 Jul 2011, 09:29

Orice ar fi spus fata, nu arata prea bine. Miscarile mici si poate un pic cam ciudate il duceau la o cu totul alta idee. In fine, nu era el acela care sa judece pe cineva, oricum fata avea nevoie sa se miste din baltoaca acea. Ii lua rucsacul din mina si o conduse pina la un sir de scaune asezate linga un perete.

O vraja de incalzirea trebuia sa o mai scoata din amorteala si sa o usuce putin. Vazu cum cazuse o poza din geanta ei. O lua si o privi, cineva cunoscut se uita la el de acolo. Eroul tuturor cautatorilor viperni. Jacques Dupont, cautator. 1978, idolul cautatorilor viperini, a fost si idolul meu, si acum mai este. Vorbea doar ca sa o scoata din atarea aceea. Puse poza inapoi in rucsac si se uita la ea. Era draguta si aparent majora.

**Veronique A. Dupont** · 23 Jul 2011, 11:14

Baiatul o ajuta sa se miste pana la un rand de scaune de lemn. Rucsacul ei era in manile lui si vrajitoarea se teme de ce ar putea gasi acolo. Fata nu era sigura daca ar fi trebuit sa aibe incredere in el, dar nu afla tocmai in pozitia in care sa poata face ceva.

Poza pe care-o luase mai devreme din vitrina cazuse pe jos. Baiatul se apleca sa o ia si in treacat se uita la ea.
"Jacques Dupont, cautator. 1978. Idolul cautatorilor viperini. A fost si idolul meu, si acum mai este" spuse vrajitorul si apoi puse poza inapoi in rucsacul fetei.
"Tatal meu. E mort" spuse ea nereusind sa articuleze cuvintele. Arunca o privire catre podea si apoi isi aminti de nopatea in care isi vazu parintii fiind torturati de devoratori pana isi aflara sfarsitul.

OOC: Ar trebui sa-ti faci prezentarea la Sala de primire.

**Artimei N. Denver** · (This post was last modified: 24 Jul 2011, 16:22 by Artimei N. Denver.)

Ceea ce ii spusese fata avu darul sa-i atraga atentia. Deci acesta era tatal ei. Ce noroc pe el sa intlneasca pe fiica idolului sau. Desi faptul ca era mort nu era o veste imbucuratoare. Oare ce s-a intimplat? Desi nu prea vroia sa o intrebe, era sigur ca-i o amintire dureroasa. Stia ce inseamna sa-i pierzi pe cei mai dragi. Mama si tata sa moara din cauza unei rivalitati stupide, iar sora a pierduto doar din cauza neatentiei. El singur ii spusese sa se duca acolo si nu se gindi ca facuse cea mai mare greseala din viata lui. Hey. Nu-i suficient ca vremea este posomorita? Ar trebui sa zimbesti, ca norii sa fuga din calea fericii tale si sa apara soarele. Apropo, ma numesc Johan. Un tunet puternic urmat de niste fulgere ii zguduise sufletul. Lampile incepau sa arda neregulat, se stingeau pentru citeva clipe apoi se reprindeau. Poate ca avea sa-i fie frica, dar deja trecuse de acea virsta.

Ploaia se inteti si incapu sa bata insistent pe acoperisul de sticla. Ciudat dar cele mai importante evenimente din viata lui au avut loc pe vreme de ploaie. Inceraca sa alunge amintirile negre, nu era cel mai potrivit moment pentru ele.

**Veronique A. Dupont** · 24 Jul 2011, 15:21

Furtuna devena din ce in ce mai puternica, iar fata isi putea simti inima batandu-i foarte repede. Totul in jurul sau era un haos. Ferestrele se tranteau, iar vantul nemilos de afara strabatea camera. Abia cand vazu ca nu ii era frig realiza ca baiatul facuse o vraja cu ceva timp in urma.
Cerul era din ce in ce mai intunecat, iar atomsfera era cam neplacuta. Presiunea aerului se apasa asupra vrajitorilor facandu-i sa se simta de parca intregul tavan cazuse peste ei, zdrobindu-i.

Baiatul ii spuse vrajitoarei sa nu mai fie trista, in schimb, sa zambeasca. Fata se uita isi trase manecile pentru a-si putea proteja palmele si un mic suras aparu pe buzele acesteia.
"Numele meu este Johan" zise vrajitorul. Fata se uita la el si realiza ca nu era cu mult mai mare decat ea. Probabil ca de abia absolvise scoala.
"Ronnie" se prezenta ea pentru prima data doar cu porecla. Nu stia daca sa aibe incredere in el, asa ca perefera sa nu-si dezvalui adevarata identitate din start.

**Artimei N. Denver** · (This post was last modified: 24 Jul 2011, 16:30 by Artimei N. Denver.)

Ronnie - Verony, stia combinatia asta. Ei bine domnita putea sa posede alt nume asa ca i se dresase nu numele pe care il oferi la dispozitie. Uite asa. Si curind se va tremina cosmarul in care ne aflam. O spuse cind ii vazuse acel suris dulce. Totusi i se parea ca fata se temea de el. Oare de ce? Nu avea coarne, nici coada, din cite isi aminteste. Se uita in spate si isi trecuse mina prin par ca sa confireme acel lucru. Ei bine avea motivele ei, nu se vira in sfuletul nimaniu. Deci, Ronnie, ce cauta o fata ca tine intr-un muzeu asa mare, singura inca. Sportul este cumva si pasiunea ta? Poate daca se inchega o discutie aveau sa uite de vremea groznica de afara si fata nu se va mai teme de el.

**Veronique A. Dupont** · 24 Jul 2011, 16:47

Ronnie isi cobori privirea in podea si se uita la baschetii sai care incepura sa se usuce. Nu stia de ce ii era teama de baiat, dar dupa toate prin care trecuse nu mai avea sa aiba increderea in nimeni niciodata. 'Trebuie sa astepti ca cineva sa-si deschida sufletul si sa-si arate adevarata natura. Asta cere mult timp si rabdare' gandi vrajitoarea si apoi il privi pe Johan.
"Nu, nu-mi place vajhatul. Sunt una dintre cele mai proaste zburatoare. Pur si simplu nu-mi pot tine echilibru" spuse ea si incepu sa rada intr-un mod extrem de silentios. "Incerc sa gasesc informatii legate de parintii mei. Caut fantome ale trecutului, dar nu sunt sigura ca ele vor sa ma gaseasca" continua Ronnie si-si simti inima arzandu-i.
"Dar tu ce faci aici?"

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat 1 2 Next » //  / Stop the rain

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat
1 2 Next »
/ Stop the rain