Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat

1 2 Next »

/ Stop the rain

Fata putea simti o conexiune intre ea si vrajitor. Nu stia de ce tip era acea conexiune, dar stia ca exista. Ii placuse faptul ca se deschisese putin in fata ei. Ii spuse cum, uneori, si el mai rascolea trecutul.

Afara vantul trecea printre crengile copacilor producand un sunet asemanator cu un cantec. Genul de cantec pe care se astepta sa-l auda in noptile cu luna plina in padurile din lumea vrajitorilor. In momentul in care sunetul se opri fata isi intoarse repede capul spre una dintre ferestre pentru a vedea ce se intamplase. Miscare fu atat de brusca incat fata era speriata ca nu cumva sa-l fi sperita pe Johan.

Cand vazu ca nimic straniu nu se intampla afara, Ronnie se intoarse catre discutia pe care-o avea cu baiatul, dar realiza ca defapt nu era nicio discutie. Sunetul deranjant al linstii o facu sa freamete, iar apoi simti atingerea vantului ca o mangaiere pe obrajii sai imbujorati. Un fior ii traversa corpul si incepu sa-si simta sangele circulandu-i prin organism.
"In ce scoala ai fost?" intreba aceasta sperand ca linistea stanjenitoare va fi inlocuita de o conversatie de complezenta.

"In primul rand, merg la scoala, interactionez cu ceilalti elevi, iar pe tine nu te-am vazut in viata mea. In al doilea rand, un elev nu se plimba in mijlocul noptii in muzeul de vajhat decat daca are ceva de ascuns, iar in al treilea rand, nu te subestima, iti arati varsta" spuse Ronnie pe un ton superior, dar incercand ca ultima parte sa nu sune rau.

Incepuse sa devina foarte frig in camera, iar fata se imbratisa singura pentru a incerca sa diminueze senzatia neplacuta. Bluza bej din matase n-o ajuta prea mult, chiar daca era cu maneci lungi. Isi ridica manilie pe umeri pentru a-i incalzi. 'Cea mai proasta zi in care sa te imbraci cu o bluza fara umeri' se mustra vrajitoarea si se bucura ca macar purta o pereche de blugi care, cat de cat, aveau sa-i tina de cald.

Sunetul constant al picaturilor de ploaie care loveau ferestrele o faceau pe Ronnie sa se simta in siguranta. Ii placeau miscarile si suntele repetitive pentru ca putea depista foarte usoar cand ceva nu era in regula. Isi intoarse capul si se uita la baiatul ce se afla in stanga sa asezat pe banca de lemn.
"Actiunile mele sunt doar de tip sentimental. Incerc sa pastrez amintirile vii. Probabil ca unui angajat al ministerului i s-ar putea parea ilegal faptul ca fur poze dintr-un muzeu" spuse fata pe un ton usor superior incercand sa arate cate de putin ii putea pasa de asa numita autoritate a vrajitorilor.
Podeaua incepu sa scartaie, iar viperina privi instinctiv sper usa asteptand sa intre cineva. Poarta de lemn se deschise brusc, dar se parea ca in acea seara vantul avea sa fie unicul lor vizitator.