Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Hambarul bufnitelor

1 2 3 Next »

/ Sunset.

SUNSET.
Just me and Lily.

Cu un oftat,Eveline impinse usa hambarului avand grija sa nu trezeasca miile de bufnite ce dormeau linistite.Intra,avand grija sa nu paseasca gresit si sa riste sa alunece si sa cada si privi cum soarele apune peste domenii.Nu ii placea ca soarele sa apuna.Noaptea,fortele intunericului erau mai puternice.Soarele apara intr-un fel.Iar acum el apune,lasand totul in bezna.

Eveline privi in miile de bufnite ce stateau cu capul sub aripa si dormeau.Probabil asteptau soarele sa apuna si apoi aveau sa plece la vanatoare.Erau mii si mii de bufnite albe si Eveline nu o vazu nicaieri pe Apolline.Insa in cele din urma o gasi.Era cocotata pe bara cea mai sus intre o bufnita neagra ca noaptea si una maroniu - roscata.Si ea dormea.Eveline se gandea ca mai poate astepta putin.Nu vroia sa o trezeasca.

Se puse pe pervazul ferestrei din piatra si privi peste domenii.Coliba paznicului vanatului se vedea perfect de acolo.Si la fel si copacii din padurea interzisa.Iar putin mai incolo era Salcia Batausa,copacul de care iti era cel mai teama sa te apropii.Pana sa mai apuce sa mai observe si altceva,usa se dadu din nou la perete si Eveline isi indrepta privirile sa vada cine intrase.

Lily intra brusc in hambarul bufnitelor izbind usa de perete incercand sa isi stapaneasca lacrimile care ii curgeau neincetat pe obrajii albi. Tranti usa si majoritatea bufnitelor se trezira tipand speriate si indignate. Viperina se aseza pe o gramajoara de fan oftand, plangand in tacere. Isi ridica privirile spre o fereastra mica si abia atunci vazu ca mai era cineva in hambar.
-Eveline? intreba ea uimita stergandu-si repede lacrimile. Ce mai faci?
Incerca sa zambeasca dar ochii inca ii erau umflati si rosii.
-Draguta incercare. Esti bine? intreba Eveline putin ingrijorata.
Lily ridica din umeri spunand ca vroia sa trimita o scrisoare acasa si ca era destul de bine desi nu era deloc adevarat. Murise un prieten care ii era foarte apropiat si nici nu avea cum sa ajunga la inmormantare. Bine ca mai avea si pe altcineva sa se duca in locul ei. Eveline ridica din spracene si apoi Lily zise incercand sa nu inceapa iar sa planga:
-A murit cineva, zise Lily privind in alta parte. Vroiam sa anunt ca nu pot ajunge la inmormantare.

- Oh Doamne.Imi pare rau zise Eveline asezandu-se langa Lily si luand-o in brate.Fetei ii scapa un suspin in timp ce o imbratisa inapoi pe Eveline.Apoi ii dadu drumul si privi pe fereastra de piatra la soarele ce apusese deja jumatate.Eveline nu stia ce ar putea spune.Stia foarte bine cum e sa pierzi pe cineva,doar isi pierduse tatal acum aproape un an.Stia ca Lily nu avea nevoie de vorbe precum " vei fi bine " sau " trebuie sa fi puternica" pentru ca ea stia ca nu va fi bine si ca nu trebuie sa fie puternica.Ce avea ea nevoie era doar putina liniste.

Eveline se ridica si Apolline veni pe umarul sau.Ii lega scrisoarea de piciorusul sau micut apoi aceasta o ciupi usor de ureche apoi isi lua zborul fiind pe cerul inrosit un mic punctulet negru.Dupa ce disparu cu totul,Eveline se indrepta spre iesire.Poate ar fi fost mai bine ca Lily sa fie singura.

- Unde te duci? intreba Lily privind-o cu ochii mari.
- Cred ca ai nevoie de putin timp singura .. incepu Eveline dar Lily i-o taie indicand locul de langa ea.Eveline zambi usor si se aseza unde ii indicase viperina.

-Sa nu cumva sa ma lasi singura, zise Lily amenintand-o pe Eveline cu aratatorul.
Eveline zambi apoi o batu usor pe umar. Lily scoase din buzunarul robei un plic si apoi intinse mana stanga pentru a o chema pe Shadow bufnita sa neagra. Aceasta zbura imediat asezandu-se pe bratul intins al fetei. Lily ii ii lega scrisoarea de picior si apoi aceasta isi lua nervoasa zborul lasand niste zgarieturi adanci pe bratul viperinei. Dupa ce ca o trezise nici nu ii dadu cateva ghinde dar era sigura ca avea sa gaseasca mancare acasa. Murmura nervoasa uitandu-se dupa bufnita pana cand aceasta disparu in zare apoi se aseza inapoi langa Eveline. Isi indrepta privirile spre maneca sfasiata de la roba apoi isi scoase bagheta si o facu sa arate ca noua. Baga bagheta inapoi in buzunar si isi lasa capul pe genunchi inchizand ochii si incercand sa se gandeasca la altceva si sperand ca durerea ingrozitoare de cap avea sa ii treaca. O auzi pe Eveline oftand usor si isi ridica privirile spre ea.
-Esti bine? intreba viperina incercand sa nu schiteze nici o grimasa care i-ar da de gol durerea de cap.
Era de ajuns ca ii insufla si ei starea pe care o avea. Nu ar fi vrut sa se planga acum ca o durea capul in fond pe ea o durea foarte des capul si devenise obisnuita cu astfel de dureri...si totusi ar fi vrut sa inceteze.

Eveline incepu sa se gandeasca la mama sa.Oare ce face?Era mai bine?Spera ca da.Pentru ca avea de tinut o promisiune.Si daca o va incalca,Lordul Intunecat o va pedepsi drastic.Pentru ca deabia astepta ocazia asta.Si Eveline era foarte vulnerabila cand venea vorba de familie si prieteni.Nu ii putea vedea raniti,nu ar suporta.

Un oftat ii scapa printre buze.Lily se intoarse imediat intreband-o data era bine.Eveline tresari si isi acoperi din instinct bratul drept.Lily ridica din sprancene privind miscarea fetei.
- Da,sunt bine mormai Eveline.Oare Melisse simtea si ea ca incepe sa o doara incheietura?
- Eveline nu sunt proasta.Ce ai acolo? intreba Lily luandu-i mana lui Eveline si dezgolindu-i bratul.Nu era nimic.Dar nimicul era defapt ceva.Si nu stia daca avea sa ii spuna lui Lily toata povestea,fir-de-a-par.Nu pentru ca nu ar vrut.Ci pentru ca nu credea ca va mai suporta sa isi aduca aminte ce se intamplase parca atat de recent.

Lily se uita la bratul cercetasei cu ochii mari. Nu isi gasea cuvintele potrivite. Pana la urma se gandi sa intrebe.
-Te-ai tatuat?
-Poftim!? zise Eveline cu adevarat uimita.
Lily ridica din sprancene privind-o sceptica pe Eveline, care nu mai zise nimic oricum. Dupa expresia pe care o avea Eveline pe fata iti dadeai seama ca era intr-o stare de soc. Era ca si cum s-ar fi asteptat ca Lily sa nu fi observat defapt sa nu fi vazut deloc steaua pe care o avea pe brat. Nu era minuscula si o putea vedea foarte usor. Pentru putin Lily se simti chiar ofensata dar apoi se calma venindu-i sa rada cand Eveline nu iesi din starea de soc. Dupa cateva minute Lily mai facu o incercare vorbind calm si politicos.
-Ce e cu steaua asta pe bratul tau? intreba ea.
-Nu ma asteptam sa o vezi, zise Eveline ganditoare.
Lily se simti iar ofensata. Pufni privind in alta parte sperand sa nu isi piarda putina rabdare pe care o mai avea.
-Ma credeai chioara sau ce!? zise la un moment dat viperina cu tonul putin mai ridicat si ironic.
Cercetasa o privi cu ochii mari deschise gura sa zica ceva dar o inchise la loc razgandindu-se.
-Nu, nu, am vrut sa sune asa, spuse Eveline cu o voce mica.

Eveline nu stia cum sa isi explice ei insasi ceea ce se intampla,cu atat mai putin lui Lily.Nu intelegea cumde putea vedea acea stea,cand nimeni inafara de ea si de Cap-de-Mort nu putea,decat daca vroia ea ca ei sa o vada.Si totusi,Lily o vedea.Ii descrisese lui Eveline detaliile stelei atat de bine incat nu avea cum sa minta.Si acea discutie se putea transforma foarte repede intr-o cearta,la cum evoluasera lucrurile.

- Atunci ce ai vrut sa spui? sasai Lily facand-o pe Eveline sa tresara.
- Lily .. tu esti o Devoratoare zise Eveline socata de afirmatia pe care o facuse.Lily cu siguranta nu se astepta la asta.
- Da .. Sti ca .. De ce? intreba ea privind-o banuitoare.
- Pentru ca doar Devoratorii pot vedea steaua de pe mana mea.Nu e un tatuaj.E ceva .. zise Eveline dar se opri brusc.Doar Tamara mai stia despre secretul sau.Si stia ca se putea baza pe Lily.Dar nu stia cum sa inceapa.Pentru ca erau multe de povestit.Spera doar ca Lily sa inteleaga.Pentru ca avea nevoie de intelegerea sa acum mai mult ca niciodata.