Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Ceainaria doamnei Puddifoot / Sunt singurel, bing bang.

"Aprinzi altceva in mine, darling. Firewhiskey-ul e una, tu esti alta. Desi la ora asta... as bea orice." Ii facu cu ochiul si i se apropie de ureche. "La mai mare, zici tu?"

Se retrase si il privi cu subinteles, inainte sa se aplece si sa ii ia o tigara din pachet. Fumase deja destule tigari de-ale lui si aproape ca simtea foile din care erau facute cum ii zgariau buzele. De fapt il gadilau. De fapt il excitau, dar asta era alta poveste, pentru mai tarziu. Si-o aprinse si sufla fumul intr-o parte.

"Daca ma fugareste nevasta-ta, eu ma opresc si rad rau!"

• Privi in jur,la toate cuplurile care se uitau la ei. Bine,se uitasera de cand el se asezase cu Eric la masa insa acum era altceva. Emotie,repulsie,entuziasm - pe fetele tuturor,in acelasi timp. Iar Eric,cu privirea lui si modul in care vorbea,nu-l ajuta deloc. Dimpotriva.
  
  '' Pun pariu pe cat vrei ca prietenul ala al tau e mai mult decat prieten.''
  
  Deci daca respectivul il alerga pe el,ar fi procedat,probabil,la fel. Sau s-ar fi luat la bataie. Nu,era un Malfoy. El explica incet,calm,ce si cum si daca nu mergea,atunci o lua la fuga,injurand de mama focului. Oricum,era doar o mica distractie,nu era ca si cum s-ar fi culcat cu el. (inca). Ii mangaie din nou chipul,spunand,plin de pasiune:
  
  '' Dar o sa iti accept tradarea asa cum si tu vei accepta ca daca te opresti si razi,nebuna mea draga te va decapita probabil. Sau nu vei mai fi barbat,nu stiu unde nimereste cutitul ala.''

Se gandi la Alain si la relatia lor de prietenie, care era neconventionala si salbatica. Se gabdi apoi daca ar putea ca frantuzul sa-i fie mai milt decat tovaras in scarbosenie si aproape il bufni rasul. Nu putea sa stie si ii spuse asta si lui Kurt.

"Va trebui sa il intrebi pe el, nu pot sa gandesc in locul lui. Nici el ni gandeste pentru el insusi, dar un raspuns tot trebuie sa aiba."

Isi imagina cum il alearga o femeie gravida cu un fel de sapa sau ceva unealta in maini ca un fel de Fecioara Maria mai mult decat ******** si inca bine, combinata pentru efect stilistic si moral cu o Ioana D'arc facuta ***** de toate personajele din Les Miserable plus cocosatul de la Notre Dame. De data asta rase, simtind cum il dor muschii laterali de la efort.

"Am avut de-a face cu femei nebune la viata mea, cred ca o sa ma descurc." Era incert dar optimist, mai ales stiind ca probabil nu avea sa se intample nimic intre el si Kurt. De fapt manca rahat, nu stia nimic, nici macar cand mancase ultima oara ceva.

Sunt anorexic! Gandi razand ca boul. In plus daca se intampla ceva, nevasta bortoasa a barbatului nu avea cum sa afle nimic.

ooc: scuze de eventualele greseli, sunt in tren si ma balangan bing bang!

• Isi aprinse o alta tigara,nestiind sigur in ce situatie se aflau acum. Eric era un fel de contradictie vie. Se considera normal din punct de vedere sexual si totusi,iata,nu se dadea in laturi de la nimic. Spusese clar ca nu avea nimic cu amicul ala ciudat si totusi,parca nu-l credea. Mh-mh.
  
  '' Tu spui da inainte sa te invite omul,mon cher. Nu ca m-ar deranja. Bauturica aia mi-a facut foame. Oh,si poti sa pastrezi pachetul meu de tigari - gol sau plin,ca amintire. Ma duc sa comand ceva de mancare,o sa-ti fie mai bine. Ca sa ai ce sa versi,pe urma.''
  
  Intotdeauna cand era beat,dorinta lui nestavilita de a se hrani era pusa in miscare de catre mecanisme ciudate,cu o forta aproape divina,care il depaseau. Totusi,senzatia aceea neplacuta,durerea ascutita,goala pe care o simteai in stomac cand acesta isi cerea dreptul,ca un miner in plina greva,nu ii fusese straina. Nicicand. Nici macar acum,cand isi putea permite absolute orice lucru din lume.
  
  Isi facu drum pana la tejghea si dadu iar nas in nas cu tipul pe care-l trimisese in origini in urma cu cateva minute. Ii ceru frumos mancare dar mosulica ala,cu un aer superior,ii spuse ca nu hranea betivi. Ii facu semn sa se apropie,apoi Kurt scoase din buzunarul hainei sale un mic revolver,incarcat,fara piedica de siguranta si-l ameninta pe cretinelul acela trecut de mult de tinerete ca avea sa descarce toate cele opt gloante fix in pieptul lui.
  
  '' Vrei si salata la friptura aia?'' ii striga lui Eric,apoi,de parca nu s-ar fi intamplat nimic

Mancare? Zisese Kurt cumva ceva de mancare? Brusc, pe Eric il luase toata foamea din lume si saliva mai rau decat cainele lui Pavlov la sunetul magic. Il urmari lenes pe Kurt, fumandu-i tigarile si band din cana in care candva fusese ceai. Nu se mai stia sigur cand.

"Yuck, cine mananca buruieni de genul?" Stramba din nas si se scutura. "Friptura aia suna bine."

Il durea in parti dubioase de MO-ul barbatului, atata timp cat ii punea mancare pe masa, ca un veritabil cap de familie. Incepu sa rada si ii spuse si lui asta.

"Te-a obisnuit viata sa fii provider, prietene... cu o mie de copii si neveste, a trebuit sa inveti sa pui mancare pe masa!" Dintr-un motiv bizar, si-l imagina pe Kurt dand la sapa pentru mancare si rase si mai rau. Era trecut de limita suportabila a betiei de mult.

• Ii aduse mancarea si lua si el o tigara din pachet,una din putinele ramase. Ii dadu mancarea lui Eric,simtind nevoia de a ii hrani betia,delirul,stomacul. Simtea nevoia de a-l stii cumva dependent de el,chiar si pentru cateva minute. Il lasa sa infulece,doar urmarindu-l si fumand incet,gandindu-se la cum va explica absenta indelungata atunci cand va ajunge acasa. Mmmh...Stia ca pana poimaine nu avea sa se inapoieze la resedinta lui moderna si luxoasa. Nici ca-si dorea. Viata de familie devenise ceva monoton in ultima vreme iar el dorea sa se simta viu.
  
  '' Unde ai de gand sa dormi la noapte? Astia or sa te evacueze cat mai curand de aici,iti spun sincer. Stiu cum e sa dormi pe sub mese si sa fii maturat ca un gunoi. Nu vreau sa te vad in situatia asta.''
  
  Lasa ca fumul sa i se strecoare printre buze,lasand un urma o oarecare aroma caracteristica,apasatoare. Se simtea ca intr-o cusca. Trebuia sa se elibereze si singura portita de scapare parea acest flamand cu minte sclipitoare din fata lui.
  
  '' Si mai stii ceva? Poate ca sunt un 'provider'...dar numai pentru cei care imi plac.'' Iar zambetul ce i se aseza pe buze,dupa aceste cuvinte,fu unul cu subinteles si rece,totodata.

Se simti undeva pe la jumatatea luptei cu halca de carne ca un copil nevinovat si sincer, pe care l-a luat cineva de pe strada si l-a hranit si l-a spalat si ulterior l-a abuzat - pentru ca asta era firul evenimentelor de obicei.

"Daca nu lesin pana la noapte, sau mor - n-ar fi exclus... nu planuiesc sa dorm deloc." O zise complet lipsit de orice forma de perversiune - regres emotional sau vreo balarie de genul asta. "Adica vreau sa stau undeva si sa beau pana lesin sau mor. Sa ma evacueze! Si asa e un loc urat!"

Nu voia sa-l vada in situatia asta? Pai sa nu se uite atunci! Nu putea sa numere (in general beat, dar acum cu atat mai mult) de cate ori il maturasera de undeva si il trimisesera acasa. Sau il luase vreuna acasa si il culcase, pentru ca avea talentul de a fi mai mult decat adorabil cateodata.

Ii prinse sensul cuvintelor, si intr-un fel de simtea bine ca auzise asta, dar problema care se punea, de care Eric era perfect constient in orice stare ar fi fost era aceea ca nu aveai cum sa-l placi. Pentru ca avea un fel de mecanism de auto-aparare si aparent de auto-amuzare care il facea sa se schimbe suficient cat sa faca pe toata lumea sa il urasca. Era distractiv.

"O sa-ti treaca..." Termina de mancat si refuza sa-i multumeasca pentru masa. Avea o limita, totusi. Dadu din cap scurt spre el, spre farfuria goala si isi aprinse o tigara de-a lui. Relatiile de ciuperca-planta nu produceau nimic decat una mica si eventual niste amuzament. Ei, si?

• Atat ii trebui sa auda. Isi scoase din buzunarul hainei punguta cu galeoni si o arunca pe tejghea - direct,fara a se uita care era traiectoria banilor. Ii placea sa ii arunce,mereu se intorceau inapoi,insutit. Barmanul il privi uimit,numarandu-i. 1000 fix. Kurt mentiona ca era plata in avans,ca de...asa faceau betivii ordinari.
  
  Il lua pe Eric de un brat si il ridica,fiind gata sa fie omul de care acesta avea sa se sprijine. Nici Kurt nu era mai treaz,dar macar putea sa se tina pe picioare. Avea antrenament,practicand acest sport de vreo douazeci si doi de ani incoace. Da,ii placuse bautura si in copilarie si de multe ori fusese chemat in biroul directorului fiindca ascundea firewhiskey sub saltea si incepea apoi sa bea imediat ce se stingeau luminile.
  
  '' Hai,o sa te duc undeva unde nu ne va mai deranja nimeni. Poti sa bei tot ce gasesti pe acolo,sa mananci pana o sa sufle vantul prin frigider si sa injuri fara a te gandi ca dezvirginezi timpane.''
  
  Stia ca ori avea sa adoarma ca un porc ce era,ori avea sa bea pana ce avea sa ii vopseasca podeaua in verde si galben. Avantajul era ca acolo nu avea cum sa ii gaseasca nici o nevasta,nici un amic. Se gandi si el la cum ar fi aratat sa dea la sapa pentru a-si hranii plozii si se ingrozi. Taranul e pe camp? Niciodata! El era un libertin. Traia pentru placere. Desigur,placerea personala,oferindu-le celorlalti o durere ascutita. La propriu sau la figurat. Nici nu stia cate sticle sparse in crestetul cuiva. De obicei se oprea la cinci. Nu de alta,dar ii placea sa ucida prin tortura,nu fiindca i se pusese pata pe vreunul,in sensul negativ.
  
  Ajunsera in cele din urma in fata unei cladiri,Kurt tragandu-l pe Eric dupa el. Urca pana la etajul intai si deschise usa unui apartament. Il pofti - mai degraba il impinse inauntru - ramanand calm. Era pe teritoriul lui acum.
  '' Asta e cuibusorul meu de nebunii. Ai ceva bautura in camera de zi. Distreaza-te!''

Cateodata, cand viata i se parea pur si simplu handicapata si ca se tara pe un singur picior, lui Eric ii placea sa iasa undeva sa bea si sa isi modeleze comportamentul dupa cel al unui enabler. Undeva intre cand il ridica Kurt si cel in care ajunsesera in fata unei cladiri se desprinse de el si merse perfect singur, oarecum clatinat, pentru ca era de asteptat, dar singur pana unde se opri barbatul. Doar pentru ca era enabler, nu trebuia sa insemne ca devenea automat un pampalau ratat. Se indrepta putin, lasandu-si coloana sa trosneasca si urca lenes scarile.

Se aseza pe un fotoliu oarecare si zambi fara sa fie vesel. Genul ala de zambet pe care il ai pentru ca e acolo si nimic mai mult. Era in apartamentul lui Kurt pentru ca il dusese acolo, pentru ca voia sa stea undeva unde nu era acasa si ar fi dormit si pentru ca pur si simplu avea nevoie de cineva care sa fie macar un minim istoric pe aceeasi lungime de unda cu el. Nu era acolo pentru ca era neajutorat, pentru ca era un catelus pierdut. La 28 de ani trecuse prin catelusi pierduti ca prin femei, de altfel. Ii stia, rasese de ei si ii ranise cum putuse mai bine. Catelusii fara par in barba se trezesc doar cu socuri de genul... Ii recunostea dupa privire si disperarea cu care se agatau de orice sursa de salvare, ca niste victime indoctrinate.

Incert de cum il vedea Kurt, alese sa nu-i zica nimic. La urma urmei, recunoscuse in fata propriei persoane ca era un enabler si cam atata conta. Azi era un din zilele alea, aproape menstruale, in care facea o fapta buna.

"Da, o sa dansez rumba..." Isi aprinse o tigara si isi use glezna unui picior pe genunchiul celuilalt. "De ce m-ai adus aici?" Il intreba, de data asta zambindu-i cald.

• Intrebari,motive. Habar nu avea de ce facea asta. Nu ii statea in fire sa aibe grija de cineva. De fapt,nu ii pasa de nimeni,nici de el. Interesul era tot ce conta de obicei dar acum...acum disparuse totul. Ridica din umeri,urcandu-se pe spatarul inalt al celuilalt fotoliu si se puse intr-o pozitie de yoga,inchizand si ochii. Trebuia sa mai faca ''mmm'' si sa aibe un foc langa el si mai ca ar fi aratat ca un vraci care chema spiritele. Statu asa cateva minute,spatele amortindu-i ingrozitor,timp in care nu-l baga in seama pe Eric.
  
  '' Tie chiar iti place reumatismul pe care s-ar putea sa il iei daca dormi pe strazi sau mai stiu eu unde? Ai un pat cald,bautura,un tovaras. Poti dormi,poti sa faci ce vrei. Poti sa ramai aici cat vrei,poti veni cand vrei. Dar nu aduci pe nimeni altcineva.''
  
  Deschise brusc ochii,privindu-l. Nu intelegea de ce insa intr-o oarecare masura vroia sa il stie in siguranta. Beat mort,la limita dintre viata si coma alcoolica,dar in siguranta. Intalnise singurul om care putea sa il inteleaga cat de cat si sa rada de el fara a-l jigni,caruia ii placea sa rada de el insusi,doar pentru a oferi o atmosfera placuta. Genul de om care ii lipsise si pe care cu greu il gaseai.
  
  '' Si nu-ti face griji,n-o sa ma urc pe tine. Decat daca insisti...''