Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon

1 2 3 4 Next »

/ Suspended in a compromise

Cols se vazu nevoit sa clipeasca de cateva ori, trezindu-se brusc in mijlocul intrebarilor. Era ca si cum s-ar fi schimbat rolurile.
" Pai, pentru inceput, sunt in anul III, in Casa Soimilor. "
Zambi pentru o clipa, dar zambetul i se transforma rapid intr-o strambatura. Nu-i venea sa creada. Cunoscuse atatea persoane si nimeni nu intrebase de porecla. Unii o luau ca atare, iar asta ii aducea mai aproape de inima tanarului. Era de parca nu plecase niciodata din fata casei, unde se juca cu baietii cand era doar o tanca. Altii preferau sa-l strige pe numele de botez, neiesind in evidenta pentru baiat.
Statu o clipa sa se gandeasca. Stia prea bine de ce i se spunea Hawkeye, dar cand Victor il intrebase, ceva se stranse in mintea Soimeanului. Tatal sau citise o singura carte de beletristica si anume Ultimul mohican. Neah... Sigur era prima varianta. Strambatura i se transforma iar in zambet.
" Cred ca pot spune ca am o memorie vizuala foarte buna... Observ si retin detalii inutile. Si in plus, imi place sa ma misc repede, sa nu stau pe loc. Imi amintesc ca ajungeam din fata casei pana la coltul strazii in juma' de minut" rase el." Cred ca am fost prea energic pentru parintii mei... De fapt, cred ca inca sunt"

• Victor dadu din cap, in semn ca a inteles. Memorie vizuala foarte buna...asta era un lucru bun, insa totodata nu chiar atat de bun. In unele cazuri, daca dorea sa-si aduca aminte vreun pasaj dintr-o carte, vazuta cu ceva timp in urma, aceasta amintire putea fi deteriorata. Insa nu era problema lui, asa ca nu avea sa-si bata capul cu asta acum.
  "Se vede ca ai multa energie, Hawk", spuse el, zambind baiatului, in timp ce se uita dupa pensula lui.
  
  Inca nu isi dadea seama ce ar fi putut fi acea pictura, insa de obicei picta pana intr-un anumit punct, cand, poate desenul nu parea terminat, insa el stia ca mai mult de atat nu putea face.
  "Ochi-de-soim, deci...Imi amintesc ca jobenul a stat pe ganduri in ce casa sa ma puna. Insa intr-un final a zis ca desi sunt un Soim veritabil, calitatile si in acelasi timp defectele Viperinilor ma caracterizeaza mai bine."
  
  Niciodata pana atunci nu se gandise de ce nu cazuse la alta casa. Nu fusese multumit dar nici nemultumit cu alegerea palariei. Ii fusese indiferent in ce Casa intra, pentru el Hogwarts-ul tot nu te invata lucrurile importante.

Ridica din umeri in privinta energiei. Asa era si n-avea ce face, insa zambi strengareste, bucurandu-se de Hawk.
" Un Viperin, zici... N-am avut multe sanse sa vorbesc cine stie ce cu vreunul, dar pot spune ca sunt de treaba... Acum, depinde mai mult de felul in care au fost crescuti. Pot intelege de ce unii sunt mai uraciosi, in timp ce altii sunt aproape amabili. Cert e ca toti Viperinii sunt nobili si puternici."
Ridica din nou din umeri si privi in departare. Se simtea de parca incerca sa strapunga cu mintea copacii din fata lui, de cealalta parte a drumului. Dupa cateva clipe, se uita la pensula din mainile lui Victor.
" Cred ca esti primul pictor cu care am ocazia sa vorbesc, Victor. La Hogwarts, elevii prefera sa stea in gasti cu acelasi talent, asa ca am stat mai mult legat de muzicieni. Nu vreau sa par nepoliticos, dar ai iesit pe afara ca sa cauti inspiratie?"
Era pur si simplu curios. Totusi, era cu masura. Nu avea sa-l apostrofeze cu intrebari la care barbatul nu vroia sa raspunda.

• Îl ascultă cu atentie pe Hawk şi realiză că avea dreptate, aceasta fiind şi părerea lui despre casă de care aparţinuse.
  "Ai dreptate, educaţia contează foarte mult. În zilele noastre, sau mai bine spus, când am fost eu elev, cu greu mai întâlneai viperini care să împlinească calităţile casei. Acum toţi cred că viperinii sunt neapărat răi şi Întunecaţi, dar nu e aşa. Viperinii, cum ai spus tu, ar trebui să fie nobili, ambiţioşi şi puternici. Ăştia de acum sunt proşti şi nesimţiţi."
  
  Realiză că folosise cuvântul "viperini" de prea multe ori, însă lăsă baltă treaba asta.
  "Oarecum. Simţeam nevoia să pictez neapărat ceva, şi nu aveam nici un strop de inspiraţie, aşa ca m-am gândit că poate oraşul avea să-mi dea puţină. Totuşi, toate persoanele astea de pe stradă sunt aşa...nu ştiu, din ce în ce mai nonconformiste, şi totuşi, banale. Muzician, deci? Şi la ce cânţi?"
  
  OOC: sorry de întârziere, am uitat complet X_X

Colin ridica din sprancene, usor uimit. Felul in care Victor vorbise de Viperinii de acum... Nu credea ca e neaparat asa. Dar nu asta il surprinse, ci faptul ca un fost Viperin fusese cel care vorbise. Dupa o secunda de analiza, Hawkeye realiza ca asta il face si mai mult un Viperin pe Victor. Fusese direct, nu-si pierduse timpul cu propozitii care sa mascheze gandul curat. Soimeanul realiza ca-l respecta si mai mult.
Isi muta privirea spre putinii oameni care treceau prin fata lui.
" Toti vor sa fie diferiti si nu reusesc decat sa se afunde si mai mult in banalitate. Sincer, intotdeauna am considerat ca poti iesi in evidenta fiind tu insuti. Mi se pare ca o persoana e mai interesanta cu cat e mai naturala." Ochii i se mijira usor in timp ce vorbea, de parca ii acuza pe cei de pe strada. Isi scutura incet capul si reveni la starea lui normala de veselie si vorbarie.
Hawk zambi cand raspunse.
" Chitara. Simpla si nemuritoarea chitara" chicoti. " Si, de ce sa nu ma laud..." de data asta izbucni in ras, "... nici vocea nu e rau acordata"
Mai chicoti de cateva ori si ofta zambind.
" Da... Scuza momentul" isi flutura Cols o mana in aer.

OOC: Stai linistita ><

• Victor dădu din cap, aprobându-l. De ce să încerci să fii altcineva dacă nu îţi iese? De fapt, de ce să încerci să fii altcineva? Tu însuţi este mereu cea mai bună opţiune, fiindcă astfel eşti unic şi diferit de ceilalţi. Însă oamenii nu gândeau ca el, şi lui nu îi păsa. Lumea curgea şi se desfăşura în jurul lui, însă nu avea să-şi bată el capul cu asta. Nimeni nu merita.
  "Chitară? Ştiu şi eu câteva cântece, însă nu prea am timp de exersat, din păcate, iar dacă e vreun talent acolo, se cam pierde. Însă nu mă plâng, încă nu a venit timpul să mă relaxez. Abia după ce-mi voi termina...în fine, nu contează"
  
  Spera ca Hawk să nu îl întrebe mai multe în legătură cu acest subiect, căci nu vroia să-i vorbească despre asta. Ştia ce părere aveau ceilalţi despre scopul lui în viaţă, aşa că prefera să nu împărtăşească cu nimeni aceste lucruri.

Hawkeye se incrunta usor. Parea ca exista un subiect anume in mintea lui Victor despre care nu era dispus sa vorbeasca. Soimeanul putea intelege asta. Toti aveau problemele si secretele lor si, in ciuda curiozitatii native, ii respecta intimitatea barbatului.
Prefera sa-i abata putin gandurile intr-o incercare de a-l relaxa un pic.
" Talentul nu se pierde prea usor, crede-ma" se trezi Colin spunand. " Desigur, daca nu exersezi, nu progresezi, iar daca nu prea il folosesti, se ascunde. De pierdut... Pfai! Foarte rar. Oricum, stai linistit si bazeaza-te ca va fi mereu acolo, pentru clipa in care vei avea si timpul si cheful necesar. Va iesi la suprafata ca un izvor astupat candva. Si crede-ma pe cuvant, senzatia pe care o vei avea atunci va fi extraordinara. Desigur, nu ma refer strict la cantatul la chitara, ci la orice iti place sa faci"
Se intoarse sa-i zambeasca prieteneste lui Victor.
Firicele de zahar ii gadilara degetele, iar Soimeanul isi muta privirea spre mana lui. A, da! Inca mai avea bagheta de zahar, aproape intreaga. O cantari o clipa in mana, apoi o rupse intr-un servetel cu un trosc! scurt. Pastra jumatatea din care muscase, iar pe cealalta i-o intinse lui Victor. Dadu absent din umeri.
" Face bine in zilele calduroase" continua Hawk de parca ar fi vorbit despre o banalitate. Dar, dupa o clipa de liniste, adauga pe un ton scazut, dar sigur.
" Daca te pot ajuta vreodata cu ceva, doar anunta-ma"
Si, desi nu-l privi in ochi, Colin zambi.

• "Da, poate că ai dreptate, Hawk, însă dacă nu exersez, o să fie mult mai greu peste ani. Însă asta e, chitara şi orice altceva asemănător nu este prioritatea mea în acest moment. Însă dacă ar fi să-ţi dau un sfat pe care nu l-ai cerut, acela e să faci tot ce îţi face plăcere, şi tot ce îţi doreşti. Timpul se scurge, şi nu ştii niciodată când îmbătrâneşti"
  
  Lăsă pensula deoparte, privindu-şi critic planşa. Progresul era îngrozitor de mic, doar câteva linii trase la nimereală. Cu siguranţă nu era ziua lui cea mai bună.
  "Îţi mulţumesc, Hawk", rosti el, acceptând bagheta de zahăr de la vrăjitor, şi în acelaşi timp, pentru ajutorul acordat. Era ciudat cum de fiecare dată când ieşea prin oraş, se întâlnea cu anumite persoane cu care avea câte ceva de împărţit. Sau cu care ajungea să aibă ceva de împărţit.

Colin ii zambi strengareste.
" Placerea e de partea mea, Victor!"
Si musca din varful lui de bagheta cu un crant! putin cam strident. Un caine isi intoarse privirea spre ei din cealalta parte a drumului. Mesteca tacticos si inghiti, concentrandu-se iar spre tanar.
" Si iti multumesc si eu!" continua sa zambeasca. " Nu voi uita ce mi-ai zis."
Hawkeye se imagina peste ani si ani de zile. Poate ca va reusi sa devina un chirurg. De fiecare data cand se gandea la asta, simtea o energie imensa ce-l asigura ca va fi constincios in pregatire. Zambi stramb, dar cu afectiune, gandindu-se ca poate, intr-o buna zi, va ajunge sa lucreze cu Victor la un caz. Isi scutura capul. Mai erau ani pana atunci, multi, dar ceva ii spunea ca va mai da de acest tanar misterios.
Curios din fire, arunca o privire spre plansa din mainile lui Victor.
" E un inceput promitator" isi permise Hawk sa zica. " Stiu pe cineva care atunci cand incepe sa deseneze ceva, are in minte... a... sa zicem o pisica. Dar felul in care isi face schema ii da alte idei, iar la final, desenul ajunge sa fie ceva mult mai maret si mai complex, de exemplu, o lucrare demna de arhitectura ce reprezinta o casa. E o chestie ciudata, dar tare interesanta" chicoti el.

• Îl ascultă pe Hawk, şi dădu din cap. Aşa i se întâmpla şi lui când avea chef de pictat şi nu vroia doar să reprezinte ceva. Însă de data asta inspiraţia îi lipsea cu desăvârşire. Nu îşi imagina deloc ce ar fi trebuit să facă cu acele linii aruncate pe planşă. Putea să-şi folosească imaginaţia, însă se părea că aceasta plecase în vacanţă împreună cu domnişoara inspiraţie.
  "Las-o baltă, oricum nu avea şanse să fie terminat", rosti el, punând pensula deasupra planşei.
  
  Şi atunci, mulţumi zeilor -sau nu contează cui- pentru ideea de a aşeza pensula în acel loc. Ridică planşa, punând-o pe genunchi şi începând să deseneze în continuarea liniilor, ajungând sa facă un bol plin cu apă, în care se scăldau câţiva ochii supradimensionaţi. Bineînţeles, era doar o schiţă, însă ştia cum avea să se termine.