Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului

1 2 3 4 Next »

/ Swagger Jagger

• Zambi, un zambet larg ii aparu pe fatza. Observa fiecare miscare a lui Charles, cu cata vointa voia ca acei Dementori sa dispara si un exemplu pentru citatul " Nu exista nu pot, ci nu vreau ", sau cel putin asa il tinea ea minte. Isi arcui ambele sprancene cand observa cum viperinul se enerva si facu doi pasi in fata, Julieta ramase in spate incercand sa isi aminteasca mai multe lucruri, insa pe moment nu putea lucra sub stres. Prima zi de la Hogwarts, primele prietenii, cunoastea cercetasilor, prima zi de predare, prima zi ca Sefa de casa..le aduna toate ca intr-un bol de cristal iar pantera incepu sa straluceasca tot mai tare, o lumina orbitoare facu ca doi dintre Dementori sa dispara, insa nu toti. Mai erau inca trei, trebuia sa functioneze.
  -Nu merge, trebuie sa ne vina in minte la fiecare o amintire care me-a marcat...puternic de bine, ceva care te-a facut extrem de fericit. Nu stiu, un lucru, o persoana care ai vazut-o prima data si radiai de fericire, orice. Spuse ea, era singura sansa ca ei sa plece, trebuia doar sa-i indeparteze si apoi sa se duca sa anunte conducerea ca se aflau Dementori prin preajma.

Incepu sa se enerveze si mai tare. Stia ca nu era tocmai bine sa te concentrezi cu nervi, dar in momentul de fata nu intelegea ce nu era ok. Era 100% acolo si tot avea probleme.
Era atata de concentrat incat abia ii auzise cuvintele Julietei, insa stia asta. Isi folosise unele dintre cele mai frumoase amintiri oricum.
Si apoi vazu Phoenix-ul lui care parca ii transmisese el o amintiri, insa era de fapt una pe care o uitase pentru moment si acum ii veni brusc in minte. Asa ca, fara sa mai rosteasca nimic, sau sa mist vreun milimetru lasa sa iasa din el toata acea energie ce-i acaparase corpul si sa se transfere in patronusul acestuia. Isi ingusta privirea fiind atent la fiecare detaliu din preajma lui si aisgurandu-se ca aceia erau ultimii Dementori.
Intr-un final, Phoenixul lui Charles incepu sa zboare departe, abia daca il mai vedeai, semn ca Dementorii disparusera pentru moment.
Atunci isi intoarse privirea spre Julieta si facand un semn scurt din cap, lasa bagheta jos, cerul revenind la luminozitatea lui si acel frig asupra disparand incet-incet.
Se relaxa usor, isind din pozitia pe care o avusese mai devreme si rasufland usurat. Cateva picaturi de transpiratie i se prelinsera usorpe tampla, amintindu-i ca tocmai reusise sa treaca peste una dintre cele mai mari temeri ale sale...cel putin pentru moment.
Schita un zambet fad, dar sincer, lasandu-se jos pe iarba, in fund.
"Da stiu c-o fost o distractie pe cinste! Esti bine, nu? "

• Simti o oarcare durere la nivelul tamplelor, se simtea slabita si nu stia de ce. Mai avusese de a face cu Dementori, insa nu asa de multi deodata, cinci erau destul de multi contra doi vrajitori, un elev si un profesor. Ea nu era experta neaparat in asta, un profesor nu era neaparat un 10 + la vraji, insa acum ii se intamplase ceva si nu stia exact ce. Observa cum patronusul ei disparu brusc dintr-o data, semn ca Dementorii plecasera si la fel si pheonixul viperinului, disparuse in zare si nu se mai vazusera niciunul. Dementorii, nu avea frica de ei, nu erau temerea ei cea mai mare, insa de data asta o bulversasera, daca altii credeau ca poate ea era sufiecient de puternica ca sa le suporte pe toate ei bine nu era, trecuse prin multe saptamana asta, avea nevoie de relaxare insa nu o gasea niciunde. Se lasa pe iarba pe spate, isi puse mainile pe fata incercand sa-si revina, dar auzi vag cuvintele lui Charles si zise:
  - Da, cred ca da....nu stiu, de data asta a fost complicat. Au fost prea multi..cinci contra doi, nu e corect si nici din punct de vedere psihic.

Vazu ca nu era in regula, insa nu intelegea de ce. El nu parea foarteafectat chiar daca inima lui inca batea sa sara afaradin piept, fiind vorba despre una dintre marile lui temeri.
Se incrunta usor, privind-o.
"Poate si in cazurile astea niste ciocolata ar ajuta...Eu zic mai bine sa intram in castel ca a doua oara nu cred c-o sa avem norocul asta."
Se ridica brusc de acolo, bagandu-si bagheta in buzunarul pantalonilor de la spatesi se apropie de ea intinzandu-i mana si incercand s-o ajute sa se ridice.
"Nu e prea normal ce ti se intampla. Cred ca trebuie sa temrini povestea asta c tipul ala cat mai repede. La psihicul pe care il ai, o intalnire cu Dementorii ar putea iesi foarte urat. Degeaba erau 5...vrajitori de varsta mea puteau alunga si doua zeci..." si aici facu o pauza, timp in care isi inclesta maxilarul, la gandul ca el nu fusese in stare sa ii opreasca nici pe astia 5.
"Haide sa mergem inauntru.." continuase icnercand sa se stapaneasca si sa nu faca cu nervii tocmai acum, cand nu era locul si momentul.

• Ofta, dar ar fi trebuit sa termine demult, insa daca ar fi hotarat sa termine demult ar fi fost moarta. Nu putea arde actele, aia ar fi evidentiat faptul ca Thibault nu mai exista, iar ea nu voia sa-si schimbe numele, era una dintre amintirile cele mai pretioase cu parintii. Ii lua mana lui Charles ridicandu-se in capul picioarelor, in mare parte isi revenise dar avea nevoie si de un pahar cu apa, neaparat.
  -Te-ai descurcat bine, vina nu a fost a ta ci a mea. In calitate de profesor ar fi trebuit sa ma descurc..in ultimele zile nu stiu ce e cu mine, "razboiul" asta e de doi ani incoace, nu a mai fost asa niciodata. Spuse ea dand usor absenta din umeri, plecara de pe teren, chiar nu voia nici ea sa se mai intalneasca cu Dementorii, poate ca nu erau temerea ei cea mai mare insa tot iti era frica, fie ca erai cel mai curajos si brav vrajitor de pe planeta.
  - Haide, nu cred ca se vor mai intoarce curand, sau cel putin nu astazi. Spuse ea privind in gol, ajunsera in cincisprezece minute in fata castelului, intrara pe usa din spate..avea un obicei prost sa faca asta. Destinatia ei era clar bucataria.

Ii asculta cuvintele cu atentia, insa tot ce reusi sa raspunda pe moment reiesise clatinand usor din cap in mod negativ.
Aerul era inca destul de rece si chiar daca era si el aproape sigur ca nu se vor intoarce,se uita mereu in spatele lui, impulsul de a-si lua bagheta fiind gata sa fie transmis creierului in orice clip.a Era ciudat, foarte ciudat ca ei ajunsesera pe terenurile Castelului..si mai ales, neinsostiti de nimeni. Ori fusese o eroare a cuiva...ori venisera intentionat spre ei doi.... Nimeni nu avea nimic de spus despre asta oare?
El nu avea sa se prefaca canu s-a intamplat nimic, de fapt chiar avea de gand ca in acea seara sa gaseasca raspunsurile de care avea nevoie. Dar pentru moment o acompania pe Julieta spre bucatarie, mergand in dreptul ei, insa,din nou, foarte atent in spatele lor.
La un moment dat,amintindu-si de spusese Julietei, adauga, asa dintr-o data:
"Nu e vorba ca esti profesor, inasemenea situatii te pierzi, multi se pierd, cine stie ce super vrajitori.Mai ales ca situatia ta din ultima vreme nu e tocmai roz. Dar n-o sa iti mai zic inca o data ce ti-am zis deja si nu vrei sa iei in considerare..."

• Mersese in pasi lenti pana acolo, agale. Deschise usa de la bucatarie si observa ca era goala, perfect cat sa nu comenteze cineva sau pur si simplu sa ii stea pe cap. Isi indrepta privirea catre frigider si merse exact acolo, insa se opri si isi intoarse privirea spre el, zicand:
  -Dar eu nu ma pierdeam deobicei...poate ca ai avut dreptate prima data, poate ca nu pot infrunta toate astea singura si poate ca ar fi mai bine sa cer ajutorul, insa nimeni nu ar intelege gravitatea situatiei...si..nu stiu daca ma pot increde in oricine sa spun adevarul gol-golut, despre familia Thibault. Spuse ea, isi lua din frigider o ciocolata alba, preferata ei. Se aseza la masa si o deschise, ii facu semn si lui daca voia sa ia, daca nu lua cateva bucatele, era sigura ca avea sa isi revina dupa asta la normal, si probabil ziua urmatoare nu avea sa se mai scoale din pat, sa doarma toata ziua si sa-si revina complet, sau aproape complet.
  -Sora mea e colega cu tine..la viperini, Nina...e anul cinci, sunt sigura ca o stii, si doar din vedere.

El ramase la ceva distanta fata de el, sprijinit de una dintre mese cu bratele incrucisate la piept. Cand ii oferi ciocolata facu un semn discret ca nu vrea, oricum singura ciocolata pe care o agreea era cea neagra cu lapte. Asta alba si nu mai stiu ce alte chestii, erau prea dulci pentru el. Nu era genu sa mamanceciocolata oricum, doar in situatii grave...Si cum el nu fusese asa de afectat, nu avea nevoie.
Dadu sa-i rapsunda Julietei dar tocmai atunci aparu un spiridus de casa langa ei. Normal ca nu ii zise nimic Julietei, doar era profesoara si in plus nu facea cine stie ce chestie, insa se adresa lui Charles cu binecunoscutul "domnul Duncan" intrebandu-l daca mai doreste extra portie,dandu-l astfel de gol ca el manca mai mult decat i se cuvenea unui student. Charles il fulgera brusc cu privirea, nevrand samai continue spiridusul sa mai spuna cine stie ce altceva ceruse, pentru ca ceruse o graada.
Nu avea nimic cu spiridusii, de fapt chiar ii placeade majoritatea si se purta furmos cu ei, dar cand il dadeau in gat, asa pe fata, il enervau ca naiba.
Vazand privirea arzatoare si rautacioasa a lui Charles, spiridusul facu o plecaciune si disparu rapid.
"Nuiau multa mancare, doar ca uneori mi se face prea foame intre mesesi gata."
Se explica intr-un mod copilaros, insa nu stia ce sa zica altceva. O data ii fusese scazute puncte din cauza asta, dar spera ca nu asta era preocuparea Julietei la ora asta. Oricum schimba rapid subiectul
"Cat despre ajutor, sunt sigur ca exista persoane care sa vrea sa faca asta.Nu e o chestie simpla si inofensiva, dupa cate observi si nu e de jucat cu ea...Deci lumea va intelege. Atata ca trebuie sa stii cu cine vorbesti.Dar de vorbit e neaparat. Cat despre Nina, sigur c-o stiu...insa n-am stiut ca e sora ta. Nici de ghiceam nu imi venea sa cred ca e sora ta..."
La auzul numelui Ninei, se lumina brusc la fata.Nu isi inchipuise vreodata ..ca cele doua erau surori.
" Ninami se pare destul de puternica sa reziste chestiei asteia, din cate o cunosc eu.Degeaba o protejezi, candva totva afla..Vezi numai sa nu regreti atunci ca nu i-ai spus mai devreme."

• Isi arcui ambele sprancene cand observa refuzul lui, dadu absenta din umeri. Lua cateva bucatele pe care le manca rapid si apoi puse ciocolata la loc in frigider insa nu inchise bine usa caci un spiridus isi facu aparitia. O saluta politicos iar ea aproba din cap in semn de salut, nu avea nimic cu spiridusii de aceea nici nu se afla foarte mult in preajma lor, ii dadeau o stare de neliniste, sau ea era nelinistita deobicei. Cand spiridusul se indeparta de ei, zise:
  - De ce te comporti asa dur cu persoanele din jur? Sa stii ca a lasa putin din comportamentul asta dur nu strica nimanui, sunt sigura ca vor aprecia si altii asta. Spuse ea mai mult pentru el, caci asa si era, invatase pe parcurs sa mai lase si ea din orgoliu, altfel ar fi iesit razboi.
  - Nina stie despre ce este vorba in mare parte, si de Smith stie..insa nu stie ca "atacurile" astea sunt tot mai dese, sau cel putin in ultima vreme au devenit tot mai dese. Insa ma descurc, am sa vorbesc si cu ea zilele astea, insa amandoua am fost aglomerate si nu ne-am ma vazut de...cateva saptamani, dar banuiesc ca totul e in regula cu ea, altfel sunt sigura ca as fi aflat.Murmura ea si se aseza din nou pe scaun luand putin suc de dovleac din pahar.
  -Nu semanam deloc, avem putine lucruri in comun..ea se face mai placuta usor decat mine si mereu a fost..mai buna in toate decat mine, la orice capitol. Nu am crescut impreuna, doar de doi ani stiu ca e sora mea, poveste lunga....

Ridicase usor o spranceana, privind-o. Okay,venea de la un profesor dar era stric treaba lui cum se comporta si cum nu. Asa era felul lui de a fi si se simtea foarte bine in pielea lui, nu avea sa nege chestia asta.
"Cu tot respectul cuvenit, cred ca asta tine de mine si persoana mea, cum ma comport si cum nu. Prefer sa decid eu daca trebuie sa ma schimb sau nu."
Maimutari un zambet scurt si sec apoi continua sa masoare cuvintele Julietei, gandindu-se ina celasi timp la Nina...si la cum o cunoastea el. Fiind si Devoratoare, nu vedea o problemain a stii fiecare detaliu, oar era si eaimplicata,ce naiba.In fine, nu vroia oricum sa se bage, nu eratreaba lui.
"Dar totusi,bine ca v-ati gasit... Totusi, discuta cu ea si vezi ce zice si ea," replica el putin obosit de discutia asta.Nu neaparat ca nu il interesa, il interesa pentru ca tocmai fusese atacat de cativa dementori, asa, din senin, dar Julieta trebuia neaparat sa vada ce face si cum face.
Ii scapa un oftat slab, apoi incepu sa se miste,facand cativa pasi prin incapere.
"Eu cred ca ies sa iau niste aer. Nu vin oricum panala intrare asa ca nu ma stresez. Vii, sau...?"