Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Baia Perfectilor / Sweeet Looooord....

Ada lasa ca prosopul ce o acoperea sa ii cada incet pe pielea moale. Nu avea nimic pe dedesubt, dar cine era acolo sa o vada? Era doar ea si acele baloane de sapun ce o inconjurau din toate directiile.
Nu prea stia sa inoate, asa ca prefera sa se lase pe spate, plutind de-a lungul acelui bazin mirific. Stand intr-o pozitie atat de comoda, era cat pe aci sa adoarma de minim doua ori.

"Ah...cat de bine ee!!!" tipa Ada cu toata puterea, constienta ca nu o putea auzi nimeni si ca putea sta acolo ore in sir mai ales in timpul noptii cand nimeni nu patrula pe holurile Hogwarts'ului. Cugetand asa, isi adusese aminte de familie, prieteni, cateva animale de casa care le-a avut, niste teme pe care a uitat sa le faca, precum si cum ar fi sa intre atunci un profesor sau filch peste ea si sa o vada in acea ipostaza. Cand se gandea la asta se amuza, dar stia ca lumea este mare si ca asa ceva nu ar fi imposibil. Dar nu avea altceva de facut decat sa se bucure de caldura apei ce ii tinea trupul ca intr-un cuib.

" My heart is pierced by Cupid, I disdain all glittering gold, there is nothing that can console me but my jolly sailor bold. Come all you pretty fair maids........" Ada se opri din cantat melodia in momentul in care din spatele ei se auzise un scartait urmat de o izbitura puternica.

• Evan sări din pat, enervat. Capul îi plesnea şi nu se putea gândi la altceva decât la relaxanta baie cu spumă pe care o plănuise seara trecută şi de care nu avusese parte din cauza detenţiei pe care o căpătase pentru că zburase cu mătura pe coridoare în timpul orelor de curs.
  Se îmbrăcă neglijent cu un tricou gri şi nişte pantaloni negri de pijama. Nu se gândea că avea să dea peste cineva chiar în acea noapte. Şi oricum, şi dacă era să dea peste cineva, spera să nu fie vreun om care chiar să se uite şi să comenteze modul în care era îmbrăcat la ora trei dimineaţa.
  Ieşi din cameră şi mai apoi din Pivniţă fără să fie văzut sau auzit. Avea pe braţ agăţat un prosop mare şi alb, pe care îl tot frământa în mâini. Era moale.
  Inspiră adânc aer în piept, destul de uşurat că coridoarele păreau libere. Nu era urmă nici măcar de Filch sau doamna Norris.
  Îşi făcu drum până în faţa uşii Băii Perfecţilor de la etajul III al castelului. Fără să se gândească, băiatul apăsă clanţa şi deschise uşa cu un scârţâit.
  În câteva secunde îşi dădu seama în ce situaţie era pus şi un sentiment de deja-vu îl cuprinse.
  Se întoarse cu spatele spre fata din cadă, dând cu piciorul dureros de uşă care se trânti cu o bufnitură.
  - Oh, Doamne, nu din nou ! exclamă el pe o voce răguşită de durerea din deget şi acoperindu-şi ochii cu prosopul.