Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade

1 2 3 4 5 Next »

/ Sweet dreams

O priveliste desavarsita i se aratase in fata ochilor in momentul in care Aparu. Ii aburea mintea nostalgia si dorul de Hogwarts desi nu ii placuse niciodata acel castel, totusi dintr-un motiv anume ii era dor de el.Poate din cauza oamenilor pe care ii intalnise pe acolo, poate din cauza Indiei pe care o iubise prin acele imprejurimi. Inspira adanc aerul rece si arunca o privire asupra pantofilor lui, perfect lustruiti. Nu isi amintea cand ii vazuse ultima data atat de curati, de obicei fiind foarte indiferent in legatura cu zdrentele pe care le purta. Isi adanvi mana dreapta in buzunar si scotoci dupa pachetul de tigari. Se panicase pentru o secunda ca nu mai avea tutun insa le gasi si cu o miscare rapida isi scoase una si o prinse intre dinti aproape strivind-o.Era nervos. De obicei nu venea niciodata mai devrme decat interlocutorul sau la intalnirile programate, insa acum era o exceptie, fata aceasta reprezenta o exceptie. 
Isi aprinse tigara cu bagheta si inspira adanc fumul cenusiu in plamani simtind cum il doboara senzatia placuta de liniste si otrava. Era agitat, insa nu lasa se vada acest lucru in nici un caz. Se uita la ceasul de pe mana stanga si expira o noua doza de tutun. Avu vaga tendinta sa faca cativa pasi, de frica sa nu ramana pironit locului in momentul in care avea sa apara ea. Stranse bagheta mai bine in mana, apoape sa i se opreasca circulatia in degete, trebuia sa fie pregatit pentru ca nu stia ce il asteapta. Ii creştea presiunea din vene si isi mai aprinse o tigara pe care o savura mai lent. Ar fi fost perfect un pahar de tarie, insa poate fata va avea binevointa sa imparta unul cu el, ca doar nu venise sa stea la discutii cu ea in strada, in vazul nenorocitilor de vrajitori care nu isi vedeau de treaba ci se holbau la nou veniti cu nerusinare.
Tinea mana stanga adancita in buzunar jucandu-se cu degetul aratator peste relieful baghetei, iar cu cealalta isi manevra tigara si scruma direct pe pamantul inghetat. Spera sa nu se lungeasca si sa termine repede cu ea.

Faptul ca fusese contactata de aceasta persoana o induse intr-un soc de 42 de ore. Desi nu era usor de impresionat, iar persoanele perfide aveau tendinta de a se intoarce in viata ei, acest om reusise sa ii schimbe orbita gindurilor. Nu ca ar fi fost ceva serios intre ei, asa se urau din suflet, unicul sentiment reciproc pe care il simtise din partea cuiva pe tot parcursul scolii. 
Se intorsese recent in tara, probalil ca el nici nu stia ca ea nu fusese acasa de ceva ani buni, de fapt casa ei nici nu mai era aici. Mesajul primit la timp, era doar o concidenta, nu se stie cit de fericita. Oricum isi luase inima in dinti si se indrepta cu pasi grabiti catre locul ce purta atitea amintiri frumoase. 
Strinse mai tare esarfa in jurul gitului, era frig, iar geaca de care dispunea era mult prea subtire pentru acest sezon. Inghetase deja pe jumatate asa ca isi permisese putina magie pentru a se incalzi macar citusi de putin. Acolo acum erau 20 de grade cu plus.
Simtise in aer un miros greu de tigara, deja stia unde sa se indrepte. Nici o data de la el nu mirosea a parfum, doar tutun curat. Cindva acel miros o ademenea, o imbata, dar acum ii crea un dezgust total. Nu era de vina el, era soarta de vina. 
La citiva pasi departare de acea silueta masculina si robusta se oprise. Ar fi vrut sa arunce cu un bulgare de zapada in el, asa cum facea in iernile lungi si frumoase cind erau ambii elevi. Atunci totul era altfel, mult mai simpul si mai sincer. Invatase cu incetul arta prefacatoriei, ii erau utile aceste noi cunostinte avind in vedere mediul in care se afla acum. I-ar fi fost de folos si in scoala, dar sufletul naiv de fetita nu realiza inca toata aceste subtilitati ale lumii. Cu timpul invatase sa se bucure de succesele ei in tacere, in singuratate, iar durerea sa o ascunda si mai adinc intre coaste. Recent cineva o intrebase daca a fost vreo data trista. A fost, iar acum se indrepta spre acea umbra de tristete din scoala. 
Luase putina zapada in miini si facuse un mic bulgare pe care il indreptatse direct spre omoplatul lui sting.

Arunca o privire dispretuitoare si extrem de dezgustata spre casele din Hogsmeade. Ii era sila de lumea magica, de comploturi, de devoratori, de ordin, de toti care pretind ca sunt cine vor sa fie, dar nu pot. Ce bine i-ar prinde niste tarie sa-i arda gatul si amintirele, insa inevitabil in ziua aceea toate vor iesi la suprafata. Inghiti in sec, gandindu-se la Lorelei, o ranise pe ea, se purtase ca un idiot infect legandu-se mai apoi de toate tarfele posibile si imposibile cand o simti apropiindu-se emotional de el. Se lasase absorbit de alcool si droguri pana in ziua in care o intalnise pe India. Probabil frica de a pierde pe cineva la care tinea, de altfel, in felul sau, il facuse sa se maturizeze si sa-si asume sentimentele fata de ea si sa o ia de sotie, insa schimbarile din mintea lui nu erau decat o iluzie ca si faptul ca nu era un vrajitor psihopat. Putea spune cu siguranta ca facuse de toate la viata lui, mai putin alegeri corecte. 
Vazuse numele ei intr-un registru de la Minister si in acel moment simti cum ii cade ceva in cap, se trezi instant din ameteala obisnuita pe care o simtea la munca din cauza viciului sau de a ascunde tarie in ceasca de cafea. Ii trimise direct o scrisoare fara sa isi acorde timp sa se razgandeasca, insa nu primi nici un raspuns de la ea, nu stia sigur daca avea sa vina sau nu.
Mai arunca o privire la ceas, mai erau cateva secunde, trei, doi, unu..si simti cum il loveste ceva in omoplat si fara sa isi dea seama schita un zambet multumit. Deci venise pana la urma. Isi scuturase roba intorcandu-si mana dreapta intr-un mod destul de ciudat cat sa ii ajunga pe omoplatul stang, evitand sa foloseasca magia pentru un nimic ca asta. Se intoarse pe calcaie si o vazu. Era mult mai feminina decat si-o amintea el, trasaturile fetei erau in concordanta cu cele ale trupului, exact opusul a ce era candva, in vremurile cand ii era eleva la Hogwarts, o pustoaica mica cu care ii placea pur si simplu sa converseze, bine, sa mai scape cateva atingeri nespecifice atitudinii de profesor insa ii era draga si nu isi putea imagina ca o sa o vada si dupa aproape sapte ani. 
Adopta o atitudine indiferenta, fara sa exprime vreo emotie pe fata lui, cu buzele strambe, ochii reci si sprancenele arcuite. Se apropia tot mai mult de el si nu se abtinu sa isi treaca limba peste buzele uscate, iar cand ajunse in fata lui facu o plecaciune specifica vremurilor de cavaleri. 
"Domnisoara Hounsfild, ma bucur sa te revad." fu tot ce putu sa spuna fiind pur si simplu absorbit de frumusetea ei.

Spera ca bulgarele sa vina din nou spre ea, la ce reacție bună avea el, dar cu timpul oamenii devin mai indiferenți către asa nimicuri, sau doar și-a pierdut din agilitate. Sigur după atiția ani de tabac, droguri și alcool, nici nu era de mirare ca ii mai scăpa cite un bulgare pe ici pe colo. Importat era sa nu ii scape un bebe în vreo burtica pentru care nu planifica nimic serios.
Cind ii văzuse ochii tulburi îngheța și mai tare. Nu vazuse acei ochi de 7 ani, și cu siguranță că nu se aștepta să îi vadă în asa hal. În sufletul ei se strecurase un sentiment de mila, profunda pentru acei ochi rătăciți ce se adinceau tot mai tare în orbite. Ființa lui emana oboseala cronica, lipsa de somn și un suflet răvășit ce se ascundea după o atitudine serioasa, uneori chiar agresiva. Ii venise sa îl îmbrățișeze, dar știa ca el nu apreciază asemenea gesturi.
Cu fiecare pas făcut înspre ea simțea tot mai tare parfumul de tabac scump amestecat cu un iz de alcool de calitate. Făcuse și ea doi pași în întimpinare, iar cind vruse sa îl facă pe al treilea, se pomenise cu o plecăciune în fata ei. Ce gest drăguț din partea unui nesimțit. Nu își schimbase mult părerea despre el, doar ca sentimentele nu mai erau aceleași. Deseori se întrebase dacă oare simțise ceva pentru el, sau doar fusese o iluzie. Cel mai probabil a fost o iluzie, toți fluturii din stomacul ei deja s-au uscat și nu mai sunt buni nici de afișat în colecție, timpul ii transforma în praf deja.
Se uita la el stupefiata dar făcuse și ea o reverență ca în vremea cind dansa balet pe coridoarele școlii. Bună seara, domnule profesor. Ce vreme minunata pentru a depana amintiri, nu-i așa? Era sigura ca pentru asta și fusese chemata, este inevitabil, în momentul în care doi oameni care se știu de ceva timp sa vorbească despre viitor fără, ca să-și amintească trecutul, mai ales un trecut ca al lor. Deși nu era nimic spectaculos în asta, oricum pentru un suflet naiv de copila a fost o drama in tot sensul cuvintului.

Zambi discret din coltul gurii fara sa o scape din ochi pentru nici o secunda, uitandu-se la ea ca un lup gata sa isi devoreze mielutul mic si inocent. Avand in vedere coltii ascutiti pe care ii avea se putea compara perfect cu un lup, insa nu acelasi lucru putea sa spuna si despre domnita din fata lui, era mai mult decat ce parea si avea mai multe de ascuns decat lasa sa se vada. Isi intinse bratul asa incat pustoaica sa il apuce de el si sa o conduca ca pe o lady din vremurile cand oamenii se mai respectau, macar superficial, fiind sigur ca sentimentul de repulsie dintre ei doi era reciproc. Se abtinu cu greu sa nu rada isteric cand o auzi ca inca mai foloseste cuvantul "profesor", desigur ii placea sa i se spuna asa in scoala, insa din gurita ei nu suna tocmai frumos acel cuvant, nici in vremurile de demult si nici acum.
"O spui de parca am avea peste cincizeci de ani." comenta el scurt sperand ca o sa se rezume doar la atat in ceea ce priveste trecutul lor comun. O conduse pe strazile pustii ale Hogsmeade-ului, dat fiind ca era destul de dimineata, plimbandu-se in tacere si intr-o evidenta tensiune intre ei. Nu stia cu ce sa inceapa, dorinta de a o lua usor ca sa nu o sperie era in continua lupta cu cea de a o zdruncina un pic ca sa-si revina si sa ii dea ceea ce ii apartine de drept si de care il privase sapte ani. Se opri brusc si se pozitiona imediat in fata ei, continuand sa ii atinga cotul cu varful degetelor de la mana dreapta ca o asigurare suplimentara in cazul in care ea ar fi vrut sa fuga.
"Presupun ca nu trebuie sa ne prefacem, stii de ce te-am chemat." ii spuse sec, renuntand la ideea de a o mai atinge si facu un pas in spate. Isi scoase din buzunar pachetul cu tigari si prinse una intre buze aprinzand-o in secunda urmatoare cu o bricheta incuiata. Fuma extrem de relaxat cu mana dreapta pe cea stanga tinand-o in continuare in buzunar infipta in bagheta pentru orice eventualitate. Isi plimba privirea de la ochii ei pana la buzele frumos conturate pe care le devorase candva lipsit de sentiment, foarte demult.

Doamne, ce om galant, se gindea sa își apropie buzele de fruntea lui ca să vadă dacă nu cumva are febră. Oare o fi dat peste vreo doamna de moda veche care l-a învățat bunele maniere? Nu cumva de la fetițele adolescente din școală evoluase pina la bibliotecare sau chiar doamne de viță nobila, de alea la care le pica oasele atunci cind fac mai mult de 3 pași. Ca numai asa fosile mai cunosc asa tip de maniere. Mda, găina bătrână face zeama bună, dar și fierbe greu. Oare cum îl padepseau cind încalca instrucțiunile? 
Oricum îl atinse ușor cu mina ei de antebraț ca să nu pălească în fața lui și sa nu para mai needucata decit exponatele de anticariat din colecția lui de femei. 
Mergea la pas lingă el, demult nu mai simțise acei fiori dulci în tot corpul. La balul de Crăciun în acel an dansase cu el. Desigur nu a fost unica fata de la curs care a avut o semenea onoare, dar pentru ea contase. 
Nu răspunse nimic, era cu gindul la motivul cel îl făcuse să o cheme. Sa fi fost mica ei ispravă de vina pentru aceasta întîlnire blestemata? Alt motiv nu avea, cu siguranță nu o chemase ca să își ceara scuze pentru cit de bădăran a fost. 
Se oprise la fel de brusc ca și dinsul. Privirea ei se pierdea în negrul din pupilele lui dilatate, acea privire ii spusese totul, acela era motivul.
Simți cum degetele lui ii stringeau gingaș cotul. Nu avea sa fuga de el, nu avea motive. Oricum ceea ce vroia el nu era atit de ușor de luat, nu acum cel puțin. 
Și iarăși fum, se apropie de el cit se putu de tare, ii despărțea doar o răsuflare. Se uita la buzele lui senzuale. Ar fi vrut sa le muște pina curgea singele pirau, dar asta nu avea sa îl afecteze cu multe. Da, știu de ce m-ai chemat. Degetele ei s-au împletit într-ale lui și au sustras ușor tigara. Inspirase fumul plin de chestii nocive și îl expira sub forma de cercuri în atmosferă. Tot el cindva o învățase sa facă asta, unica lecție practica care i-a fost de folos în viata mai apoi. Terminase ea țigara și simțise cum nicotina își făcea loc printre neuroni relaxind încetul musculatura de la centrul de comandă. Macar faptul ca avusese nesimțirea ca ii ia iubita dintre degete îl va face sa își revină puțin, sa îl atingă ușor, pe suflet.

O urmarea silentios cum ii preluase foarte subtil si elegant tigara dintre degetele lui lungi ca de pianist si nu putuse sa nu ii observe degetele ei si mai lungi si subtiri, atat de fragede si vulnerabile, atat de feminine imaginandu-si cum ar fi sa faca altceva mult mai productiv cu ele in locul acelei tigari infecte. Reveni cu ochii si gandurile spre ea regretand momentul cand o invatase sa fumeze, nu vroia sa o mai vada asa, de fapt, cui ii pasa? lui sigur nu. 
"Nu te prind bine tigarile mele." comenta el sec insa o lasese totusi sa o termine si sa se prosteasca cat ii pofteste inima. "Nu vrei ceva mai soft? ce zici de ceva tarie sau ai ramas pe cafea? involuntar hotarase sa o ia mai moale si sa nu o terorizeze din start cu miscari bruste, urlete, injuraturi si vraji care de care mai distrugatoare. Desigur, ar fi putut sa o faca sa planga doar prin cuvinte daca mai continua sa il calce pe nervi, desi nu ar fi mizat prea mult pe asta, au trecut totusi sapte ani. 
Continua sa o priveasca cu aceeasi ochi glaciali uitandu-se in jos, dat fiind ca era mult mai scunda decat el, insa nu ar fi bagat mana in foc ca era la fel de plapanda si inocenta precum parea sau precum era atunci. Se apropie mai mult de ea si ii atinse obrazul strang cu mana lui dreapta plimbandu-si degetul mare pe buza ei inferioara plina. Ii aluneca degetele dinspre maxilar spre ceafa de unde o prinse brusc de radacinile parului mai strans decat ar fi fost comod, dar cum o mai facuse si alta data si o forta practic sa vina si ea mai aproape. Isi pleca capul si ii sopti la ureche pe un ton destul de amenintator "Sa nu te mai prind ca fumezi."fu tot ce spuse inainte s ao elibereze si sa o ia inainte spre un local ascuns in Hogsmeade, de care numai unii stiau. Nu arunca nici o privire in spate si simti o urma de retinere din partea ei asa ca se opri si isi intoarse doar un pic capul astfel in cat ea ar fi putut sa il vada din profil. "Vii..sau?

Nu doar țigările lui nu o prindeau, compania lui nu prea o înfrumuseța, dar ma rog e bun cum este deja. Dacă nu avusese suficienta minte cit sa refuze politicos invitația. Dar cum sa refuzi cind asa o persoană importanta te cheamă sa înghețați împreună într-o zi de iarna pe străzile unui oraș vechi, plin de magicieni?
La drept vorbind nici o data nu ii placuse cafeau in modul în care el i-o pregătea. O bea doar pentru el, ca asa face Sasha și ca trebuie sa facă și ea, idei stupide adolescentine. Ii placuse mereu ceaiul in diverse combinații, iar cafeaua o bea numai pe cea cu lichior și multa frișcă. 
Privirea lui idioata deja o enerva, deja văzuse omul disperat din spatele acelei priviri glaciale, nu mai era nevoie sa se prefacă. Se uita și ea la el, iar acest joc de priviri ținuse ceva timp. Ii venea sa ii zică ca degeaba se străduie, nu o sa obțină nimic azi. Ce vrea el nu e în stocul magazinului, iar pina la depozit e departe.
A vrut sa ii muște degetul, dar se gindise ca nu chiar curat și dezinfectat. Nu ii placea acel joc cu buzele ei, de pupat precis nu avea sa o pupe, numai împrăștia microbii peste tot pe fața ei. Cind ii atinse parul voise sa îl plesneasca,nesimțitul, dacă nu știa el, asta doare. Petrecuse ceva timp în fata oglinzii ca să se aranjeze, iar el ii stricase coafura. Totuși era un plus în toată asta. El se apropiase suficient de tare incit ii putea fura din căldură. Ce bine, cald plăcut... Ce zisese el acolo? Ceva de fumat? Ducase dracului cu morala, ea vroia sa se încălzească. 
Nuuuuu, iar frigul se strecurase între ei și micuțul grăunte de căldura acum s-a evaporat. Ezita sa se pornească de tema sa nu se evapore chiar toată căldură pe care o luase de la el. 
Într-un final se urnise din loc și îl urma tăcută. Avea sa ajungă într-un loc cald unde va asculta toată morala lui fără ca să o ia în considerare. Ce plictisitor era atunci cind era vorba de afaceri serioase. Simțea ca va fi o întîlnire lunga și inutilă.

Se pare ca era mai greu decat se asteptase el sa fie. O subestimase, pustoaica mica, ascultatoare si naiva pe care o stia el nu mai era, facand loc unei fete indraznete, rebele si..mature? o privea destul de discret cu coada ochiului, aproape insesizabil urmarindu-i conturul nasului care se armoniza perfect cu buzele si suvitele de par ce ii cadeau in fata, era atat de frumoasa, era o femeie, insa nu stia daca o sa inceteze vreodata sa se poarte cu ea ca si cum ar fi in continuare o copilita inocenta. Prefera sa mearga in liniste, auzindu-se in fundal doar scartaitul lung si obositor al zapezii sub greutatea bocancilor lui, ciudat, pasii ei nu se auzeau aproape deloc. Intoase capul spre ea crezand la un moment dat ca isi luase talpasita, dar era inca acolo, tinand pasul cu el in timp ce facea el unul, ea facea doi. Schita un zambet scurt pe care il sterse destul de repede de pe fata inainte sa fie observat. Isi adanci mainele in buzunar grabind pasul, se lasase destul de rece, se intreba daca nu a inghetat domnita de langa el, si ce ar putea face sa o incalzeasca daca era asa. 
Ajunse in dreptul unui local destul de retras fata de strada principala din Hogsmeade si deschise usa fara pic de retinere. Intra el primul cercatand foarte rapid cu ochii zona si oamenii de acolo si ii tinu usa ca sa poata intra si ea. 
"Sa nu iti dai jos gluga pana nu ajungem la masa" sopti el si o apuca destul de strans de cot tarand-o la propriu dupa el ca o masa mai indepartata unde palpaia o lumina slaba de la o lumanare aproape terminata. Desigur, nu era cel mai dragut loc unde sa aduci o fata, insa el nu intentiona sa fie dragut, nu cu ea, nu in acel moment. Ii trase scaunul in asa mod incat sa ii fie comod sa se aseze si lua si el loc fata in fata cu ea. Isi puse ambele maini pe masa, in secunda urmatoare aparand un omulet micut si destul de nepotrivit dupa infatisare pentru acel local, avand o fata luminoasa si zambareata. Comanda rapid un pahar de whisky si astepta sa isi faca si fata comanda. Ii urmarea fiecare gest si mimica a fetei, in acea lumina avand trasaturile mult mai blande decat lasa ea sa se vada, ochii mult mai patrunzatori si miscarile mult mai elegante. Aproape ca o dorea. Insa nu avea timp de prostii si reveni la aceeasi privire rece si indiferenta. 
"Spune-mi, Lore, unde e?" zise el incruntandu-se tinandu-si mainele in pumn pe masa. Vroia sa termine odata cu intalnirea aceea, vroia sa isi intoarca proprietatea si sa nu o mai vada niciodata si in acelasi timp parca isi dorea sa o intrebe de ce a fugit si ce se intamplase cu ea in tot acest timp. Omuletul le aduse comada insa nici nu ii arunca vreo privire, fixand-o in continuare pe Lorelei, fara sa se atinga de pahar.

Se simțise asemenea unei păpuși trasă după un copil alintat. El și era un copil alintat, diferența era ca păpușa e vie, și nu vrea in acel loc sumbru și sinistru. Ei unde e restaurantul cu vedere panoramica? Ne mai vorbind de chelnerii drăguți îmbrăcați la 4 ace și chestiile ultra sofisticate și mega gustoase  făcute de bucătari celebrării, ah da și băuturile alea, de îți e jale sa bei sau sa maninci ceva. Unicul plus al localului era căldura. Luase o bautură la nimereala dar se uitase sa fie caldă. 
Ii ieșea răceala din coapse, miini, obraji. Era asemeni unui om de zăpadă care a dat de călduț. I se părea ca se topește pe scaunul acela și curind o sa curgă pe podele la cit de bine era. Chestiile deranjante erau curentul ce venea de la geam și desigur privirea lui. La ce naibii se holba atita? Sa vadă cum ii scade cianoza de pe nas? Sau cum începe sa își simtă picioarele și miinile?
Arunca o privire indiferenta la cei care se aflau acolo. Nu puteai zice ca e elita societății. Vrajitori care se dau mari duelisti, oameni ciudați care au venit ca nu au unde își mai etala aura sinistra și plina de mister, cind de fapt sunt niște ratați adevărați, dar dau vina pe alții pentru asta. Și în colțul diametral opus doi adolescenți care nu fac nimic altceva decit sa se sărute. Unicul lucru "frumos" din cel loc sinistru. Deși nu agrea săruturile pătimașe în public și i se păreau scirboase, făcea orice numai sa nu se uite la el, asa ca pupaciosii erau o varianta acceptabilă. 
Auzise întrebarea mult visata de el. Era sigura ca el visase acel moment în ultimii ani, momentul în care o sa afle unde este comoara tuturor idioților care se cred mari vrăjitori întunecați. Faptul ca poarta negru nu înseamnă că se întunecă și magia lor deodată. Un lucru îl știu cu siguranță, nu se afla în țară. E undeva foarte departe de aici. 
Sigur ca nu o sa ii placa răspunsul, nu de alta, dar el spera sa termine întrevederea de azi prin obținerea  ceea ce dorea de la ea. Și nu e o partida de amor după cum v-ați dat seama. Totuși nu excludea faptul ca ar accepta asta drept dăuna morală.