Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului
1 2 3 Next »
/ sweet dreams

**Kurt F. Malfoy** · 17 Feb 2012, 16:14

Ii asculta cuvintele cu atentie si incepu sa rada,la fel de nebunesc ca intotdeauna. Isi imagina ce simtea. Era ca si cum ea era fetita usor de impresionat iar el tocmai cazuse din cer – istet,nebun,oarecum minunat – stiind tot ce vroia,tot ce ii placea,tot ce era ea in esenta,mai putin sentimentele ei. Ce efect ar avea asta asupra unei tinere de genul ei? Nu era ceva ce intalneai zilnic. Nu putea vorbi de suflete pereche,pentru ca nu mai credea in asa ceva. Incercase sa fie suflet pereche cu Bell,dar ea era o papusa mult prea ruinata pentru a o mai putea salva. Apoi,crezuse ca daca tinea la Natalie,ea ar fi fost cea mai potrivita cu care sa isi uneasca sufletul. Dar Natalie era prea simpla,mult prea simpla pentru a-l intelege. Oare India?Poate,caci acest lucru nu tinea de ei,ci era un lucru pe care il simteau,si atat. Oare ea simtea?

Nu stii clar,si totusi nu negi ca exista. Ceea ce poate fi usor riscant,mai ales cand vine vorba de mine. Nu faci decat sa imi alimentezi sperantele. Nu sper la tine,ca femeie,ca ...iubita. Fiindca acel loc e ocupat.

Nu se referea la suflet pereche in sensul de iubire,ci de persoana cu care sa imparti totul,de la ganduri pana la sentimente. O persoana pe care atunci cand o privesti,ea sa iti cunoasca intentiile,trairile interioare,fara cuvinte.Daca puteau invinge puterea cuvantului,daca puteau sa rupa lanturile exprimarii directe,lasandu-se in voia sentimentelor,in voia conexiunilor ce se stabileau la nivelul spiritului,al sufletului,atunci lucrurile ar fi fost mult mai usoare. Cel putin pentru el.

**Isolde du Maurier** · 17 Feb 2012, 16:23

Isi dadu seama ce dorise sa spuna dupa cateva clipe de ganduri, ca si cum un beculet s-a fi aprins brusc in capul ei. Duse fara sa-si dea seama mana aproape mutilata la parul bogat si castaniu inchis, care cadea in inele mari pe umeri si spate. Totusi, cand auzi ultima parte, se incurca putin, caci nu intelegea cum putea spera el la ea, daca nu in acel mod. Pentru sufletul ei? Asta clar era ceva nou pentru ea, si asa o nedumerea enorm, pentru ca totul era atat de incurcat.
"L-la ce te ...referi?", intreba in soapta, glasul ei fin exprimand nedumerire si necredinta.
Dintr-odata, totul devenise atat de confuz, ca si cum ar fi incercat sa distinga contururile obiectelor pe o ceata atat de deasa, incat puteai s-o tai cu cutitul. Gandurile ii zburara la Sasha, si la afectiunea pe care si-o purtau reciproc, si pe care ea o dorea atat de mult, ca o prajitura pe care i-o vanturai prin fata unui gurmand. Avea nevoie de intelegerea si dragostea cuiva mai mult decat avea nevoie de oxigen, caci fara ele, nu ar fi putut trai. Prea mult timp traise atat de izolata de lume, si atat de singura, incat spera din tot sufletul la cineva al ei, care sa nu o mai dezamageasca sau sa o paraseasca.

**Kurt F. Malfoy** · 17 Feb 2012, 17:31

O privi putin ingrijorat. Reactia ei il facu sa se simta de vina pentru faptul ca o tulburase. El si vina,doi straini pana in acea clipa. India avea un efect ciudat asupra lui,ca si cum otrava s-ar fi transformat in nectar. Nici cea mai mare maestra a Transfigurarii nu l-ar fi putut intoarce la 180 de grade,asa cum facea ea. O ura pentru asta dar ii multumea,totodata. Era mai bine sa fii dragut cu cineva,rar,decat deloc.
Oh te rog,un inger care a decazut isi poate observa usor fratele de suferinta.Sau sora..
Stia ca ii placeau povestile cu ingeri si demoni,mai ales spuse la mijloc de secol XIX. Era mai placut sa ii explice totul pe intelesul ei decat sa incerce sa o invete casteniana. Nu de alta,dar nici el nu se intelegea pe sine,in majoritatea timpului.

**Isolde du Maurier** · 17 Feb 2012, 18:23

Raspunsul lui avu un efect ciudat asupra ei. In afara faptului ca o intelesese, ii mai marturisea si faptul ca semana cu ea. Doua luminite vii si jucause ii aparura in ochi, si obrajii ei s-ar fi impurpurat cu siguranta, insa asta nu i se intampla niciodata, asa ca acum nu era cazul.
"Aha", raspunse scurt, plecand privirea. Inima incepu sa-i bata cu putere, si incerca sa si-o linisteasca, nestiind ce se intampla cu ea. De obicei, nimic nu o facea sa iasa din acea carapace dura, sau sa-i dezghete inima impietrita. Probabil o pisica ranita, insa asta era o exceptie.
"Bine, trebuie sa recunosc ca totul e atat de ciudat, insa am pierdut complet contactul cu realitatea. Si daca totusi, asta e adevarat, inseamna ca..."
Tematoare si stangace, il imbratisa din nou pe Carsten, insa se desprinse repede, mai rusinata decat fusese pana atunci.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 17 Feb 2012, 19:46 by Kurt F. Malfoy.)

Se puse apoi fata in fata cu ea,lipindu-si genunchii de ai ei,la fel si partea frontala a gambei. Era mult mai inalt decat India asa ca nu erau la acelasi nivel,totusi,incepu sa apese pe picioarele ei,strangand-o astfel langa perete,ceva mai mult. O privi adanc in ochi,din spatele lentilelor fumurii ale ochelarilor. Aceeasi privire. Erau doi dragalasi prinsi in spatele unei masti de gheata.
Vreau un ciob,sau ceva ascutit.
Stia ca ea era defapt cea care de obicei isi facea singura rau,cel putin la nivel fizic. Isi ridica mainicile camasii,indicandu-i cateva urme mai adanci,vechi,albicioase. Cicatrici. Nu erau din cauza luptelor,nu le obtinuse in acea noapte,cand isi pierduse inocenta,fara a-si dori acel lucru.
Imagineaza-ti un pusti facandu-si astfel de lucruri pentru prima oara,in drum spre detentie. Nu vrei sa stii care a fost reactia lui McGonagall cand m-a vazut sangerand. Nu esti singura care-si face rau.
Scoase apoi din buzunar un saculet micut,dar facut dintr-un material tare. Scoase din acesta un ac destul de lung pe care si-l introduse apoi in mijlocul limbii. Nu curse sange,iar pe el nu-l duruse. Isi scoase apoi acul,intreband:
Nu cred ca un piercing in limba ar fi considerat ceva masochist,totusi,nu?

**Isolde du Maurier** · 17 Feb 2012, 20:21

Il privi uimita, respiratia ei, de obicei regulata, incepand sa se accelereze. Inghiti cu greu, si se chinui sa nu inchida ochii, trecandu-si cu degetele sale lungi si osoase peste linile adanci, din care cursese sange, cu putin timp in urma. Ii prinse fata in mainile sale, neintrerupand contactul vizual.
"E groaznic, imi pare rau", ii sopti, lasandu-si mainile, si incercand sa se linisteasca.
Ar fi vrut sa simta durerea, sa redescopere cum era sa-ti doresti ca totul sa se termine, insa de mult nu mai stia asta, si ii invidia pe toti, pentru vietile lor linistite, si pentru fericirea lor. Un gand ii fulgera prin minte, si pleca ochii, uitandu-se la picioarele ei, care erau apasate de cele ale lui Carsten. Cand isi atinti din nou privirea asupra lui, ii spuse:
"Vreau Piatra Filozofala"
Tonul ei fusese atat de simplu, ca si cum ar fi spus ca afara e soare. Stia ca schimbase subiectul, insa ei i se intampla mereu asta, si nu era ceva nou pentru ea, si spera ca pe Carsten sa nu-l deranjeze.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 24 Feb 2012, 15:06 by Kurt F. Malfoy.)

Nu ii lua in seama prima afirmatie,dar a doua il facu sa cada putin pe ganduri. O privi fix,serios,fara a-si misca un singur muschi din corp. Ramase asa cateva secunde apoi spuse brusc: Si eu imi doresc o noapte cu un iepuras Playboy dar asta nu inseamna ca o sa si primesc o domnisoara dornica 24 din 24.
Ce altceva il putea interesa pe el? Sexul,banii,crimele si viciile erau singurele lucruri care ii mai umpleau viata. I se parea absolut ciudat faptul ca desi isi spunea in fiecare seara ca se putea schimba,acest lucru nu se intampla. Parca auto-sugestia facea bine,parca avea rezultate. El era dovada vie ca aceasta teorie nu era tocmai adevarata. Ii observa expresia fetei,apoi continua,la fel de detasat : Si de ce imi spui mie? Mie nu-mi iese nimic din afacerea asta,deci...

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului 1 2 3 Next » //  / sweet dreams

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului
1 2 3 Next »
/ sweet dreams